Contestație act administrativ fiscal. Decizia 290/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA nr. 290
Ședința publică din data de 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Elisabeta Gherasim Alexandrina Urlețeanu
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în P,-,. 43,.A,. 14, județul P, împotriva sentinței nr. 523 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâteleDirecția Generală a Finanțelor Publice a Județului P șiAdministrația Finanțelor Publice P,ambele cu sediul în P, str. - -, nr. 22, județul
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.00 lei, conform chitanței nr. 51371 și timbru judiciar de 0, 15 lei, care au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice P, reprezentată de consilier juridic, lipsind recurenta - reclamantă și intimata - pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se stadiul pricinii și modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că recurenta-reclamantă a solicitat, prin motivele de recurs, judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Consilier juridic, pentru intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice P, depune la dosar întâmpinare la motivele de recurs, menționează că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbaterea recursului.
Curtea, luând act că recurenta-reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar intimata-pârâtă P nu are cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Consilier juridic, pentru intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice P, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală, deoarece răspunsul comunicat reclamantei prin decizia nr. 84/06.06.2009, reprezintă un act administrativ fiscal, față de care devin
.//.
aplicabile dispozițiile art. 205 și următoarele Cod proc. fiscală; reclamanta nu a formulat
contestație în termenul de 30 de zile prevăzut de lege, ci a efectuat contestația împotriva celor două decizii de calcul cu o întârziere de 112 zile.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secția Comercială
și de Contencios Administrativ II sub nr-, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții SI DGFP P, anularea chitanței seria - nr. -/17.07.2008, recunoașterea dreptului de a i se restitui taxa de poluare nedatorată, restituirea acesteia, în cuantum de 2989 lei și plata dobânzii legale, de la data efectuării plății, până la restituirea acesteia.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că a achiziționat, din Germania, un autoturism marca VW Golf, pentru care a achitat taxa de poluare în România, potrivit chitanței seria - nr. -/17.07.2008 și s-a adresat Administrației Finanțelor Publice P cu o cerere de restituire a plății, instituție care a refuzat recunoașterea dreptului său, respingând cererea, ca tardivă, prin adresa nr. 85/4.06.2009.
In ceea ce privește respingerea cererii, ca tardiv formulată, reclamanta a arătat că DGFP a procedat în mod greșit, întrucât nu a formulat contestație împotriva unui act administrativ fiscal, ci a solicitat doar restituirea sumei de bani nedatorată.
Pe fondul cauzei, a arătat, în esență, că introducerea taxei prevăzută de OUG nr. 50/2008 este nelegală, încălcând disp. art. 20 alin. 2 din Constituția României, și art. 90 par. din Tratatul Comunităților Europene, invocând jurisprudența Curții de Justiție Europene, respectiv cauza Costa /Enel (1964) și cauza Simmenthal (1976).
Prin întâmpinarea formulată la data de 17.11.2009, pârâta Pas olicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, decizia de calcul al taxei de poluare nr. 75572/16.07.2008 reprezentând titlul de creanță, care materializează taxa, deoarece aceasta a fost calculată potrivit OG nr. 50/2008, nefiind aplicabil un regim fiscal discriminatoriu, în condițiile în care, pentru toate persoanele care înmatriculează autovehicule în România, regimul fiscal este același.
Prin sentința nr. 523 din 17 noiembrie 2009, Tribunalul Prahovaa respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei, reținând că, la data de 13.05.2009, acesta solicitat restituirea taxei de poluare și plata dobânzii legale, cerere înregistrată sub nr. 26897/13.05.2009, cererea sa fiind înaintată DGFP P care, prin decizia nr. 85/4.06.2009, a respins contestația, ca nedepusă în termenul legal.
Tribunalul a mai reținut că, în urma solicitării reclamantei de calculare a taxei de poluare pentru autovehicule, în vederea efectuării primei înmatriculări în România a autoturismului mai sus menționat, P a emis decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 75572/16.07.2008, stabilind, ca taxă datorată, suma de 2989 lei. Taxa a fost achitată prin chitanța seria - nr. -/17.07.2008 la Trezoreria P, iar, la data de 13.05.2009, reclamanta a contestat plata taxei de poluare și implicit decizia de calcul nr.75572/16.07.2008.
Potrivit art. 207 din OG nr. 92/2003, contestația se depune în termen de 30
de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancțiunea decăderii.
Reclamanta a primit decizia de calcul a taxei de poluare la data de 17.07.2008, termenul de 30 de zile în care avea posibilitatea contestării acesteia împlinindu-se la data de 18.08.2008. Or, reclamanta a formulat contestația de-abia în data de 13.05.2009.
Prima instanță a mai reținut că în mod corect organul fiscal investit cu contestația reclamantei a respins-o, ca nedepusă în termen legal, prin decizia nr.85/4.06.2009, deoarece, așa cum rezultă din pct. 2 al dispozitivului deciziei nr. 85/4.06.2009 emisă de DGFP P, decizia poate fi atacată în termen de 6 luni de la primire, la instanța de contencios administrativ competentă.
O astfel de contestație este limitată la aspectele privind nelegalitatea soluției de respingere a contestației, ca nedepusă în termen legal, reclamanta având obligația de a administra probatoriu sub acest aspect, respectiv al existentei unui motiv temeinic, obiectiv, pentru care nu a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art. 207 din OG nr. 92/2003.
Ori, reclamanta, în prezenta cauză, solicită anularea chitanței seria - nr. -/17.07.2008 și restituirea taxei de poluare, eludând astfel dispozițiile codului d e procedură fiscală și investind instanța de judecată cu o cerere având, practic, același obiect cu cel al contestației ce a făcut obiectul deciziei nr. 85/2009 și, în această situație, nu pot fi ignorate dispozițiile codului d e procedură fiscală, care impun respectarea unei anumite proceduri în soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrativ - fiscale și nu poate soluționa, pe cale separată, o cerere care a fost deja analizată, sub aspectul respectării termenului de contestare, de către organul administrativ fiscal.
Pe de altă parte, tribunalul a constatat că reclamanta, prin cererea cu care a investit instanța de judecată, nu a făcut nici o referire și nicio apărare, în sensul existenței unui motiv obiectiv pentru care nu a respectat termenul de depunere a contestației, solicitând, pe cale separată, restituirea taxei de poluare și anularea unei chitanțe ce a făcut practic obiectul deciziei nr. 85/2009a DGFP P.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, recurenta susține că instanța de fond a interpretat eronat legislația în vigoare, soluția pronunțată de aceasta fiind în contradicție atât cu normele interne cât și cu cele internaționale.
Din punctul său de vedere, termenul de 30 de zile nu este incident în cauză, așa cum a reținut instanța de fond, deoarece niciunul din actele care stau la baza încasării taxei de poluare nu sunt acte administrative fiscale pentru motive ce țin în special de definiția actului administrativ și modul în care acesta se comunică, dar și pentru motive care țin de logică.
Referatul de calcul, care stă la baza emiterii deciziei de calcul, este precedat de cererea contribuabilului, în sensul efectuării unui calcul matematic care are la bază diferiți indici, pentru determinarea, în concret, a cuantumului taxei de poluare ce urmează fi achitată. Deși conține elemente de identificare a contribuabilului și a organului fiscal, referatul de calcul nu conține posibilitatea de a fi contestat și nici nu este comunicat acestuia într-unul din mijloacele prevăzute expres de lege, motiv pentru care, caracterul de act administrativ fiscal al acestuia nu poate fi susținut din punct de
vedere juridic.
În ceea ce privește decizia de calcul a taxei de poluare, care, la prima vedere, apare ca un veritabil act administrativ, recurenta susține că, din conținutul acesteia nu reiese dovada comunicării în vreuna din modalitățile prevăzute de art. 44 Cod proc. fiscală și, prin urmare, din punct de vedere strict tehnic, aceasta nu este un act administrativ fiscal. Mai mult, în ordinea de idei în care decizia de calcul reprezintă titlu de creanță și înștiințare de plată conform legii, pornind și de la o definiție mai completă a actului administrativ fiscal, recurenta se întreabă, în mod retoric, care este consecința neachitării sumei precizată în decizia de calcul.
Din punctul său de vedere, decizia de calcul a taxei de poluare nu are nici măcar caracterul unei creanțe bugetare, simplul fapt că executivul arată că aceasta reprezintă titlu de creanță nefiind suficient, iar, în ceea ce privește posibilitatea de contestare a acestei decizii, aceasta trebuie raportată, obligatoriu, la dispozițiile OUG nr. 50/2008, care reglementează taxa pe poluare.
Recurenta mai susține că nici chitanța de încasare a sumei aferente taxei pe poluare nu poate fi considerată un act administrativ fiscal, pentru motive ce țin de elementele de identificare a contribuabilului, de comunicare a actului, precum și de posibilitatea ca acesta să fie contestat; cum, de altfel, nici încasarea propriu-zisă a sumei nu poate fi considerată act administrativ fiscal.
Acestea nu reprezintă acte administrative fiscale nici în înțelesul Legii nr. 554/2004, deoarece, OUG nr. 50/2008 este eminamente ilegală raportat strict la dreptul intern și lăsând la o parte caracterul discordant pe care îl are față de prevederile Tratatului, OUG nr. 50/2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art. 2141-2143Cod fiscal nu a fost aprobată prin lege, așa cum prevede art. 4 alin. 1 Cod fiscal, motiv pentru care prevederile acesteia sunt ilegale și, în consecință, actele emise în baza acestei ordonanțe nu trebuie să producă efectele juridice ale unui act administrativ.
Stabilirea naturii juridice a actelor care stau la baza încasării taxei pe poluare este un subiect important pentru judecătorul național, iar caracterul ilegal al actelor în baza cărora s-a încasat taxa pe poluare urmează a fi constatat de către acesta.
Recurenta-reclamantă susține, în continuare, că taxa de poluare este nelegală și discriminatorie, întrucât, în România, prin intermediul OUG 50/2008, se păstrează conceptul de taxă de primă înmatriculare, deși denumirea de taxă de poluare induce în eroare, deoarece aceasta se percepe numai pentru autoturismele care se înmatriculează pentru prima dată în România, fără a face distincție între autoturismele produse în România și cele importate și nici între cele noi și cele second-hand.
De asemenea, introducerea acestei taxe prin OUG 50/2008 este nelegală și încalcă dispozițiile art. 20 alin. 2 și art. 148 din Constituția României, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu și care au prioritate față de legile interne.
Se mai arată, de către recurentă, că această taxă încalcă dispozițiile art. 90 paragraful (1) din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, care prevede că "niciun stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare
Din punctul de vedere al recurentei, taxa este nelegal percepută și față de
minuta din 01.07.2009 privind unificarea practicii judiciare, care constatat
că nu există o practică unitară la nivelul curților de apel.
În final, recurenta-reclamantă invocă spețe similare pronunțate de instanțele de judecată și solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii.
Intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Pad epus, în temeiul
dispozițiilor art. 115 Cod proc. civ. întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Curtea, examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a normelor incidente în soluționarea cauzei, conform art. 304 raportat la art. 312 alin. 1 Cod proc. civ. va respinge recursul, pentru următoarele considerente:
Criticile aduse sentinței recurate nu sunt justificate sub nicio formă, întrucât tribunalul a reținut corect faptul că în speță termenul de 30 de zile prevăzut de art. 207 din OG nr. 92/2003 nu a fost respectat.-
Astfel, decizia de calcul a taxei de poluare a fost primită de recurentă la data de 17.07.2008, iar contestația a formulat-o la data de 13.05.2009, așadar, termenul a fost cu mult depășit, data limită fiind 12.08.2008.
Sub acest aspect, recurenta nu a făcut vreo dovadă din care să rezulte că a fost împiedicată de o cauză obiectivă, fortuită, de neînlăturat, împrejurare care a condus la depășirea termenului imperativ de 30 de zile prevăzut de actul normativ indicat mai sus, OG nr. 92/2003, recurenta solicită anularea unei chitanțe și restituirea taxei de poluare.
În speță, nu pot fi ignorate dispozițiile codului d e procedură fiscală care impun respectarea unei proceduri speciale când este vorba de soluționarea unor contestații formulate împotriva actelor administrativ-fiscale.
Prin urmare, recurenta nu a parcurs procedura prealabilă, anterior sesizării instanței, încălcând astfel art. 207 alin. 1 din OG nr. 92/2003, consecința fiind nerespectarea prevederilor art. 7 și următoarele din Legea nr. 554/2004, modificată, situație de fapt și de drept reținută corect de instanța de fond.
Concluzionând, conform art. 304 raportat la art. 312 alin. 1 Cod proc. civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, domiciliată în P,-,. 43,.A,. 14, județul P, împotriva sentinței nr. 523 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâteleDirecția Generală a Finanțelor Publice a Județului P șiAdministrația Finanțelor Publice P,ambele cu sediul în P, str. - -, nr. 22, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Elisabeta Gherasim Alexandrina Urlețeanu
- - - - - -
GREFIER,
- -
red EG
tehnored MC
5 ex/26.02.2010
- Trib.
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Elisabeta Gherasim Alexandrina Urlețeanu
