Contestație act administrativ fiscal. Decizia 290/2008. Curtea de Apel Timisoara

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-- 15.01.2008

DECIZIA CIVILĂ NR.290

Ședința publică din 6 martie.2008

PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu

JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă

JUDECĂTOR 3: Răzvan

GREFIER:

Pe rol de află pronunțarea recursului formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.849/14.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

Dezbaterea în fond a cauzei și concluziile părților a avut loc în ședința publică din data de 28 februarie 2008, cele susținute fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:,

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 31.08.2007, reclamanții Municipiul T, Primarul Municipiului T și Consiliul Local al Municipiului T au chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T, solicitând instanței de contencios administrativ admiterea contestației formulate împotriva deciziei nr. 271/86/22.05.2007, a deciziei nr. 551/28.03.2007 și a raportului de inspecție fiscală nr. 1799/27.03.2007, emise de pârâtă, anularea în parte a deciziei nr. 271/86/22.05.2007, pentru obligațiile în sumă totală de 488.774 lei și în temeiul art. 15 alin 1 din Legea nr.554/2004, suspendarea executării Deciziei nr. 551/28.03.2007, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în urma controlului fiscal desfășurat în perioada 01-23.03.2007 la sediul Consiliului Local al Municipiului T, control vizând modul de calcul, evidențiere și virare a contribuțiilor aferente indemnizațiilor de ședință pentru consilierii locali care își exercită mandatul în cadrul Consiliului Local al Municipiului T, au fost stabilite în sarcina persoanei verificate obligații constând în: contribuție de asigurări sociale de stat datorată de angajator, în sumă de 165.143 lei RON și accesorii aferente în sumă de 128.989 lei ( majorări și penalități de întârziere); contribuția individuală de asigurări sociale de stat, în sumă de 73.661 lei și accesorii aferente în sumă de 57.251 lei (majorări și penalități de întârziere); contribuția de asigurări pentru șomaj datorată de angajator, în sumă de 24.596 lei RON și accesorii aferente în sumă de 20.952 lei (majorări și penalități de întârziere); contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, în sumă de 7.473 lei RON și accesorii aferente în sumă de 5639 lei (majorări și penalități de întârziere); contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, în sumă de 3.124 lei RON și accesorii aferente în sumă de 1.946 lei (majorări și penalități de întârziere).

Față de sumele de mai sus, instituția verificată, în temeiul art. 7 din Legea 554/2004, a formulat plângere prealabilă adresată organului administrativ emitent, solicitând anularea în parte a Deciziei de impunere nr. 551/28.03.2007 și a Raportului de Inspecție Fiscală ce a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. 551/28.03.2007, întrucât a considerat că în mod netemeinic și nelegal, organul de control a reținut aceste sume în sarcina reclamanților.

Prin Decizia nr. 271/86/22.05.2007, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, a fost respinsă plângerea prealabilă prin care reclamanții au solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 551/28.03.2007 și anularea Raportului de Inspecție Fiscală

Astfel, reclamanții au arătat că, în mod netemeinic și nelegal, făcând o interpretare și aplicare eronată a textelor de lege incidente, organul administrativ emitent a respins contestația acestora, în mod netemeinic și nelegal, agentul constatator (organele de control ale Direcția Generală a Finanțelor Publice T -Activitatea de Control Fiscal) a constatat că "instituția" nu a virat contribuția de asigurări sociale de stat, aferentă veniturilor consilierilor locali din indemnizația de ședință, pentru perioada controlată, (decembrie 2001 - decembrie 2006), timp de 3 luni consecutiv, nu a declarat contribuția de asigurări sociale de stat, aferentă perioadei verificate, respectiv decembrie 2001 - decembrie 2006) și nu a reținut, în vederea virării, pentru perioada controlată (dec. 2001 - dec. 2006) contribuția individuală de asigurări sociale de stat.

S-a arătat că, potrivit art. 5 alin 1 lit.,b" din L 346/2002 "sunt asigurate obligatoriu prin efectul prezentei legi: b) persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, în condițiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la lit. a); Potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale: "în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: -1. persoanele care desfășoară activități pe baza de contract individual de munca; persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, în condițiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la
pct. I; persoanele care beneficiază de ajutor de șomaj, ajutor de integrare profesionala sau alocație de sprijin, ce se suporta din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de șomaj, în condițiile legii, denumite în continuare șomeri.; persoanele care desfășoară activități exclusiv pe baza de convenții civile de prestări de servicii și care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin 3 salarii medii brute pe economie."

Reclamanții au subliniat astfel că legiuitorul nu a înțeles să asigure obligatoriu decât acei aleși locali care desfășoară activități în funcții elective cum sunt primarul și viceprimarul și nu consilierii locali care desfășoară activități în serviciul colectivității prin participări săptămânale (și nu zilnice, la fel ca primarii și viceprimarii) în cadrul lucrărilor consiliului. Astfel, în mod greșit, organul de control a asimilat indemnizațiile de ședința ale consilierilor locali care desfășoară activități specifice (reglementată de art. 34 din L 393/2004), cu indemnizația lunara a primarului și viceprimarului (reglementată de art. 35 din L 393/2004). De altfel, regimul juridic diferit al celor doua indemnizații rezulta, inclusiv din faptul ca ele sunt reglementate prin texte de lege diferite.

De asemenea s-a subliniat că i din interpretarea dispozițiilor art. 38 din aceiași Lege 393/2004, rezultă că activitatea consilierilor locali nu poate fi asimilată cu cea a primarilor și viceprimarilor, deoarece, în baza acestui articol, primarii și viceprimarii beneficiază de o serie de drepturi specifice personalului încadrat cu carte de munca (concedii de odihna, concedii medicale, concedii fără plată etc.), drepturi de care, în baza acelorași prevederi legale, consilierii locali nu beneficiază. Singurul lor drept, stabilit de lege, în schimbul participării la lucrările consiliului este indemnizația de ședința. De asemenea, exercitarea mandatului de consilier local, nu se face în baza unui contractul de munca individual, sau al unui act de numire într-o funcție electivă, ci se face în baza unui mandat validat în condițiile art. 30 din Legea 215/2001 privind administrația publica locala. Pe timpul exercitării mandatului de consilier local, validat conform art. 30 din Legea nr. 215/2001, contractul de muncă sau actul de numire a acestora în cadrul unei instituții ori autorități publice, respectiv la regii autonome sau la societăți comerciale cu capital integral ori majoritar de stat sau ale unităților administrativ - teritoriale nu se suspendă, și nu beneficiază nici de prevederile art. 32 din Legea nr. 393/2004, așa cum se întâmplă în cazul mandatului primarului, viceprimarului, președintele sau vicepreședintele consiliului județean. Acest aspect rezultă și din prevederile art. 28 alin 1 din Legea nr. 393/2004, art. 37 din Legea nr. 393/2004, art. 39 din Legea nr. 393/2004.

Față de aceste considerente, reclamanții au arătat că nu beneficiază de drepturile prevăzute de art. 39 din Legea nr. 393/2004 consilierii locali, deoarece aceștia sunt în serviciul colectivității locale pe care o reprezintă, dar nu prestează o activitate permanentă, în mai toate cazurile, indemnizația consilierilor nefiind singura sursă de venit a acestora. În cazul consilierilor locali nu se suspendă contractul de muncă, fapt ce conduce la concluzia că consilierii locali sunt asigurați prin efectul legii (potrivit Legii nr. 19/2000) la locul de muncă unde desfășoară activitatea pentru care sunt retribuiți pentru timpul efectiv lucrat în program normal și nu la autoritatea unde își desfășoară activitatea de ales local. S-a mai evidențiat, din cuprinsul articolului, mai sus amintit, că legiuitorul a înțeles să asigure obligatoriu acei aleși locali care desfășoară activități în funcții elective, cum sunt primarul și viceprimarul președintele și vicepreședinții consiliului județean, nu și consilierii locali care desfășoară activități în serviciul colectivității prin participări săptămânale sau lunare în cadrul lucrărilor consiliului.

S-a mai subliniat că în ceea ce privește indemnizația de ședință, este de observat că legiuitorul a făcut distincție cu privire la acei aleși locali pentru care nu se acordă indemnizația de ședință, adică președinții și vicepreședinții consiliilor județene, care primesc o indemnizație lunară, și pentru care se aplică dispozițiile art. 28 din Legea 393/2004. Nici primarii și viceprimarii nu beneficiază de indemnizația de ședință, întrucât și aceștia primesc o indemnizație lunară pe durata mandatului, în concluzie, indemnizația de care beneficiază consilierii locali nu reprezintă un drept de natura salarial și nici un venit realizat exclusiv pe bază de convenții civile de prestări de servicii, neîncadrându-se nici în prevederile art. 5 alin. 1 pct. VI și prin urmare nu constituie baza pentru contribuția de asigurări sociale de stat și implicit a celei individuale.

S-a mai arătat că prin adresa nr. -11523/11.07.2001, serviciul de specialitate din cadrul Primăriei Municipiului Tas olicitat Casei Județene de Pensii T, să i se comunice "dacă în categoria persoanelor asigurate prevăzute la art. 5 alin 1, pct. II intră și consilierii municipali aleși, și dacă veniturile acestora constituie bază de calcul pentru contribuția de asiguri sociale".

Răspunsul a fost expediat prin adresa nr. 2112/1.08.2001, înregistrată la Primăria Municipiului T sub nr. --/3.08.2001, în care s-a comunicat faptul că "la scrisoarea dvs. nr. -11523/11.07.2001 vă comunicăm că indemnizația de care beneficiază consilierii municipali aleși, nu este un drept salarial și nici venit realizat exclusiv în baza unei convenții civile de prestații de servicii și ca atare nu constituie bază de calcul pentru contribuția de asigurări sociale".

Reclamanții au arătat că de altfel cu privire la cele constatate la punctele 3.3, 3.4. și 3.5 din Raportul de Inspecție Fiscală, acestea sunt netemeinice și nelegale, întrucât, agentul constatator (organul de control ale Direcția Generală a Finanțelor Publice T -Activitatea de Control Fiscal) a constatat că, bazându-se pe aceiași interpretare și aplicare eronată a textelor de lege, "instituția": nu a declarat contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă perioadei verificate (decembrie 2001 - decembrie 2006); nu a reținut în vederea virării a contribuției individuale la bugetul asigurărilor pentru șomaj, aferentă perioadei verificate, respectiv decembrie 2001 - decembrie 2006) și nu a respectat obligația de declarare a contribuției la fondul pentru accidente de muncă și boli profesionale aferentă perioadei ian. 2003 - dec. 2006) a contribuției individuale de asigurări sociale de stat.

Astfel, interpretând în mod eronat dispozițiile Legii nr. 1/1991 modificată și completată, ale Legii nr. 76/2002 și ale Legii nr. 346/2002, organul de control a considerat că sunt aplicabile și consilierilor locali dispozițiile acestor acte normative, însă, din actele normative reținute și indicate de organul de control, nu rezultă că aceste dispoziții sunt aplicabile și consilierilor locali, pentru aceleași motive.

În drept, reclamanții au indicat dispozițiile Legii nr. 554/2004, Legea nr. 19/2000, Legea nr. 215/2001, Legea nr. 76/2002, Legea nr. 436/2002, Legea nr. 393/2003 și Legea nr. 393/2004.

La data de 12.09.2007, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Tad epus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea ca temeinică și legală a Deciziei nr. 271/86/22. 05. 2007.

În apărare, pârâta a învederat că afirmațiile reclamantei sunt neîntemeiate și nelegale, astfel eferitor la suma de 165.143 lei reprezentând CAS unitate, - prin decizia de impunere nr. 511/28. 03. 2007 și raportul de inspecție fiscală nr. 1799/27. 03. 2007 organele de control au stabilit pentru perioada decembrie 2001- decembrie 2006 diferența de CAS angajator, deoarece unitatea verificată nu a calculat această obligație de plata pentru veniturile din indemnizații de ședința realizate de personalul ales în funcții publice elective, respectiv consilieri locali. În ce privește definirea persoanelor care ocupa funcții de demnitate publica, art. 23 din Legea nr. 215/2001 - privind administrația publica locala precizează următoarele: " locali sunt: primarul, consilierii locali și consilierii județeni. În asigurarea liberului exercițiu al mandatului lor aceștia îndeplinesc o funcție de autoritate publica" De asemenea, potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali prevede ca, " prin aleși locali, se înțelege consilierii locali și consilierii județeni, primarii, primarul general al municipiului B, președinți și vicepreședinții i consiliului județean ". Potrivit prevederilor art. 12 alin. 3 din Legea nr. 154/1998 - privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupa funcții de demnitate publica " perioada în care persoanele au ocupat funcții de demnitate publică constituie vechime în muncă și în specialitate" legiuitorul precizând în mod expres faptul că, indemnizația de ședința stabilită în condițiile art. 34 din Legea nr. 393/2004 - privind statutul aleșilor locali reprezintă " baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor " fiind singura forma de remunerare a activității consilierilor locali. Totodată, art. 5 alin. 1 pct. II din Legea nr. 19/2000 privind sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, prevede următoarele: " în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: Persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului- " Legiuitorul dispune ca persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective, între care se încadrează și consilierii locali și județeni, sunt asigurate obligatoriu în sistemul public, prin efectul legii, pe durata mandatului, fără a fi reglementată exceptarea de la plata contribuției de asigurări sociale pentru cei care desfășoară activitatea cu contract individual de muncă în altă unitate sau sunt pensionari pentru limita de vârstă.

S-a arătat astfel, că în conformitate cu art. 22 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare, "calculul și plata contribuției de asigurări sociale pentru persoanele aflate în funcții elective, se fac lunar de către angajatori." În aceasta situație, este asimilată angajatorului persoana juridică în sarcina căreia se afla obligația de a achita indemnizația cuvenita acestei categorii de persoane. Potrivit art. 6 alin. 1 din același act normativ, persoanele juridice la care își desfășoară activitatea această categorie de angajați, sunt obligate sa depună în fiecare luna declarația privind evidenta nominală a asiguraților și a obligațiilor de plata către bugetul asigurărilor sociale de stat.

Prin art. 24 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 - privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare, baza lunara de calcul la care angajatorul datorează contribuția de asigurări sociale o constituie fondul total de salarii brute realizate de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. 1 pct. II.

Față de aceste considerente, pârâta a învederat că, din prevederile legale menționate, rezultă obligația virării contribuției la asigurări sociale datorate de angajator, atât pentru consilierii care cumulează indemnizația primita în aceasta calitate cu veniturile realizate dintr-o activitate desfășurata în baza unui contract individual de muncă, cât și pentru consilierii care cumulează indemnizația primită cu pensia de limita de vârsta. Totodată, conform prevederilor art. 2 din același act normativ, sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se organizează și funcționează având ca principii de baza principiul obligativității potrivit căruia persoanele fizice și juridice au, conform legii, obligația de a participa la sistemul public, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligațiilor și principiul contributivității potrivit căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite. "

De asemenea, afirmația reclamantei din cererea de chemare în judecată potrivit căreia, "consilierii locali nu au contract de munca încheiat cu primăria, sunt persoane elective iar drepturile și obligațiile lor nu pot fi asimilate cu drepturile și obligațiile persoanelor contractuale", sunt neîntemeiate întrucât legiuitorul dispune ca persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective, între care se încadrează și consilierii locali, sunt asigurate obligatoriu în sistemul public, prin efectul legii, pe baza mandatului, fără a fi reglementată exceptarea de la plata contribuției de asigurări sociale pentru cei care desfășoară activitatea cu contract individual de munca în alta unitate sau sunt pensionari pentru limita de vârsta.

Pârâta mai arată că, în cererea de chemare în judecata reclamanta se prevalează de adresa nr. 2112/01. 08. 2001 emisa de Casa Județeană de Pensii T, însa acest înscris nu poate fi luat în considerare de către instanța de judecată, deoarece Casa Naționala de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale ca organ superior al Casei Județene de Pensii T - prin adresa nr. 476/31. 01. 2006 comunica faptul că, "exista obligația virării atât a contribuției individuale de asigurări sociale reținută de la consilierii locali și județeni pentru indemnizația primită cât și a contribuției de asigurări sociale datorată de angajator pentru aceștia".

Prin urmare, ținând cont de aspectele legale menționate, pârâta a considerat că în mod legal organele de control au stabilit o diferența suplimentara în suma de 165.143 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de stat datorata de angajator pentru perioada decembrie 2001 - decembrie 2006.

De asemenea, s-a arătat că eferitor la suma de 73.661 lei reprezentând CAS asigurați, prin decizia de impunere nr. 511/2007 și raportul de inspecție fiscală s-a stabilit diferența suplimentara CAS asigurați pentru perioada decembrie 2001 - decembrie 2006, deoarece unitatea verificată nu a calculat această obligație de plata pentru veniturile din indemnizații de ședință, obținute de personalul ales în funcții publice elective, respectiv consilierii locali.

Potrivit prevederilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 - privind sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, "baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie: a) salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de munca, si/sau veniturile asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. 1, pct. II " Din prevederile legale menționate mai sus rezultă obligația constituirii și virării contribuției individuale de asigurări sociale asupra indemnizației primite de consilierii local astfel ca, în mod corect organele de control au stabilit o diferența suplimentara în suma de 73.661 lei reprezentând contribuții individuale de asigurări sociale de stat. În ce privește suma de 3.124 lei reprezentând fond de risc și boli profesionale, pârâta arată că prin decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală organele de control au stabilit la plata în sarcina reclamantei suma de bani menționata anterior, pentru perioada decembrie 2001 - decembrie 2006, pe considerentul ca, unitatea verificata nu a calculat și virat aceasta obligație de plata aferenta veniturilor obținute din indemnizații de ședința de personalul ales în funcții publice elective, respectiv consilierii locali.

Potrivit prevederilor art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca și boli profesionale, cu modificările și completările ulterioare, sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii: "b) persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative, ori judecătorești, pe durata mandatului-.

De asemenea, art. 96 alin. 1 din același act normativ prevede următoarele: " contribuția de asigurări pentru accidente de munca și boli profesionale următorii: a) angajatorii, pentru asigurării prevăzuți la art. 5 și 7. " Prin urmare, din prevederile legale enunțate anterior, rezulta obligația virării contribuției de asigurări pentru accidente de munca și boli profesionale datorata de angajator reținuta de la consilierii locali, pentru indemnizația primita. Cu privire la suma de 24.596 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale pentru șomaj datorata de angajator pârâta arată că în speță Consiliul Local nu a calculat această obligație de plata pentru veniturile din indemnizațiile de ședința obținute de consilierii locali.

Față de aceste considerente, pârâta a arătat că consilierii locali și consilierii județeni au calitatea de persoane care își desfășoară activitatea în funcții elective, în conformitate cu prevederile art. 23 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, cu modificările și completările ulterioare. În aceasta calitate, consilierii locali, respectiv persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, sunt asigurați obligatoriu, prin efectul legii, în sistemul asigurărilor pentru șomaj, în temeiul art. 19 lit. C din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de munca, cu modificările și completările ulterioare. Pentru participarea la ședințele consiliului local, consilierii primesc potrivit art. 52 alin. 5 și art. 110 din Legea 215/2001, cu modificările și completările ulterioare, indemnizații stabilite în condițiile legii. Conform art. 26 din Legea 76/2002, așa cum a fost modificat prin art. 3 din OUG nr.147/2002 pentru reglementarea unor probleme financiare și pentru modificarea unor acte normative, respectiv art. 24 din Legea nr. 519/2003 - privind bugetul asigurărilor de stat pe anul 2004, "angajatorii au obligația de a plăti lunar o contribuție la bugetul asigurărilor pentru șomaj, în cota de 3% aplicată asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de asigurații prevăzuți la art. 19. "

Potrivit art. 13 lit. b din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002, aprobate prin HG nr. 174/2002 cu modificările și completările ulterioare: " fondul total de salarii lunare prevăzut la art. 26 alin. 1 din Lege, realizate de asigurații menționați la art. 19 include: b) indemnizațiile, ca unica formă de remunerare a activității. "

Astfel, aleșii locali sunt asigurați obligatoriu prin efectul legii, în sistemul asigurărilor pentru șomaj și pe cale de consecința, pentru aceste persoane se plătește contribuția în cota procentuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, diferită în funcție de perioada pentru care se calculează.

S-a subliniat că, în mod corect organele de inspecție fiscala au stabilit o diferența suplimentara în suma de 24.596 lei, reprezentând contribuții de asigurări sociale pentru șomaj datorată de angajator pentru perioada decembrie 2001 - decembrie 2006.

De asemenea, s-a arătat că referitor la suma de 7.473 lei reprezentând contribuții individuale de asigurări sociale pentru șomaj, suma este datorata pentru perioada decembrie 201- decembrie 2006, pe considerentul ca instituția verificată nu calculat, reținut și virat aceasta obligație la buget pentru veniturile din indemnizații de ședința obținute de personalul ales în funcții elective, respectiv consilierii locali. Astfel, consilierii locali și consilierii județeni au calitatea de persoane care își desfășoară activitatea în funcții elective și conform prevederilor art. 27 din Legea nr.76/2002 și otrivit p. art. 14 alin. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. j 76/2002 aprobate prin nr.HG 174/2002, cu modificările și completările ulterioare, " contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj prevăzuta la art. 27 din lege, se calculează prin aplicarea cotei de 1% asupra: b) indemnizațiilor brute lunare, ca unica forma de remunerare a activității, precum și pentru persoanele prevăzute la art. 19 lit. c din lege. "

Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale menționate mai sus, pârâta arată că aleșii locali sunt asigurați obligatoriu, prin efectul legii în sistemul asigurărilor pentru șomaj și cale de consecința, pentru aceste persoane se retine și se virează contribuția individuala în cota de 1% la bugetul asigurărilor pentru șomaj.

Având în vedere faptul că, reclamanta datorează debitele stabilite de organul de control și ținând cont de principiul de drept "accesorium seqvitur principale" pârâta a precizat că își găsesc aplicabilitatea prevederile art. 115 alin. 1 din nr.OG 92/2003 republicată, privind codul d e procedura fiscală care stipulează ca" pentru neachitarea la termenul de scadenta de către debitor a obligațiilor de plata, se datorează după acest termen, dobânzi și penalități de întârziere ".

Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Taa rătat referitor la solicitarea reclamantei de suspendare a executării deciziei 551/28. 03. 2007 formulată ca o cerere separata alături de anularea actelor administrativ fiscale prin care a fost stabilit debitul și majorările de 488.774 lei, emise de către Direcția Generală a Finanțelor Publice T, că se impune respingerea acestui capăt de cerere, având în vedere caracterul formal al acestuia, deoarece după cum rezulta din cuprinsul acțiunii de față, Primăria T nu aduce nici un fel de argumente care să justifice luarea unei astfel de masuri de către instanța de judecata.

De asemenea, în măsura în care instanța de judecata stabilește faptul că se justifica suspendarea executării deciziei emise de către instituția pârâtă, în temeiul prevederilor art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554 /2004 pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata unei cauțiuni de pana la 20% din suma reținuta la plata prin decizia nr.551/2007 și menținută prin decizia nr-, emisa de către Serviciul Soluționare Contestații din cadrul T, adică din 488.774 lei în temeiul prevederilor art. 185 alin. 1 și 2 din OG nr. 92/2003 privind codul d e procedura fiscală.

Prin sentința civilă nr. 849/CA/14.11.2007, Tribunalul Timișa admis acțiuneareclamanților și a dispus anularea în parte a deciziei nr. 551/28.03.2007 și a raportului de inspecție fiscală nr. 1799/27.03.2007, emise de pârâtă, pentru obligațiile în sumă totală de 488.774 lei, constatând că solicitarea suspendare a executării deciziei nr. 551/28.03.2007a rămas fără obiect.

Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul Timișa reținut următoarele:

Urmare controlului fiscal desfășurat în perioada 01-23.03.2007 la sediul Consiliului Local al Municipiului T, control vizând modul de calcul, evidențiere și virare a contribuțiilor aferente indemnizațiilor de ședință pentru consilierii locali care își exercită mandatul în cadrul Consiliului Local al Municipiului T, au fost stabilite în sarcina persoanei verificate obligații constând în: contribuție de asigurări sociale de stat datorată de angajator, în sumă de 165.143 lei RON și accesorii aferente în sumă de 128.989 lei ( majorări și penalități de întârziere); contribuția individuală de asigurări sociale de stat, în sumă de 73.661 lei și accesorii aferente în sumă de 57.251 lei (majorări și penalități de întârziere); contribuția de asigurări pentru șomaj datorată de angajator, în sumă de 24.596 lei RON și accesorii aferente în sumă de 20.952 lei (majorări și penalități de întârziere); contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, în sumă de 7.473 lei RON și accesorii aferente în sumă de 5639 lei (majorări și penalități de întârziere); contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, în sumă de 3.124 lei RON și accesorii aferente în sumă de 1.946 lei (majorări și penalități de întârziere).

În temeiul art. 7 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, reclamanții au formulat plângere prealabilă adresată organului administrativ emitent, solicitând anularea în parte a Deciziei de impunere nr. 551/28.03.2007 și a Raportului de Inspecție Fiscală ce a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr. 551/28.03.2007, considerând că în mod netemeinic și nelegal, organul de control a reținut aceste sume în sarcina reclamanților.

Plângerea prealabilă, prin care s-a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 551/28.03.2007 și anularea Raportului de Inspecție Fiscală, a fost respinsă prin Decizia nr. 271/86/22.05.2007, emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin 1 lit.,b" din Legea nr. 346/2002 "sunt asigurate obligatoriu prin efectul legi: b) persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, în condițiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la lit. a), iar potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale: "în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: persoanele care desfășoară activități pe baza de contract individual de munca; persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, în condițiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la
pct. I; persoanele care beneficiază de ajutor de șomaj, ajutor de integrare profesionala sau alocație de sprijin, ce se suporta din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de șomaj, în condițiile legii, denumite în continuare șomeri.; persoanele care desfășoară activități exclusiv pe baza de convenții civile de prestări de servicii și care realizează un venit brut pe an calendaristic echivalent cu cel puțin 3 salarii medii brute pe economie."

Din aceste dispoziții legale, reiese că legiuitorul nu a înțeles să asigure obligatoriu decât acei aleși locali care desfășoară activități în funcții elective cum sunt primarul și viceprimarul și nu consilierii locali care desfășoară activități în serviciul colectivității prin participări săptămânale în cadrul lucrărilor consiliului. Astfel, în mod greșit, organul de control a asimilat indemnizațiile de ședință ale consilierilor locali care desfășoară activități specifice, cu indemnizația lunară a primarului și viceprimarului (reglementată de art. 35 din L 393/2004). De altfel, regimul juridic diferit al celor două indemnizații rezultă, inclusiv din faptul ca ele sunt reglementate prin texte de lege diferite, art. 34 și art. 35 din Legea nr. 393/2004, privind Statutul aleșilor locali.

Din interpretarea dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 393/2004, rezultă că activitatea consilierilor locali nu poate fi asimilată cu cea a primarilor și viceprimarilor, deoarece, în baza acestui articol, primarii și viceprimarii beneficiază de o serie de drepturi specifice personalului încadrat cu carte de muncă (concedii de odihnă, concedii medicale, concedii fără plată etc.), drepturi de care, în baza acelorași prevederi legale, consilierii locali nu beneficiază. Singurul lor drept, stabilit de lege, în schimbul participării la lucrările consiliului este indemnizația de ședința. De asemenea, exercitarea mandatului de consilier local, nu se face în baza unui contract de muncă individual, sau al unui act de numire într-o funcție electivă, ci se face în baza unui mandat validat în condițiile art. 30 din Legea 215/2001, privind administrația publică locală. Pe timpul exercitării mandatului de consilier local, validat conform art. 30 din Legea nr. 215/2001, contractul de muncă sau actul de numire a acestora în cadrul unei instituții ori autorități publice, respectiv la regii autonome sau la societăți comerciale cu capital integral ori majoritar de stat sau ale unităților administrativ - teritoriale nu se suspendă, și nu beneficiază nici de prevederile art. 32 din Legea nr. 393/2004, așa cum se întâmplă în cazul mandatului primarului, viceprimarului, președintele sau vicepreședintele consiliului județean.

Acest aspect rezultă și din prevederile art. 28 alin 1 din Legea nr. 393/2004, art. 37 din Legea nr. 393/2004, art. 39 din Legea nr. 393/2004.

Consilierii locali nu beneficiază de drepturile prevăzute de art. 39 din Legea nr. 393/2004, deoarece aceștia sunt în serviciul colectivității locale pe care o reprezintă și nu prestează o activitate permanentă, în mai toate cazurile, indemnizația consilierilor nefiind singura sursă de venit a acestora. În cazul consilierilor locali nu se suspendă contractul de muncă, fapt ce conduce la concluzia că consilierii locali sunt asigurați prin efectul legii (potrivit Legii nr. 19/2000) la locul de muncă unde desfășoară activitatea pentru care sunt retribuiți pentru timpul efectiv lucrat în program normal și nu la autoritatea unde își desfășoară activitatea ca ales local.

La fila 33 din dosar se află adresa nr. 2112/1.08.2001, emisă de Casa Județeană de Pensii T, prin care răspunde reclamantei la adresa înregistrată sub nr. --/11.07.2001, prin care reclamanta a solicitat Casei Județene de Pensii T, să i se comunice "dacă în categoria persoanelor asigurate prevăzute la art. 5 alin 1, pct. II intră și consilierii municipali aleși, și dacă veniturile acestora constituie bază de calcul pentru contribuția de asiguri sociale".

Răspunsul comunicat, conform acestei adrese este că,indemnizația de care beneficiază consilierii municipali aleși, nu este un drept salarial și nici venit realizat exclusiv în baza unei convenții civile de prestații de servicii și ca atare nu constituie bază de calcul pentru contribuția de asigurări sociale".

Pârâta invocă în apărare, dispozițiile art. 5 alin. 1 pct. II din Legea nr. 19/2000 privind sistemul de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, conform cărora: " în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: Persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului- " și dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările ulterioare, conform cărora "calculul și plata contribuției de asigurări sociale pentru persoanele aflate în funcții elective, se fac lunar de către angajatori", asimilând reclamanții cu persoana angajatorului, ceea ce nu este cazul în speță, întrucât exercitarea mandatului de consilier local, nu se face în baza unui contract de muncă individual, sau al unui act de numire într-o funcție electivă, ci se face în baza unui mandat validat în condițiile art. 30 din Legea 215/2001, privind administrația publică locală.

Pe timpul exercitării mandatului de consilier local, contractul de muncă sau actul de numire a acestora în cadrul unei instituții ori autorități publice, respectiv la regii autonome sau la societăți comerciale cu capital integral ori majoritar de stat sau ale unităților administrativ - teritoriale nu se suspendă, și nu beneficiază nici de prevederile art. 32 din Legea nr. 393/2004, așa cum se întâmplă în cazul mandatului primarului, viceprimarului, președintele sau vicepreședintele consiliului județean.

Față de aceste considerente și având în vedere dispozițiile legale menționate, instanța constată că pârâta prin organele sale de control, în mod nelegal a stabilit în sarcina reclamanților o diferența suplimentară în suma de 165.143 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de stat datorata de angajator pentru perioada decembrie 2001 - decembrie 2006, precum și suma de 73.661 lei reprezentând CAS asigurați pentru aceiași perioadă.

Reclamanții nu datorează nici suma de 3.124 lei reprezentând fond de risc și boli profesionale,pentru perioada decembrie 2001 - decembrie 2006, pe considerentul că, unitatea verificată nu avea obligația calculării și virării acestei sume aferenta veniturilor obținute din indemnizații de ședința de personalul ales în funcții publice elective, respectiv consilierii locali.

Art. 96 alin. 1 din Legea nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de munca și boli profesionale, cu modificările și completările ulterioare, stipulează că " contribuția de asigurări pentru accidente de munca și boli profesionale următorii: a) angajatorii, pentru asigurării prevăzuți la art. 5 și 7. " Prin urmare, din prevederile legale enunțate anterior, rezultă obligația virării contribuției de asigurări pentru accidente de munca și boli profesionale datorata numai de angajator, iar în speță reclamanții nu au această calitate față de consilierii locali, pentru indemnizația primita.

Cu privire la suma de 24.596 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale pentru șomaj datorată de angajator pentru perioada decembrie 2001 - decembrie 2006, instanța constată că în mod legal, în speță Consiliul Local T, nefiind angajator nu a calculat această obligație de plată pentru veniturile din indemnizațiile de ședința obținute de consilierii locali.

De asemenea, referitor la suma de 7.473 lei reprezentând contribuții individuale de asigurări sociale pentru șomaj, datorată pentru perioada decembrie 201- decembrie 2006, pe considerentul ca instituția verificată nu calculat, reținut și virat aceasta obligație la buget pentru veniturile din indemnizații de ședința obținute de personalul ales în funcții elective, respectiv consilierii locali, instanța constată că în speță nu sunt incidente prevederilor art. 27 din Legea nr.76/2002 și art. 14 alin. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. j 76/2002 aprobate prin nr.HG 174/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru considerentele arătate, în speță nu sunt incidente nici prevederile art. 115 alin. 1 din nr.OG 92/2003 republicată, privind codul d e procedura fiscală, cu privire la dobânzi și penalități de întârziere.

Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale menționate mai sus, coroborate cu dispozițiile art. 1 și urm. din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanța a admis, ca fiind întemeiată, acțiunea reclamanților și a dispus anularea în parte a deciziei nr. 551/28.03.2007 și în parte a raportului de inspecție fiscală nr. 1799/27.03.2007 emise de pârâtă, pentru obligațiile în sumă totală de 488.774 lei, precum și anularea deciziei nr. 271/86/22.05.2007.

În ceea ce privește capătul de cerere din acțiunea reclamanților, având ca obiect suspendarea executării Deciziei nr. 551/28.03.2007, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a contestației, în temeiul art. 15 alin 1 din Legea nr.554/2004, instanța admițând acțiunea reclamanților și dispunând anularea acestei decizii, constată că acest capăt de cerere a rămas fără obiect.

Împotriva sentinței civile nr. 849/CA/14.11.2007 a Tribunalului Timișa declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice, solicitând admiterea recursului ca fiind temeinic și legal, modificarea în totalitatea a sentinței civile nr.849/A/14 noiembrie 1007 în sensul menținerii deciziei nr.551/28.03.2007, a raportului de inspecție fiscală nr.1799/27.03.2007 și a deciziei nr.271/86/22.05.2007 întocmite de către P T și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivare, recurenta arată că prin sentința civilă nr.849/CA/2007, Tribunalul Timișa procedat la admiterea acțiunii reclamanților și a dispus anularea în parte atât a deciziei nr. 5518/28.03.2007,cât și a raportului de inspecție fiscală nr.1799/27.03.2007 emise de recurentă pentru obligațiile în sumă de 488.774 lei precum și anularea în totalitate a deciziei nr.271/86/22.05.2007 emisă de.P T,motivat de aceea că,din dispozițiile art.5 alin. 1 lit. b din legea 346/2002 și din prevederile art. 5 alin 1 din legea 19/2000 - privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale,rezultă că legiuitorul nu a înțeles să asigure obligatoriu decât acei aleși locali care desfășoară activități în funcții elective cum sunt primarul și viceprimarul și nu consilierii locali care desfășoară activități în serviciul colectivității prin participări săptămânale în cadrul lucrărilor consiliului.

Mai consideră că argumentele aduse de către instanța de fond sunt neîntemeiate și nelegale, fiind de natură să ducă la anularea parțială a raportului de inspecție fiscală și a deciziei nr. 511/28.03.2007 precum și la anularea în totalitate a deciziei nr. 271/86/22.05.2007 emisă de Serviciul Soluționare Contestații din cadrul instituției sens în care arată că, potrivit art.23 din legea nr.215/2001- privind administrația publică locală,text legal ce definește persoanele care ocupă funcții de demnitate publică,"aleșii locali sunt:primarul, consilierii locali și consilierii județeni. În asigurarea liberului exercițiu al mandatului lor aceștia îndeplinesc o funcție de autoritate publică".

De asemenea,potrivit prevederilor art.2 alin.1 din legea nr.393/2004- privind statutul aleșilor locali "prin aleși locali se înțelege consilierii locali și consilier județeni, primarii, primarul general al municipiului B, președinții și vicepreședinții consiliului județean".

Se precizează faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin 1pct.II din legea nr.19/2000"în sistemul public de pensii sunt asigurate în mod obligatoriu prin efectul legii,persoanele care își desfășoară activitatea în funcții efective sau care sunt numite în cadrul autorității executive,legislative ori judecătorești, pe durata mandatului-.

De asemenea,consideră că în speța de față își găsesc aplicabilitatea și prevederile art. 2 din legea 19/2000 - privind sistemul publice de pensii și asigurări sociale care stipulează că "sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se organizează și funcționează având ca la baza principiului obligativități potrivit căruia persoanele fizice și juridice au,conform legii obligația de a participa la sistemul public, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligațiilor și principiului contributivității potrivit căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice,participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Consiliul Local al Municipiului Tas olicitat respingerea recursului formulat de recurentă și menținerea ca temeinică și legală sentința civilă atacată, pentru următoarele motive:

Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că, urmare a controlului fiscal desfășurat în perioada 01- 23.03.2007 la sediul Consiliului Local al Municipiului T, controlul vizând modul de calcul, evidențiere și virare a contribuțiilor aferente indemnizațiilor de ședință pentru consilierii locali care își exercită mandatul în cadrul Consiliului Local al Municipiului T au fost stabilite în mod nelegal în sarcina instituției, obligația constând în: contribuție de asigurări sociale de stat datorate de angajator, în sumă de 165.143 lei și majorări și penalități de întârziere în sumă de 128.989 lei; contribuția individuală de asigurări sociale de stat, în sumă de 73.661 lei și majorări și penalități de întârziere în sumă de 57.251 lei; contribuții de asigurări pentru șomaj datorată de angajator în sumă de 24.596 lei, majorări și penalități de întârziere în sumă 20.952 lei;contribuția individuală al bugetul asigurărilor pentru șomaj, în sumă de 7.473 lei, majorări și penalități de întârziere în sumă de 5.639 lei; contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, în sumă de 3.124 lei, majorări și penalități de întârziere în sumă de 1.946 lei,motiv pentru care a fost admisă în mod corect acțiunea.

În mod greșit, organul de control a asimilat indemnizațiile de ședință ale consilierilor locali care desfășoară activități specifice, cu indemnizația lunară a primarului și Viceprimarului, reglementată de dispozițiile art. 35 din legea nr.393/2004.

Mai mult, regimul juridic diferit al celor două indemnizații rezultă inclusiv din faptul că ele sunt reglementate prin texte de lege diferite, art.34 și art.35 din legea nr.393/2004 privind Statutul aleșilor locali.

Astfel, consideră că, instanța în mod corect a apreciat că în speță nu sunt incidente nici prevederile art.155 alin 1 din OG nr.92/2003, republicată, privind codul d e Procedură Fiscală, cu privire la dobânzi și penalități de întârziere.

Analizând actele dosarului, criticile recurentei Direcției Generale a Finanțelor Publice prin prisma dispozițiilor art. 304 din codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 304¹din codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:

Curtea constată că prin decizia a cărei anulare s-a solicitat au fost stabilite în sarcina Municipiului T obligații constând în:

- contribuția de asigurări sociale de stat datorată de angajator, în sumă de 165.143 lei RON și accesorii aferente în sumă de 128.989 lei (majorări și penalități de întârziere);

- contribuția individuală de asigurări sociale de stat, în sumă de 73.661 lei și accesorii aferente în sumă de 57.251 lei (majorări și penalități de întârziere);

- contribuția de asigurări pentru șomaj datorată de angajator, în sumă de 24.596 lei RON și accesorii aferente în sumă de 20.952 lei (majorări și penalități de întârziere);

- contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, în sumă de 7.473 lei RON și accesorii aferente în sumă de 5639 lei (majorări și penalități de întârziere);

- contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, în sumă de 3.124 lei RON și accesorii aferente în sumă de 1.946 lei (majorări și penalități de întârziere).

Toate aceste obligații au fost stabilite în funcție de indemnizațiile de ședință plătite consilierilor locali care fac parte din Consiliul Local al Municipiului T, indemnizații la care nu au fost calculate contribuțiile respective, reclamanții susținând că acestea nu sunt datorate în cazul veniturilor obținute din indemnizațiile de ședință plătite consilierilor locali.

Curtea precizează, în primul rând, că, potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 393/2004, privind Statutul aleșilor locali, "prin aleși locali, în sensul prezentei legi, se înțelege consilierii locali și consilierii județeni, primarii, primarul general al municipiului B, viceprimarii, președinții și vicepreședinții consiliilor județene. Este asimilat aleșilor locali și delegatul sătesc".

Conform acestui text legal, consilierii locali care fac parte din Consiliul Local al Municipiului T au statutul de aleși locali și li se aplică dispozițiile care reglementează acest statut.

În privința drepturilor bănești cuvenite consilierilor locali, art. 34 din Legea nr. 393/2004, privind Statutul aleșilor locali prevede că:

"(1)Pentru participarea la lucrările consiliului și ale comisiilor de specialitate, consilierii au dreptul la o indemnizație de ședință. Președinților și vicepreședinților consiliilor județene nu li se acordă indemnizație de ședință.

(2) Indemnizația de ședință pentru membrii consiliului care participă la ședințele ordinare ale consiliului și ale comisiilor de specialitate va fi în cuantum de până la 5% din indemnizația lunară a primarului, președintelui consiliului județean sau primarului general al municipiului B, după caz.

(3) Numărul maxim de ședințe pentru care se poate acorda indemnizația, potrivit alin. (2), este de o ședință de consiliu și 1 - 2 ședințe de comisii de specialitate pe lună".

În privința contribuției de asigurări sociale de statdatorată de Municipiul T și de consilierii locali membri ai Consiliului Local al Municipiului T pentru veniturilor obținute din indemnizațiile de ședință plătite consilierilor locali, Curtea observă că, potrivit art. 5 alin. 1 punctele I și II din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, "în sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:

persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă și funcționarii publici;

II.persoanele care își desfășoară activitatea în funcții electivesau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, în condițiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la pct. I;".

De asemenea, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, " în sistemul public sunt asigurate, în condițiile prezentei legi, persoanele fizice, denumite în continuare asigurați. Alineatul al treilea al art. 4 din Legea nr. 19/2000 prevede că "asigurații au obligația să plătească contribuții de asigurări sociale și au dreptul să beneficieze de prestații de asigurări sociale, conform prezentei legi."

Din acest dispoziții legale Curtea concluzionează că persoanele care au calitatea de consilieri locali - fiind asigurate obligatoriu, prin efectul legii - au calitatea de asigurați, în sensul prevăzut de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, iar în această calitate au obligația să plătească contribuții de asigurări sociale, obligație stabilită cu titlu general de art. 4 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Această obligație de plată a contribuției de asigurări sociale rezultă în privința consilierilor locali, și din dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, conform cărora"calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I și II și de angajatorii acestora se fac lunar de către angajatori."

În această privință, este irelevantă împrejurarea că exercitarea mandatului de consilier local nu se face în baza unui contract de muncă individual sau a unui act de numire într-o funcție electivă.

Curtea reține caracterul neechivoc al obligației de plată"contribuției de asigurări sociale datorate de asigurații prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I și II",iar art. 5 alin. (1) pct. II din aceeași lege face referire clară la "persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective", consilier local fiind o persoană care își desfășoară activitatea într-o funcție electivă.

În consecință, Curtea constată că legea impune obligația calculării contribuției de asigurări sociale pentru orice consilier local, în raport cu valoarea totală a indemnizațiilor primite în această calitate.

În privința contribuției de asigurări pentru șomajdatorată de Municipiul T și de consilierii locali membri ai Consiliului Local al Municipiului T pentru veniturilor obținute din indemnizațiile de ședință plătite consilierilor locali, Curtea observă că, potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 76 din 16 ianuarie 2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă,"angajatoriiau obligația de a reține și de a vira lunar contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, a cărei cotă se aplicăasuprabazei lunare de calcul, reprezentatăde venitul brut realizat lunar, în situația persoanelor asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art. 19."

Conform art. 19 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 76/2002, "în sistemul asigurărilor pentru șomaj sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:

c)persoanele care își desfășoară activitatea în funcții electivesau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului;".

Totodată, potrivit art. 18 alin. 1 din Legea nr. 76/2002, "în sistemul asigurărilor pentru șomaj sunt asigurate, în condițiile prezentei legi, persoanele fizice, denumite în continuare asigurați", iar alineatul al treilea al art. 18 din Legea nr. 76/2002 prevede că " asigurații au obligația să plătească contribuțiile de asigurări pentru șomaj și au dreptul să beneficieze de indemnizație de șomaj, conform prezentei legi".

Din acest dispoziții legale Curtea concluzionează că persoanele care au calitatea de consilieri locali - fiind asigurate obligatoriu, prin efectul legii - au calitatea de asigurați, în sensul prevăzut de art. 18 alin. 1 din Legea nr. 76/2002, iar în această calitate au obligația să plătească contribuții de asigurări sociale, obligație stabilită cu titlu general de art. 18 alin. 3 din Legea nr. 76/2002.

Curtea apreciază ca fiind, de asemenea, irelevantă împrejurarea că textul legal face referire la obligația angajatorilor de a reține și de a vira lunar contribuția la bugetul asigurărilor pentru șomaj, instanța de fond reținând că municipiul T nu are calitatea de angajator pentru consilierii locali care fac parte din Consiliul Local al Municipiului

Sub acest aspect, Curtea constată - din conținutul art. 27 alin. 1 din Legea nr. 76/2002 - caracterul neechivoc al obligației de plată contribuției la bugetul asigurărilor pentru șomaj, contribuție "a cărei cotă se aplică asupra bazei lunare de calcul, reprezentată de venitul brut realizat lunar, în situația persoanelor asigurate obligatoriu, prin efectul legii, prevăzute la art. 19."Or, de vreme ce legea impune obligația calculării contribuției în cauză în raport cu"venitul brut realizat lunar, în situația persoanelor asigurate obligatoriu"- iar consilierii locali sunt persoane asigurate obligatoriu, conform art. 19 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 76/2002 - nu se poate admite excluderea acestor persoane de la plata contribuției la bugetul asigurărilor pentru șomaj.

În consecință, Curtea constată că legea impune obligația calculării contribuției la bugetul asigurărilor pentru șomaj pentru orice consilier local, în raport cu valoarea totală a indemnizațiilor primite în această calitate.

În privința contribuției de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionaledatorată de Municipiul T și de consilierii locali membri ai Consiliului Local al Municipiului T pentru veniturilor obținute din indemnizațiile de ședință plătite consilierilor locali, Curtea observă că, potrivit art. 5 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 346 din 5 iunie 2002, privind asigurarea pentru accidente de muncă și boli profesionale,"sunt asigurate obligatoriu prin efectul prezentei legi:

b)persoanele care își desfășoară activitatea în funcții electivesau care sunt numite în cadrul autorității executive, legislative ori judecătorești, pe durata mandatului, precum și membrii cooperatori dintr-o organizație a cooperației meșteșugărești, ale căror drepturi și obligații sunt asimilate, în condițiile prezentei legi, cu ale persoanelor prevăzute la lit. a);".

Totodată, conform art. 96 alin. 1 din Legea nr. 346/2002, "datorează contribuții de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale următorii:

a) angajatorii, pentru asigurații prevăzuți la art. 5 și 7;

b) asigurații prevăzuți la art. 6."

Întrucât consilierii locali își desfășoară activitatea în funcții elective, Curtea reține că - în conformitate cu dispozițiile art. 96 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 346/2002 - aceștia datorează contribuții de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, având calitatea de asigurați "prevăzuți la art. 5"din aceeași lege.

Curtea consideră, de asemenea, ca nerelevante, sub acest aspect, referirile la diferențele dintre indemnizațiile acordate primarilor și viceprimarilor și cele acordate consilierilor locali, în condițiile în care dispozițiile legale speciale care reglementează plata contribuției de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale nu fac nici o diferențiere de tratament în privința acestor categorii de indemnizații.

Chiar dacă activitatea consilierilor locali nu poate fi asimilată cu aceea a primarilor și viceprimarilor, art. 96 alin. 1 din Legea nr. 346/2002 nu face nici o distincție între diferitele categorii de persoane care își desfășoară activitatea în funcții elective, rezultând din această reglementare că pentru toți asigurații prevăzuți la art. 5 și 7 - deci inclusiv persoanele care își desfășoară activitatea în funcții elective - există obligația legală de a plăti contribuții de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale.

În privința invocării dispozițiilor art. 28 alin. 1 din Legea nr. 393/2004, privind Statutul aleșilor locali afirmației - conform cărora "pe timpul exercitării mandatului de primar, viceprimar, președinte sau vicepreședinte al consiliului județean se suspendă contractul de muncă sau actul de numire a acestora în cadrul unei instituții ori autorități publice" - Curtea observă că, într-adevăr, această suspendare nu operează în cazul consilierilor locali, însă pentru alte considerente decât cele arătate de reclamanți.

Astfel, spre deosebire de primar, viceprimar, președinte sau vicepreședinte al consiliului județean - în cazul cărora exercitarea mandatului de ales local necesită o activitate cvasipermanentă și lipsită de intermitențe - în cazul consilierilor locali, mandatul de ales local impune numai prezența la ședințele acestui consiliu, respectiv o activitate având caracter discontinuu, care nu impune prezența consilierilor locali la sediul Consiliului Local în afara momentelor în care nu sunt organizate acest ședințe.

Dat fiind caracterul discontinuu al activității consilierilor locali - care sunt, de altfel, indemnizați numai pentru participarea la aceste ședințe ale Consiliului Local - este explicabilă și diferențierea de tratament în privința suspendării contractelor de muncă numai pentru persoanele care exercită mandatul de primar, viceprimar, președinte sau vicepreședinte al consiliului județean.

Această diferențiere, însă, nu are relevanță în privința obligației de plată asigurării pentru accidente de muncă și boli profesionale, astfel cum Curtea a reținut anterior.

În consecință, Curtea constată că legea impune obligația de plată asigurării pentru accidente de muncă și boli profesionale pentru orice consilier local, în raport cu valoarea totală a indemnizațiilor primite în această calitate.

În concluzie, Curtea reține că instanța de fond - constatând caracterul nelegal al deciziei nr. 551/28.03.2007 și al raportului de inspecție fiscală nr. 1799/27.03.2007, în condițiile în care legea impune în sarcina Municipiului T obligația de a calcula și de a vira contribuția de asigurări sociale de stat, contribuția de asigurări pentru șomaj și contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale pentru orice consilier local din cadrul Consiliului Local al Municipiului T, în raport cu valoarea totală a indemnizațiilor primite în această calitate - a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, fiind, deci, incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă.

Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă - apreciind că este întemeiat recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 849/CA/14.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- - Curtea îl va admite.

În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată și va respinge acțiunea reclamanților, considerând-o nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul formulat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 849/CA/14.11.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

Modifică sentința civilă recurată.

Respinge acțiunea reclamanților.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 6 martie 2008

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

Prima instanță - Tribunalul Timiș - Judecător,

Red.PR - 28.03.2008

Tehnored LM 31.03.2008- 2 expl

Președinte:Mircea Ionel Chiu
Judecători:Mircea Ionel Chiu, Ionel Barbă, Răzvan

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 291/2008. Curtea de Apel Timisoara