Autoritati publice locale - anulare acte. Decizia 291/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-- 15.01.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.291
Ședința publică din 6 martie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER:
Pe rol se află pronunțarea recursului formulat de reclamantul Consiliul Local al Municipiului A împotriva sentinței civile nr.2349/16.10.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - SRL A, având ca obiect anulare act emis de autorități publice locale.
Dezbaterea în fond a cauzei și concluziile părților a avut loc în ședința publică din data de 28 februarie 2008,cele susținute fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2349 din 16 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al Municipiului A împotriva pârâtei - SRL A pentru constatarea rezilierii de drept a contractului de cesiune nr.46/13.12.1999 și obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere restante aferente contractului nr.46/1999, calculată la data de 8.11.2006, în sumă de 47.128,31 lei.
Pentru a pronunța această sentință,instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de concesiune nr. 46/13.12.1999, încheiat între părți, prețul concesiunii a fost stabilit la 698.093.307 Rol, reprezentând 38.965 dolari(art.4).
Potrivit clauzei de la asrt.5 din contract, plata redevenței se efectuează în termen de 10 ani,în rate anuale, trimestriale sau în avans,o anuală reprezentând echivalentul în lei al sumei de 3.896,5 USD la cursul comunicat de R în ziua plății.
Din interpretarea clauzei contractuale raportat la prevederile art.977 - 985 Cod civil, privind interpretarea convențiilor, rezultă că redevența de 38.965 USD trebuie plătită în 10 ani, rata anuală fiind de 3.896 USD. Rata anuală poate fi plătită și în avans în rate trimestriale, dar obligația fermă convenită de părți este ca rata să fie plătită anual în sumă de 3.896 USD.
Părțile nu au prevăzut în contract obligația pârâtei de a achita redevența în rate egale trimestriale la 30 martie, 30 iunie, 30 septembrie, 30 noiembrie, așa cum susține reclamanta.
Înscrisul emis de pârâtă la data de 13.12.1999, în aceeași zi în care s-a încheiat contractul, intitulat"Declarație"( fila 8 dosar) și prin care reprezentantul pârâtei se obligă să achite trimestrial redevența("taxele de concesiune") este un act unilateral și nu reprezintă act adițional la contract.
De altfel, nici în această "declarație" nu se precizează cuantumul sumelor ce se vor achita trimestrial.
Ca urmare,îndeplinirea obligației contractuale de către pârâtă privind plata redevenței, trebuie raportată la clauza contractuală care prevede obligația pârâtei este de a plăti anual 3.896 USD,sfârșitul anului calendaristic fiind data scadenței redevenței.
Din fișa de calcul încheiată de reclamant la 8.11.2006( fila 26 dosar Judecătoria Arad ),rezultă că pârâta a achitat redevența anuală, iar reclamantul a calculat în mod greșit penalități de întârziere pentru neplata ratelor trimestriale a redevenței.
Cum pârâta și-a îndeplinit obligația contractuală de a achita redevența la termenele prevăzute în contract, aceasta nu datorează penalități de întârziere cerute de reclamant și nici nu sunt motive de reziliere a contractului.
Pentru aceste considerente și având în vedere prevederile art. 969 Cod civil, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Local al Municipiului A și8 a solicitat modificarea sentinței și admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtei la plata penalităților de întârziere restante în sumă de47.128 RON și constatarea îndeplinirii condițiilor pentru rezilierea de drept a contractului de concesiune nr. 46 din 13 decembrie 1999, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului,recurentul susține că prima instanță în mod greșit a reținut din actele dosarului faptul că pârâta nu datorează penalități contractuale reținând faptul că declarația anexă la contractul de concesionare nr. 46/13.12.1999nu se precizează cuantumul sumelor ce se vor achita trimestrial, reținând că această declarație nu este un act adițional.
-a-vis de aceste rețineri, face cunoscute următoarele precizări:cuantumului redevenței precum și modalitatea de plată a acesteia este stabilit de art. IV din contract unde la o simplă lecturare se poate observa că pârâtei i-a fost oferită posibilitatea de a-și exprima singură opțiunea privind modalitatea de plată".plata se efectuează în termen de 10 ani,în rate anuale, trimestriale sau în avans"acest articol a fost completat prin declarația pârâtei prin care și-a exprimat opțiunea de a plăti trimestrial această redevență, fiind o obligație fermă din partea pârâtei. Această declarație întradevăr nu este un act adițional,el este chiar parte integrantă din contractul de concesionare.
Se mai arată că în mod greșit instanța a ignorat faptul că aceste penalități au fost recunoscute de către pârâtă, în acest sens făcând un angajament de plată și plătind parțial această sumă.Penalitățile contractuale sunt creanțe accesorii având același regim ca și creanța principală.
Pentru a opera rezilierea unui contract sunt necesare a fi întrunite cumulativ 3 condiții, respectiv: să existe o neexecutare totală sau parțială a obligațiilor uneia dintre părți, neexecutarea să fie imputabilă părții căreia îi revenea îndeplinirea obligațiilor și debitorul obligației să fi fost pus în întârziere.
În cuprinsul contractului de concesiune este inserat un pact comisoriu expres, care este o prevedere derogatorie de la rezoluțiunea de drept comun reglementată de art. 1020 -1021 Cod civil, situație în care acest pact se aplică cu prioritate.
Potrivit art. 6.1 din contractul de concesiune"Concesiunea se retrage și contractul de reziliază de plin drept în cazul în care concesionarul nu respectă obligațiile asumate prin contract,constatarea făcându-se de organele de control autorizate".
În acest caz, pentru a opera rezilierea de drept a contractului de concesiune este necesară punerea în întârziere a debitorilor/concesionari, aceștia fiind notificați prin adresa nr. 2873/29.03.2006 care a fost expediată cu confirmare de primire, conform prevederilor art.6.2 din contractul de concesiune.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 22 februarie 2008 intimata a solicitat respingerea recursului ca nefundat(fila 16-17 dosar).
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt pe baza actelor și probelor de la dosar, și în mod legal a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.
Prima instanță a reținut corect că, prin contractul de concesiune nr. 46 din 13 decembrie 1999, încheiat între părți, s-a stabilit prețul concesiunii, iar potrivit art. 5 din contract s-a stabilit că plata redevenței se efectuează în termen de 10 ani, în rate anuale,trimestriale sau în avans, iar o anuală reprezintă echivalentul în lei a sumei de 3.896,5 USD la cursul comunicat de BNR în ziua plății. Părțile nu au prevăzut în contract obligația părții de a achita redevența în rate egale trimestriale, astfel cum se arată în motivele de recurs și în acțiune de reclamant.
Înscrisul depus la dosar de recurent, intitulat"Declarație"(fila 8 dosar) nu este producător de efecte juridice,fiind încheiat în aceeași zi în care s-a încheiat contractul de concesiune, dar nu este semnat de ambele părți astfel că nu poate constitui un act adițional la contract. Rezultă din actele și probele de la dosar, că pârâta și-a respectat obligațiile prevăzute în contract și a plătit redevența anuală stabilită de părți, astfel că nu datorează penalități de întârziere solicitate de reclamant.
Pentru aceste considerente,instanța urmează ca în conformitate cu prevederile art. 312 pct. 1 din Codul d e procedură civilă, să respingă recursul reclamantului ca nefundat și să mențină sentința tribunalului ca temeinică și legală.
Văzând și dispozițiile prevăzute de art. 274 din Codul d e procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului A prin Municipiul A,împotriva sentinței civile nr.2349 din 16 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Obligă recurentul să plătească intimatei 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Prima instanță - Tribunalul Arad - Judecător,
Red.CM-14.04.2008
Tehnored. LM -15.04.2008 - 2 expl.
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Ionel Barbă, Răzvan
