Contestație act administrativ fiscal. Sentința 3/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 30.10.2008
SENTINȚA CIVILĂ NR.3
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 12.01.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
GREFIER:- -
S-a luat în examinare, după casare, acțiunea în contencios administrativ și fiscal, privind pe reclamanta "- INTERNAȚIONAL" în contradictoriu cu pârâții Comisia Pentru Autorizarea Fiscale și a de Produse Supuse și Ministerul Economiei și Finanțelor B, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantă, avocat, iar pentru pârâți se prezintă consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii, fără cheltuieli de judecată, depunând și concluzii scrise.
Reprezentanta pârâților pune concluzii de respingere a acțiunii, depunând și concluzii scrise.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin acțiune reclamanta "- INTERNAȚIONAL" Tac hemat în judecată pe pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Comisia Pentru Autorizarea Fiscale și a de Produse Supuse, solicitând să se anuleze Decizia nr.101 din 29.05.2007 emisă de pârât, comunicată la data de 05.06.2007, prin care a fost respinsă cererea formulată de societatea reclamantă pentru autorizarea, ca antrepozitar, pentru un antrepozit fiscal de țigarete, bligarea Ministerului Economiei și Finanțelor - Comisia Pentru Autorizarea antrepozitelor Fiscale și a de Produse Supuse să procedeze la acordarea autorizației de antrepozit fiscal societății reclamante în conformitate cu prevederile legale, bligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 28.09.2006, în condițiile stabilite de Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal și ale nr.HG 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 cu modificările și completările ulterioare, societatea reclamantă a înregistrat la Direcția Generală a Finanțelor Publice Toc erere privind acordarea autorizației de antrepozit fiscal, cererea înregistrată la autoritatea administrativă menționată sub nr.49233 din 28.09.2006. S-a arătat că în conformitate cu actele normative în vigoare privind acordarea antrepozitului fiscal societatea a depus, la autoritatea administrativă competentă, toate documentele prevăzute de lege, sens în care a evidențiat datele de identificare ale antrepozitarului și antrepozitului fiscal, declarații privind sediile secundare ale acestuia, contractul pe utilități privind energia termică, copia bilanțului și contul de profit și pierderi pe anul 2004, copia contractului de vânzare cumpărare pentru spațiul destinat antrepozitului, scrisoare de bonitate bancară, planul de detaliu al antrepozitului, etc. mai precis toate documentele prevăzute în modelul de cerere pus la dispoziție de autoritatea administrativă. La data de 19.10.2006, adică la un termen de 3 (trei) săptămâni de zile de la înregistrarea cererii la care reclamanta a făcut referire, Direcția Generală a Finanțelor Publice Tac omunicat societății adresa nr. 23541/19.10.2006 prin care a solicitat completarea dosarului cu o serie de documente care au fost depuse de societatea reclamantă la data înregistrării cererii de acordare a autorizației de antrepozit fiscal, mai precis la data de 28.09.2006.
Reclamanta a învederat instanței că nu cunoaște motivul pentru care autoritatea administrativă să procedeze într-o astfel de manieră, solicitându-se din nou documentele depuse cu ocazia înregistrării cererii, dar cu toate acestea societatea reclamantă a depus încă o dată documentele solicitate pentru acordarea autorizației, însă nici de această dată autoritatea administrativă nu a răspuns cererii formulate de societatea reclamantă și prin adresele nr. 27438 din 21.11.2006 și nr. 29491 din 14.12.2006 prin care au evidențiat, în mod cu totul nejustificat cum că societatea reclamantă nu ar fi depus situația privind sediile secundare, nu s-a făcut altceva decât că a tergiversat soluționarea cererii reclamantei, omisiune prin care societatea a fost grav prejudiciată. S-a mai arătat că prin aceste tergiversări multe din documentele depuse cu ocazia înregistrării cererii și-au pierdut valabilitatea, reclamanta fiind nevoită să obțină alte documente necesare obținerii autorizației.
Reclamanta arată că după ce s-a conformat solicitărilor formulate, în diverse rânduri, de Direcția Generală a Finanțelor Publice T, această autoritate administrativă a trimis întreaga documentație la Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - Comisia Pentru Autorizarea Fiscale și a de Produse Supuse, acțiune care se identifică prin adresa nr.8408 din 12.04.2007 deci la un interval de 7 (șapte) luni de le depunerea cererii de către societatea reclamantă, iar prin Decizia nr.101 din 29.05.2007, comunicată la data de 05.06.2007 autoritatea administrativă centrală a respins cererea formulată de societatea reclamantă, apreciind că din analiza documentației depuse și din analiza referatului nr. 8408 din 06.04.2007 întocmite de T, societatea nu îndeplinește condițiile legale de autorizare.
Reclamanta a subliniat că motivele avute în vedere de către autoritatea administrativă centrală cu ocazia respingerii cererii formulate de reclamantă nu au nici un corespondent în legislația fiscală sau în alte acte normative care stabilesc modalitatea de acordare a autorizației antrepozitului fiscal, iar respingerea cererii reprezintă un abuz din parte autorității administrative pârâte.
Prin întâmpinare, pârâta Comisia Pentru Autorizarea Fiscale și a de Produse Supuse - prin Tas olicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru că la data de 28.IX.2006,în condițiile stabilite de Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal și ale nr.HG44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, cu modificările și completările ulterioare, reclamanta a înregistrat la Toc erere privind acordarea autorizației de antrepozit fiscal, menționând că în cu actele normative în vigoare privind acordarea antrepozitului fiscal a depus la autoritatea administrativă competentă toate documentele prevăzute de lege, sens în care a evidențiat datele de identificare ale antrepozitarului și antrepozitului fiscal, declarațiile privind sediile secundare ale acestuia, contractul de utilități privind energia termică, copia bilanțului și contul de profit și pierderi pe anul 2004, copia contractului de vânzare-cumpărare pentru spațiul destinat antrepozitului, scrisoare de bonitate bancară, planul de detaliu al antrepozitului, etc.
Se arată că la data de 19.10.2006, PTa comunicat societății adresa nr.23541/19.10.2006 prin care solicită completarea dosarului cu o serie de documente.
La rândul său, PTa trimis documentația la - Comisia Pentru Autorizarea Fiscale și a de Produse Supuse, prin decizia nr.101/29.05.2007 autoritatea centrală respingând cererea formulată de către societate, motivat de faptul că societatea nu îndeplinește condițiile legale de autorizare în sensul că documentele prezentate nu corespund cu realitatea, locația declarată nu corespunde realității, reprezentantul firmei nu a facilitat accesul în toate încăperile aferente antrepozitului fiscal propus, societatea nefăcând dovada dreptului de folosință sub orice formă legală a terenului pe care este amplasat antrepozitul fiscal propus și că asupra clădirilor, utilajelor de producție țigarete precum și a materiilor prime necesare procesului de fabricație, există instituite măsuri de sechestru asigurator.
Se menționează că din analiza documentației transmise și a referatului nr.8408/12.04.2007, întocmit de către T, se reține faptul că societatea nu îndeplinește condițiile legale de autorizare, respectiv:
- documentele prezentate nu corespund cu realitatea, în sensul că, în cererea de autorizare ca antrepozit fiscal, în partea a II-a la secțiunea Informații privind antrepozitul fiscal propus, pct.3 "arătați dacă anterior a fost respinsă, revocată sau anulată vreo autorizație". Este înscrisă mențiunea "nu este cazul pentru "- INTERNAȚIONAL" ". În realitate aceasta a mai solicitat autorizație de antrepozitar pentru un antrepozit fiscal de producție țigarete situat în aceeași locație pentru care se solicita autorizația, cerere respinsă prin decizia nr.439/20.12.2005;
- locația declarată nu corespunde realității: planul general de amplasare a locației precum și planul în detaliu nu corespund cu realitatea prezentată de către administratorul societății la fața locului, în sensul că locația pentru care se solicită autorizarea ca și antrepozit fiscal este jumătatea nordică din structura clădirii (halele A, B și C), în realitatea întregul ansamblu de producție a țigaretelor (tipografia, mașina de ștanțat ambalaje, mașina de produs țigarete și hala de depozitare a produselor finite), se aflau în jumătatea sudică a clădirii (în secțiunile D, E, F);
- la solicitarea organului fiscal teritorial, reprezentantul societății nu a facilitat accesul în toate încăperile aferente antrepozitului fiscal propus;
- societatea nu a făcut dovada deținerii dreptului de folosință sub orice formă legală a terenului pe care este amplasat antrepozitul fiscal propus;
- conform certificatului constatator nr.3391/05.03.2007 emis de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, asupra clădirii, utilajelor de producție țigarete, precum și a materiilor prime necesare procesului de fabricație, exista instituită măsura sechestrului asigurator.
Prin sentința civila nr.6/15.01.2008 Curtea de Apel Timișoaraa admis acțiunea reclamantei și a anulat decizia nr.101/29.05.2007 emisa de parata II, dispunând obligarea acesteia să emită reclamantei autorizația de antrepozit fiscal, reținând în motivarea sentinței că din considerentele deciziei nr. 101/2007 nu rezultă în mod concret care sunt dispozițiile legale pe care reclamanta nu le îndeplinește și care au determinat respingerea cererii sale.
Se reține în considerentele sentinței că enumerarea Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, a G nr.44/2004 privind normele de aplicare ale Codului fiscal, a F nr.218/2005 privind constituirea comisiei pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și a Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, în conținutul deciziei nr.101/2007 nu reprezintă o motivare în drept a actului administrativ fiscal, pentru că pârâții nu au indicat concret dispozițiile legale nesatisfăcute de cererea reclamantei din ansamblul nereglementărilor sus-enumerate, ceea ce echivalează cu lipsa motivării actului administrativ, ceea ce are drept consecință anularea sa ca nelegală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta T, în reprezentarea
Prin decizia civilă nr.3044/23.09.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat și a casat sentința atacată, trimițând cauza spre soluționare Curții de Apel Timișoara.
În motivarea deciziei, instanța de control judiciar a reținut că decizia contestată de către reclamantă nu detaliază încadrarea în drept a faptelor constate însă acestea sunt descrise și precizate iar indicarea incompletă a textelor legale nu atrage nulitatea actului, conform art.46 Cod procedură fiscală. Se menționează în decizie că partea reclamanta nu a fost privată de dreptul la apărare, întrucât a luat cunoștința de faptele imputate și a cunoscut că are posibilitatea contestații acestora prin raportare la actele normative menționate în decizia contestată.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 03.11.2008.
Părțile au depus la dosar concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.101/29.2007 emisă de pârâta Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale și importatorilor de produse accizabile supuse marcării, cererea reclamantei înregistrată la T la data de 28.IX.2006, pentru acordarea autorizației de antrepozit fiscal, de țigarete, a fost respinsă pentru neîndeplinirea condițiilor legale de autorizare.
În cuprinsul deciziei menționate se reține că: documentele prezentate nu corespund cu realitatea - în cererea de autorizare ca antrepozit fiscal, în partea a II-a la secțiunea Informații privind antrepozitul fiscal propus, pct.3 "arătați dacă anterior a fost respinsă, revocată sau anulată vreo autorizație" este înscris " nu este cazul pentru "- INTERNAȚIONAL" ". În realitatea aceasta a mai solicitat autorizație de antrepozitar pentru un antrepozit fiscal de producție țigarete situat în aceeași locație pentru care se solicită autorizație, cerere respinsă prin Decizia nr. 439/20.12.2005. Se reține de către pârâtă că locația declarată de către reclamantă nu corespunde realității: planul general de amplasare a locației precum și planul în detaliu nu corespund cu realitatea prezentată de către administratorul societății la fața locului, în sensul că locația pentru care se solicită autorizarea ca și antrepozit fiscal este jumătatea nordică din structura clădirii (halele A, B și C), în realitate întregul ansamblu de producție a țigaretelor (tipografia, mașina de ștanțat ambalaje, mașina de produs țigarete și hala de depozitare a produselor finite), se aflau în jumătatea sudică a clădirii (în secțiunile D, E, F);
Totodată se menționează în decizia atacată că la solicitarea organului fiscal teritorial, reprezentantul societății nu a facilitat accesul în toate încăperile aferente antrepozitului fiscal propus; societatea nu a făcut dovada deținerii dreptului de folosință sub orice formă legală a terenului pe care este amplasat antrepozitul fiscal propus. Se menționează în aceeași decizie că în acord cu certificatul constatator nr.3391/05.03.2007 emis de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, asupra clădirii, utilajelor de producție țigarete, precum și a materiilor prime necesare procesului de fabricație, există instituită măsura sechestrului asigurator.
Curtea constată că decizia atacată a fost emisă în baza documentației pregătită de T și a referatului nr.8408/12.04.2007 întocmit de aceeași instituție. Motivele invocate în decizia atacată în sensul respingerii cererii formulate de către reclamanta au fost determinate de poziția exprimată de către T, ca urmare a constatărilor efectuate personal de reprezentanții T în vederea verificării îndeplinirii de către societatea reclamantă a condițiilor privind acordarea autorizației de antrepozit fiscal de producție țigarete. Constatările efectuate de către reprezentanții T au fost cuprinse în procesul verbal din 05.04.2007 și reluate în referatul întocmit la data de 06.04.2007 (filele 26-33 dosar Tribunalul Timiș ). Curtea constată că pentru întocmirea concluziilor în vederea analizării cererii de acordare a autorizației de antrepozit fiscal pârâta Taa vut în vedere înscrisurile depuse la filele 34 -192 dosar al Tribunalului Timiș.
Curtea constată că afirmațiile reclamantei din cererea de chemare în judecată în sensul că se impune anularea deciziei contestate și acordarea autorizației de antrepozit fiscal nu sunt susținute de nici un mijloc de probă, reclamanta având obligația să facă dovada pretențiilor exprimate în cererea de chemare în judecată, conform art.1169 cod civil raportat la art.129 Cod procedură civilă.
Afirmația reclamantei în sensul că decizia atacată nu conține și nu are indicat în mod concret nici una din dispozițiile legale nesatisfăcute de către societatea reclamanta nu subzistă față de împrejurarea că decizia cuprinde descrierea faptelor reținute în sarcina reclamantei și trimiterea la actele normative incidente în cauză. Totodată Curtea are în vedere și dispozițiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, cuprinse în decizia nr.3044/23.09.2008, conform cărora reclamanta a luat cunoștință de faptele reținute în sarcina sa prin decizia atacată și avea obligația să consulte actele normative menționate chiar în decizie. Instanța de control judiciar a statuat că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.46 Cod procedură fiscală, iar potrivit art.315 alin.1 Cod procedură civilă hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Reținând cele expuse, văzând și prevederile legale invocate, Curtea va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Curtea va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea reclamantei Le Internațional
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 12.01.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
RED:/20.01.09
TEHNORED:/21.01.09
5.ex./SM/emis 3 com.
Se comunică:
- reclamant - "- INTERNAȚIONAL" - T,-, jud.
- pârâtă - COMISIA PENTRU AUTORIZAREA FISCALE ȘI A DE PRODUSE SUPUSE - B,-, Sector 5
- pârât - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B prin T - T,- A, jud.
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma
