Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 284/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
RO MÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. 4612,-
DECIZIA nr. 284
Ședința publică din data de 18 februarie 2010
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Elisabeta Gherasim Alexandrina Urlețeanu
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea contestației în anularea deciziei nr.768 din data de 18 mai 2009, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, formulată de contestatoareaFUNDAȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET, cu sediul în Pitești,-, județul A, în contradictoriu cu intimații CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A,GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, sector 1,-,MUNICIPIUL, cu sediul în Pitești,-, județul A șiMINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sector 1,-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit contestatoarea Fundația Județeană pentru Tineret A, intimații Curtea de APEL PITEȘTI, Guvernul României, Municipiul Pitești și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se stadiul pricinii și modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care,
Curtea, luând act că intimații Guvernul României și A, au solicitat judecarea cauzei în lipsă și constatând cauza în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
La sfârșitul ședinței, dar nu înainte de închiderea dezbaterilor, s-a prezentat, pentru contestatoare, avocat, care a depus la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București sub nr-, reclamanta Fundația Județeană Pentru Tineret Aac hemat în judecată Guvernul României pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună modificarea parțială a anexei nr.2, pagina 79, poziția 1.6.2. cu număr de ordine 18 și 19, a Hotărârii Guvernului nr. 447/2002, publicată în Monitorul Oficial nr.609/16.08.2002, privind atestarea bunurilor aparținând domeniului public al județului A, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul A, deoarece, în mod nelegal, a fost introdus în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului Pitești, imobilul situat în Pitești,-, cu o suprafață construită de 1300 cunoscut sub denumirea de " Tehnic Club", al cărui proprietar este, proprietate dobândită în baza deciziei nr.249/14.07.1972, emisă de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al Județului
Pârâtul Guvernul României, prin întâmpinare, cu titlu de excepție, a invocat tardivitatea introducerii acțiunii, lipsa procedurii prealabile, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii.
Același pârât, prin cererea din 2.10.2007, a solicitat introducerea în cauză a Municipiului Pitești, în calitate de titular și beneficiar al hotărârii respective.
În cauză, a formulat cerere de intervenție, în interesul pârâtului Guvernul României, Curtea de APEL PITEȘTI, invocând, cu titlu de excepție, tardivitatea acțiunii, inadmisibilitatea acțiunii iar, pe fond, faptul că acțiunea este nefondată.
Au mai formulat cerere de intervenție, în interesul pârâtului, Guvernul României și Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Pârâtul Municipiul Pitești, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, invocând, la rândul său, cu titlu de excepție, prescripția dreptului la acțiune, inadmisibilitatea acțiunii iar, pe fond, solicitând respingerea acesteia.
Intervenienta Curtea de APEL PITEȘTIa invocat excepția de nelegalitate cu privire la decizia nr. 249/1972 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Județului
În concluzie, s-a susținut că, potrivit art.7 din Constituția României, în vigoare la acea dată, imobilul se afla în domeniul public al statului, fiind, printre altele, inalienabil și, e p. cale de consecință, el nu putea face obiectul unui transfer de proprietate, această opinie fiind confirmată și de faptul că el a fost înscris și figurează ca făcând parte din domeniul public, nefiindu-i aplicabile disp. Legii nr. 146/2002.
Curtea de Apel București, prin încheierea de ședință din 26.03.2008, potrivit art.4 din Legea nr.554/2004, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat-o la Tribunalul Argeș, pentru ca această instanță să se pronunțe asupra excepției de nelegalitate invocată.
Cauza a fost primită la data de 27.06.2008 și înregistrată, tot sub același număr, iar, prin încheierea de ședință din 27.08.2008, s- dispus introducerea în cauză a Curții de APEL PITEȘTI, a Municipiului Pitești și a Ministerului Internelor și Reformei Administrative.
Fundația Județeană pentru Tineret Aai nvocat excepția de necompetență materială a instanței, excepție respinsă prin încheierea de ședință din 10.10.2008.
Asupra excepției de nelegalitate a deciziei nr. 249/14.07.1972, invocată de Curtea de APEL PITEȘTI, instanța a constatat și reținut că, potrivit art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004, modificată, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu, sau la cererea părții interesate.
La alin.2 al aceluiași articol, se prevede că, în cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral, emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ.
Decizia nr. 249/14.07.1972 intră sub incidența alin.2, anterior citat, și este întemeiată, în drept, pe dispozițiile Decretului nr. 149/1970 ce privește reglementarea
transmiterii bunurilor de la și către Uniunea T Comunist.
Prin decizia nr.249/14.07.1972, s-a dispus transmiterea, din administrarea întreprinderii A, în proprietatea Comitetului județean al C A, a imobilului situat în Pitești,-, cunoscut și sub denumirea de Tehnic Club, astfel cum este identificat în art. 1 și 2 din decizie.
Prin sentința nr.483/CA pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a admis excepția de nelegalitate invocată de Curtea de APEL PITEȘTI și s-a constat nulă decizia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Fundația Județeană pentru Tineret A, înregistrată sub nr- la Curtea de APEL PITEȘTI și strămutată, ulterior, prin decizia nr.767/12.02.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție B, la Cutea de APEL PLOIEȘTI.
Prin decizia nr. 768 din 18 mai 2009, Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, a respins excepția inadmisibilității, invocată de recurentă și a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta undația Județeană pentru Tineret, împotriva sentinței nr. 483/CA din data de 17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, în contradictoriu cu intimații urtea de APEL PITEȘTI, uvernul României, unicipiul Pitești și inisterul Internelor și Reformei Administrative.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de recurs a reținut, u privire la excepția de inadmisibilitate, invocată de recurentă, că, potrivit art. 4 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, în cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral, emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrativ, iar legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu, sau la cererea părții interesate.
Actul în discuție, respectiv Decizia nr.249/14.07.1972 Consiliului Popular al Județului A, este un act administrativ unilateral, cu caracter individual. Astfel, prin această decizie, s-a transmis, din administrarea Întreprinderii A, în proprietatea Consiliului Județean al Uniunii Comunist A, construcția în suprafață construită de 361 mp, situată în Pitești,-. De asemenea, prin aceeași decizie, s-a transmis, din administrarea Întreprinderii de locuințe și construcții Pitești, în proprietatea Comitetului Județean al Uniunii T Comunist A, construcția în suprafață construită de 977 mp, situată în Pitești,-.
Deși recurenta a invocat practica Înaltei Curți de Casație și Justiție B, prin care s-a statuat asupra inadmisibilității excepției de nelegalitate privind actele administrative individuale emise anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, aceasta nu poate să fie aplicată în cazul de față. Pe de o parte, în cauză nu există o decizie în interesul legii, care să fie obligatorie pentru celelalte instanțe, iar, pe de altă parte, decizia nr.249/14.07.1972 a Consiliului Popular al Județului A este emisă într-o epocă anterioară, neputându-se spune că regimul juridic stabilit atunci pentru imobile a rămas valabil și că actele respective nu sunt anulabile, dimpotrivă, după Revoluția din 1989 s-au emis o succesiune de acte normative reparatorii în acest domeniu.
Așadar, instanțele au posibilitatea să analizeze, pe cale de excepție, nelegalitatea unui act administrativ emis în epoca anterioară, cu atât mai mult cu cât majorității imobilelor li s-a schimbat regimul juridic și respectiv destinația, prin legile reparatorii.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că Decizia nr.249/14.07.1972 este întemeiată pe dispozițiile Decretului nr.149/1970 privind reglementarea transmiterii bunurilor de la și către Uniunea T Comunist, iar, din interpretarea art. 1 lit.a și b din acest decret, rezultă că terenurile, cu și fără construcții, se transmit numai în folosință gratuită, fără termen sau pe durată determinată, către Uniunea T Comunist.
De asemenea, orice alte bunuri se transmit, cu sau fără plată, în folosință, fără termene sau pe durată determinată, ori în proprietate și, ca atare, construcțiile nu se puteau transmite decât în folosință și nu în proprietate, cum greșit s-au transmis prin decizia în discuție.
Procedând astfel, Consiliul Popular al Județului A - Comitetul executiv - a încălcat dispozițiile art. 7 din Constituția României, în vigoare la aceea dată, conform cărora bunurile imobile care fac parte din proprietatea publică a statului sunt inalienabile.
Analizând conținutul deciziei, rezultă că imobilul respectiv s-a trecut, din administrarea unor foste întreprinderi de stat, în proprietatea -ului, ceea ce este iarăși ilegal, neputându-se transforma un drept de administrare într-un drept de proprietate.
Potrivit legii fundamentale de la acea dată, dreptul de proprietate era un drept absolut, imprescriptibil, insesizabil și inalienabil, iar bunurile transmise în folosință, potrivit art.1 lit.a din Decretul nr.149/1970, reintră, la încetarea folosinței, în administrarea directă a organizațiilor socialiste.
Cu privire la necompetența primei instanțe și la aplicarea dispozițiilor art.17 din Codul d e procedură civilă, așa cum a motivat Curtea de Apel București, în cauză se aplică dispozițiile art.10 din Legea nr.554/2004 și dispozițiile art.4 din aceeași lege.
Astfel, fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al Județului A este autoritate publică locală (asimilat acum Consiliului Județean), Tribunalul Argeș fiind instanța sediului reclamantei și a autorității emitente a actului contestat, iar dispozițiile art. 4 fac vorbire despre instanța de contencios administrativ competentă să soluționeze excepția de nelegalitate și despre suspendarea acțiunii principale.
Pe de altă parte, în cauză nu se poate vorbi de o cerere accesorie sau incidentală, în sensul dispozițiilor art. 17 din Codul d e procedură civilă, cât timp această cerere se soluționează, potrivit art.4(1) din Legea nr.554/2004, de instanța de contencios administrativ competentă, fiind, prin urmare, o cerere de sine stătătoare.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamanta din acțiunea principală, respectiv Fundația Județeană Pentru Tineret A, invocând incidența art. 318 pr.civ.
Prin contestația în anulare formulată în cauză, contestatoarea solicita anularea deciziei pronunțate de Curtea de APEL PLOIEȘTI și rejudecarea recursului, în sensul admiterii acestuia, modificării, în tot, a sentinței pronunțate de Tribunalul Argeș și, pe fond, respingerea excepției de nelegalitate invocată de intervenienta Curtea de APEL PITEȘTI.
In susținerea contestației în anulare, contestatoarea arată că, decizia pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI este rezultatul unor greșeli materiale și că instanța nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs invocate prin recurs, situație care face aplicabile dispozițiile art. 318 pr.civ.
Astfel, arată contestatoarea, instanța de recurs a pronunțat o soluție cu încălcarea, în totalitate, a dispozițiilor de îndrumare date de ICCJ B, în vederea creării unei practici unitare în materia excepției de nelegalitate și comunicată Curții de APEL PLOIEȘTI la data de 10.06.2008, și prin care arată că soluția de principiu adoptată este că se înlătură aplicarea dispozițiilor art. 4 alin 1 din Legea 554/2004 așa cum au fost modificate, cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual emis anterior intrării in vigoare a legii contenciosului administrativ din 2004.
Mai invocă contestatoarea că instanța de recurs a pronunțat o hotărâre cu
încălcarea, în totalitate, a principiului securității actelor juridice, asupra căreia s-a pronunțat Curtea de Justiție de la Luxemburg în mai multe cauze, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil, prin aplicarea abuzivă a unor texte de lege abrogate în prezent, cu încălcarea principiului aplicării legii în timp, prin judecarea, în anul 2009, a unui act administrativ unilateral, emis în urmă cu 35 de ani.
Instanța de recurs, mai susține contestatoarea, nu analizează și nu se pronunță asupra primului motiv de recurs, referitor la aplicarea greșită a art. 3 din Decretul 149/1970, asupra faptului că Fundația și-a întabulat dreptul de proprietate în anul 1992 și asupra apărării invocate, în ceea ce privește dreptul intervenientului accesoriu Curtea de APEL PITEȘTI de a formula excepția de nelegalitate.
Curtea, verificând decizia pronunțată de instanța de recurs prin prisma motivelor invocate de contestatoare, având în vedere și dispozițiile art. 318 din pr.civ, constată că această cale de atac extraordinară este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 318 pr.civ, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, sau când instanța, respingând recursul, sau admițându-l numai în parte, a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare, sau de casare.
Contestatoarea invocă, prin cererea depusă, atât greșeli materiale, cât și omisiunea instanței de recurs de a analiza unele din motivele de recurs.
In ceea ce privește greșelile materiale invocate de contestatoare, acestea nu pot fi încadrate în cele reglementate de art. 318 pr.civ.
Dispozițiile art. 318 pr.civ se referă la erori materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ca respingerea greșită a recursului, ca tardiv, anularea lui greșită, ca netimbrat, sau alte erori asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului, sau reaprecierea probelor. Aceasta, întrucât contestația în anulare reprezintă cale de atac de retractare, care tinde la anularea unei hotărâri nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru incidența unor motive expres prevăzute de lege.
Or, contestatoarea, prin greșelile materiale expuse, invocă, de fapt, din punctul său de vedere, greșeli de judecată, care, dacă ar fi reținute, ca întemeiate, ar duce la o reexaminare a fondului, respectiv o reluare a judecării recursului, situație care nu este posibilă pe această cale, deoarece s-ar încălca principiul autorității de lucru judecat.
In ceea ce privește susținerea contestatoarei că instanța de recurs a omis să
cerceteze anumite motive de recurs, din verificare deciziei pronunțate, rezultă că, și din acest punct de vedere, contestația este nefondată.
Poate fi considerat motiv de contestație în anulare, potrivit art. 318 teza a II a pr.civ, numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare prevăzute de art. 304, și nu argumentele de fapt și de drept care au fost expuse în cererea de recurs, sau notele de ședință.
Dar, din verificarea considerentelor deciziei atacate, rezultă că instanța de recurs a sistematizat criticile formulate de recurentă, le-a analizat în totalitate, sub toate aspectele, inclusiv ale incidenței practicii ICCJ B în materia excepției de nelegalitate și a modalității în care s-a aplicat Decretul 149/1970.
Față de toate considerentele expuse mai înainte, Curtea constată că, în cauză,
nu sunt incidente dispozițiile art. 318 din pr.civ, motiv pentru care contestația în anulare urmează a fi respinsă, ca nefondată, contestatoarea fiind, de fapt, nemulțumită de soluția pronunțată cu ocazia soluționării recursului, ceea ce face inaplicabile dispozițiile legale în materia contestației în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația în anularea deciziei nr.768 din data de 18 mai 2009, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, formulată de contestatoareaFUNDAȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET, cu sediul în Pitești,-, județul A, în contradictoriu cu intimații CURTEA DE APEL PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A,GUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, sector 1,-,MUNICIPIUL, cu sediul în Pitești,-, județul A șiMINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B, sector 1,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Elisabeta Gherasim Alexandrina Urlețeanu
- - - - - -
GREFIER,
- -
red AU
tehnored MC/AU
7 ex/03.03.2010
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Elisabeta Gherasim Alexandrina Urlețeanu
