Contestație act administrativ fiscal. Decizia 293/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație act ad-tiv fiscal -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.293
Ședința publică din21 februarie 2008
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Dana
JUDECĂTOR 2: Artene Doina
JUDECĂTOR 3: Galan Marius
Grefier - -
Pe rolul instanței se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bîmpotriva sentinței nr.1577 din 21.11.2007pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta-intimată - INTERNAȚIONAL SRL
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 14 februarie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 21 februarie 2008.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani sub nr.4466/09.10.2007, reclamanta - " INTERNAȚIONAL" SRL B în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a solicitat anularea deciziei nr.20/27.08.2007 și a deciziei de impunere nr.50/28.06.2007 în ceea ce privește obligarea reclamantei la plata sumei de 147.230 lei cu titlu de obligație de plată la fondul special de solidaritate socială pentru persoane cu handicap și a sumei de 92.642 lei majorări și penalități de întârziere aferente și exonerarea acesteia de plata sumelor menționate.
În motivarea acțiunii, a arătat reclamanta că actele administrativ-fiscale contestate au fost emise cu depășirea competenței materiale a organelor Ministerului Economiei și Finanțelor, iar pe fond a precizat că deciziile respective sunt nelegale și netemeinice, că sumele stabilite de organul de control ca obligație de plată la fondul special de solidaritate socială pentru persoane cu handicap nu sunt datorate, întrucât în timpul inspecției fiscale au fost prezentate înscrisuri prin care se atestă că în perioada 2000 - 2006, în evidențele Agenției Județene de Ocupare a Forței de Muncă B nu s-au aflat înregistrate persoane cu handicap în căutarea unui loc de muncă, cu atât mai mult nu au fost persoane cu dizabilități calificate în meseriile solicitate de reclamantă.
În susținerea acțiunii au fost depuse deciziile contestate, precum și adresele nr.12041/5.06.2007, nr.246/6.01.2005, nr.528/8.02.2006, nr.6983/25.05.2006, nr.11988/22.08.2006,nr.20156/27.12.2006,nr.18367/27.10.2005,nr.1435/25.01.2005,nr.30377/27.10.2004 emise de AJOFM
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii și menținerea deciziilor contestate, ca fiind legale și temeinice.
A apreciat că, în temeiul art. 32 al.1 Cod proc. fiscală, organele fiscale au competența legală de a verifica contribuția la fondul pentru persoanele cu handicap, iar, referitor la legalitatea stabilirii obligațiilor cu titlu de fond de solidaritate pentru persoanele cu handicap, a menționat pârâta că temeiul legal este reprezentat de disp. art. 42 al.1 din OUG nr.102/1999, reclamanta nesolicitând trimestrial de la AJOFM B repartizarea de persoane cu handicap.
Prin sentința nr.1577 din 21 noiembrie 2007 Tribunalul Botoșani - secția comercială, contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea reclamantei - " INTERNAȚIONAL" SRL B și a anulat decizia nr.20 din 27.08.2007 și decizia de impunere nr.50 din 28.06.2007 emise de DGFP B, exonerând reclamanta de plata sumei de 147.230 lei cu titlu de obligații la fondul special de solidaritate socială pentru persoane cu handicap, cu accesorii aferente de 92.642 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în virtutea art. 32 al.1 Cod proc. fiscală, organele fiscale au competența generală privind administrarea creanțelor fiscale, astfel încât controlul respectării dispozițiilor legale privind contribuția la fondul de solidaritate pentru persoanele cu handicap s-a efectuat în deplină competență.
Pe fondul cauzei a reținut că, potrivit disp. art. 42 și 43 din OUG nr.102/1999 cu modificările ulterioare, agenții economici care nu angajează persoane cu handicap sau care nu fac dovada că au solicitat trimestrial AJOFM repartizarea de persoane cu handicap, au obligația de a plăti bugetului de stat o sumă prevăzută în actul normativ, însă în speță, în perioada supusă controlului AJOFM B nu a avut în evidență persoane cu handicap calificate în meseriile solicitate de reclamantă, așa încât nu-i putea repartiza acesteia astfel de persoane.
Pe cale de consecință, conchide instanța de fond, neîndeplinirea cerinței formale a solicitării trimestriale nu are relevanță, întrucât reclamanta nu ar fi avut cum să angajeze persoane cu handicap, atâta timp cât AJOFM B nu avea în evidență astfel de persoane și deci, obligațiile de plată stabilite în sarcina reclamantei sunt nelegale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs DGFP B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată recurenta, în dezvoltarea motivelor de recurs că, sunt exceptate de la obligațiile de plată prev. de art. 42 al.1 din OUG nr.102/1999 privind protecția specială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, "persoanele juridice care fac dovada că au solicitat trimestrial de la AJOFM repartizarea de persoane cu handicap calificate în meseriile respective și că acestea nu au repartizat astfel de persoane în vederea angajării", or reclamanta nu a făcut dovada că a solicitat trimestrial repartizarea de persoane cu handicap, ci doar la anumite intervale de timp, astfel că, în mod eronat instanța de fond a admis acțiunea acesteia și a dispus exonerarea de la plata sumelor reținute prin deciziile contestate.
Mai arată că, obligația de a solicita trimestrial repartizarea în muncă a unor persoane cu dizabilități nu este o simplă formalitate cerută de lege, ci are un scop bine definit, respectiv acela de constituire a fondurilor necesare asigurării protecției persoanelor cu handicap.
Prin întâmpinarea formulată în recurs, reclamanta a solicitat respingerea recursului declarat de DGFP B ca nefondat, reiterând în susținerea acestei poziții argumentele din acțiunea introductivă.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate prin declarația de recurs, ce vizează disp. art. 304 pct.9 Cod proc. civ. curtea constată neîntemeiat recursul.
Potrivit art. 43 din OUG nr.102/1999 așa cum a fost modificat prin Lg.343/2004, "Agenții economici. care nu respectă art. 42 al.1, au obligația de a plăti lunar către bugetul de stat o sumă egală cu salariul minim brut pe țară, înmulțit cu numărul de locuri de muncă în care nu au încadrat persoane cu handicap.
Sunt exceptați de la plata obligatorie prev. de al.1 agenții economici, autoritățile și instituțiile publice care fac dovada că au solicitat trimestrial la agențiile județene de ocupare a forței de muncă, respectiv a municipiului B, repartizarea de persoane cu handicap calificate în meseriile respective și că acestea nu au repartizat astfel de persoane în vederea angajării".
În speță, într-adevăr reclamanta nu a solicitat trimestrial repartizarea de persoane cu handicap pentru a fi angajate în posturile vacante, ci doar la anumite intervale de timp, însă din adresa aflată la fila 8 dosar fond, nr.594 din 04.06.2007 comunicată de AJOFM B rezultă că, în perioada supusă controlului, nu au avut în evidență persoane cu handicap calificate în meseriile solicitate de reclamantă.
Așadar, chiar și în situația în care reclamanta ar fi solicitat trimestrial în perioada supusă controlului repartizarea de persoane cu handicap, AJOFM B nu putea să-i repartizeze astfel de persoane, calificate în meseriile solicitate, pentru că nu le avea în evidență.
Pe cale de consecință, în mod just instanța de fond a reținut că, față de această situație de fapt, neîndeplinirea cerinței formale a solicitărilor trimestriale nu are relevanță, iar obligațiile de plată stabilite prin deciziile contestate sunt consecința unei aplicări formale și excesive a textului legal mai sus citat, fără a fi raportat la situația de fapt din perioada controlată.
Interpretarea textului legal citat, în sensul că agentul economic datorează plata contribuției pentru fondul de solidaritate socială pentru persoane cu handicap, ca urmare a neîndeplinirii cerinței formale a solicitărilor trimestriale, în condițiile în care Agenția Națională de Ocupare a Forței de Muncă atestase faptul că în perioada supusă controlului nu avea în evidență persoane calificate în domeniile solicitate, este una excesivă, ce depășește scopul urmărit în adoptarea legii, acela de a asigura protejarea drepturilor și intereselor persoanelor cu handicap, iar nu cel de a asigura respectarea unei cerințe cu caracter formal.
Pentru aceste considerente, criticile formulate în recurs de către DGFP S nu pot fi primite, hotărârea pronunțată de instanța de fond fiind temeinică și legală, dată cu aplicarea corectă a legii, astfel că, în temeiul art. 312 al.1 Cod proc. civ. recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat depârâta - Direcția Generală a Finanțelor Publice B,cu sediul în mun. B,-, jud. Bîmpotriva sentinței nr.1577 din 21 noiembrie 2007 Tribunalului Botoșani - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.
Tehnored. MM
2 ex. - 24.03.08
Președinte:Mitrea Muntean DanaJudecători:Mitrea Muntean Dana, Artene Doina, Galan Marius
