Contestație act administrativ fiscal. Decizia 301/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.301
Ședința publică din data de 22 februarie 2010
PREȘEDINTE: Secrețeanu Adriana Florina
JUDECĂTORI: Secrețeanu Adriana Florina, Stoicescu Maria Duboșaru
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE JUDEȚULUI și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediile în B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 1678 din data de 02.11.2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamanta - SRL, cu sediul în B, Șoseaua KM.7, județul
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru și timbru judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata -reclamantă - SRL B, reprezentată de avocat, lipsă fiind recurentele-pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice Județului și Administrația Finanțelor Publice.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă și că prin serviciul registratură s-a depus la dosar întâmpinare de către intimata reclamantă, după care:
Având cuvântul pentru intimata-reclamantă - SRL, avocat arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, că recurentele au solicitat judecarea în lipsă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Având cuvântul pentru intimata-reclamantă - SRL, avocat, solicită respingerea recursurilor ca nefondate, precizând că în mod corect instanța de fond a apreciat că suma de 25.700 lei poate fi dedusă din decontul TVA și pe care l-a solicitat la rambursare întrucât provine din achiziție de bunuri și prestării de servicii legate de obiectivul de investiții construire, etajare imobil existent și bloc locuințe cu spații comerciale parter, situat în B,--6, jud.
Mai arată că instanța de fond a avut în vedere concluziile expertului contabil, care în mod corect a defalcat suma de 40.478 lei reprezentând TVA solicitată la rambursare în două părți: 14,478 lei reprezentând TVA aferentă mobilier, utilități, prestări de servicii care nu poate fi dedusă întrucât se refera la achiziții de bunuri pentru două apartamente situate în B, închiriate, in acest caz realizându-se operațiuni scutite de TVA fără drept de deducere și respective de rambursare;
- 25.700 lei reprezentând TVA rezultata din achiziții de bunuri si prestări de servicii pentru un obiectiv de investiții din B in curs de execuție, care poate fi dedusa si respective acceptata la rambursare.
In urma verificării evidenței contabile a - SRL B expertul fiscal a stabilit că in perioada supusă verificării 01.07.2005 - 30,09,2008 societatea a înregistrat TVA deductibilă în valoare de 40.478 lei rezultate din achiziții de bunuri și servicii suma ce a fost achitată în numerar sau prin decontare bancară. Expertul a determinat separat TVA deductibilă din prestări de servicii și achiziții materiale pentru obiectivul de investiții din B,--6, jud. B în valoare de 25.700 lei care poate fi rambursată până la punerea in funcțiune a obiectivului iar ulterior exista posibilitatea ajustării în funcție de destinația obiectivului de investiții.
Recurenta are în vedere doar veniturile obținute din închirierea celor 2 apartamente din B dar nu si cheltuielile efectuate pentru obiectivul de investiții din B prin achiziții de bunuri si prestări de servicii pentru care s-a plătit TVA si nu exista temei legal pentru ca TVA să nu poată fi dedusă și rambursată.
CURTEA
Prinacțiunea înregistrată la nr. 1524/114/17.04.2009la Tribunalul Buzău, reclamanta - SRL a solicitat anularea deciziei nr. 11 din 09.02.2009 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, admiterea contestației și anularea raportului de inspecție fiscală nr. 38313 din 15.012.2008 și a deciziei de rambursare TVA din 06.04.2009.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că din evidențele sale contabile rezultă că TVA deductibil provine din achitarea unor servicii notariale, servicii de proiectare și expertize tehnice, asistență juridică, cumpărare mobilier, astfel că în mod greșit organul fiscal a interpretat art. 141 alin.2 lit. e) și art. 145 alin.2 lit. d) din Legea nr. 571/2003.
Reclamanta a mai susținut că s-a înregistrat în scopuri de TVA, are și alt obiect de activitate și a plătit efectiv către prestatorii de servicii și vânzători TVA, în sumă de 40.487 lei, că respingerea dreptului său de deducere are drept consecință dubla impozitare, încălcându-se în acest mod principiul neutralității.
În dovedirea acțiunii, s-au depus înscrisuri și s-a efectuat expertiză contabilă.
Pârâta DGFP Baf ormulatîntâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că TVA deductibilă înregistrată în sumă de 40.478 lei provine din achitarea unor prestări de servicii notarială, servicii imobiliare, servicii de proiectare și expertize tehnice, servicii de asistență juridică, precum și din cumpărarea de mobilier.
Pârâta a mai susținut că pe întreaga perioadă verificată, 01.07.2005- 30.09.2008 reclamanta a înregistrat doar venituri din chirii, urmare închirierii celor două apartamente, pentru care nu a colectat TVA.
În acest sens, pârâta a invocat art. 145 alin.2 lit. d) din Legea nr. 571/2003, învederând că operațiunile de închiriere desfășurate de reclamantă sunt scutite de TVA fără drept de deducere.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice B, citată în calitate de pârâtă la termenul din 07.05.2009, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea actelor administrativ - fiscale contestate, ca fiind temeinice și legale, cu motivarea că pe întreaga perioadă verificată, 01.07.2005- 30.09.2008, reclamanta a înregistrat doar venituri din chirii, urmare închirierii celor două apartamente și pentru care nu a colectat TVA, întrucât această activitate este scutită conform art. 141 alin.2 lit. e) Cod fiscal.
Pârâta a invocat art. 145 alin.2 lit. d) din Codul fiscal conform căreia operațiunile de închiriere reglementate prin art. 141 alin.2 lit. e) nu se regăsesc menționate ca fiind activități pentru care se poate deduce taxa aferentă achizițiilor.
S-a concluzionat că societatea nu poate deduce TVA pentru bunurile achiziționate și serviciile prestate, pro-rata fiind zero, astfel că în mod corect a fost respinsă la rambursare suma de 40.478 lei.
Prin decizia 1678/2.12.2009, tribunalul a admis în parte acțiunea, a dispus anularea în parte a deciziei nr. 11 din 09.02.2009 emisă de pârâta DGFP B, a raportului de inspecție fiscală nr. 38313 din 15.12.2008 și a deciziei de rambursare TVA din 06.04.2009 emise de pârâta B, pe care le-a menținut pentru suma de 14.778 lei reprezentând TVA nerambursabil.
Tribunalul a reținut că, potrivit concluziilor expertizei contabile, suma de 14.778 lei (TVA aferentă mobilier, utilități, prestări servicii) nu poate fi dedusă, deoarece provine din achiziții de bunuri și prestări de servicii efectuate pentru cele două apartamente din B, apartamente închiriate de reclamantă fără exprimarea opțiunii de taxare, că reclamanta a realizat operațiuni scutite de TVA fără drept de deducere prevăzute de art. 141 alin.2 lit. e) Cod fiscal, pentru care nu se datorează taxe, dar nu este permisă nici deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziții.
S-a mai reținut că suma de 25.700 lei (prestări servicii și achiziții materiale pentru investiții în B ) poate fi dedusă din decontul TVA și solicitată la rambursare întrucât provine din achiziții de bunuri și prestări de servicii legate de
obiectul de investiții,Construire etajare imobil existent și bloc locuințe cu spații comerciale la parter" cu amplasament în municipiul B,--6, astfel soldul sumei negative a TVA la sfârșitul perioadei de raportare este de 25.700 lei, reprezentând TVA deductibilă cu drept de deducere solicitată la rambursare.
Împotriva acestei sentințe au declaratrecurspârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice Județului și Administrația Finanțelor Publice.
În motivarea recursului, recurenta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Baa rătat că instanța de fond a admis in parte contestația petentei, dispunând anularea in parte a Deciziei nr. l1/09.02.2009, a Raportului de inspecție fiscală nr.38313/15.12.2008 și a Deciziei de rambursare TVA din 06.04.2009, pe care le menține pentru suma de 14.778 lei, or, obiectul contestației petentei in procedura prealabilă, adresată instituției sale a vizat respingerea sumei de 40.478 lei -TVA de rambursat, iar prin Decizia nr.11/09.02.2009, emisă de B, s-a respins contestația petentei, împotriva acestei decizii petenta a formulat plângere la Tribunalul Buzău.
De asemenea, prin Decizia de impunere nr.745 din 10.12.2008, emisă in baza Raportului de inspecție fiscală nr. 38313/15.12.2008, pe lângă respingerea TVA in cuantum de 40.478 lei, s-au stabilit și alte obligații fiscale suplimentare.
Astfel, petenta a înțeles în procedura prealabilă să conteste numai TVA respins la rambursare, nu și celelalte obligații fiscale,instanța sesizată cu cererea petentei nu putea să cenzureze decât soluția data in procedura prealabilă, nu întreaga decizie de impunere și prin care s-au stabilit și alte obligații fiscale suplimentare de plată și care n-au făcut obiectul contestației in procedura prealabilă, cu mențiunea ca parcurgerea acestei proceduri este obligatorie și nu facultativă.
Învederează că instanța trebuia să se rezume la a verifica legalitatea Deciziei de impunere nr.745/10.12.2008 a B( printre altele și respingerea TVA în cuantum de 40.478 lei) și nicidecum a unei "decizii din 06.04.2009, care nu există, astfel este evident că instanța a dat mai mult decât s-a cerut.
Cu privire la capătul de cerere vizând TVA respins la
rambursare, precizează că sentința este netemeinică, întrucât in evidența contabilă a rezultat: TVA deductibilă provine din achitarea unor servicii notariale, servicii imobiliare, servicii proiectare și expertize tehnice, servicii de asistența juridică și din cumpărarea de mobilier( societatea deține doua apartamente în B și o casă în municipiul B); TVA colectată conform evidentei contabile, in perioada supusă verificării, petenta nu a înregistrat TVA colectata, întrucât a realizat venituri din chirii, pentru care a fost scutită de taxă, conform prevederilor art.141 alin.(2), lit. e) din Codul fiscal.
Potrivit evidenței contabile și a listei de inventar a mijloacelor fixe, societatea comercială a înregistrat în contul 212 mijloace fixe în sumă de 1,835.669 lei, astfel: apartament, in B, in valoare de 195.470 lei; apartament in B, in valoare de 1.478.698 lei și casa în B, in valoare de 161.500 lei.
Pe întreaga perioada verificată,01.07.2005-30.09.2008, petenta a înregistrat doar venituri din chirii și pentru care nu a colectat TVA, aceasta activitate
fiind scutită de TVA, conform prevederilor artl41, alin.2 lit. e din Codul fiscal: " arendarea, concesionarea, Închirierea și leasingul de bunuri imobile [.] " și nici nu intră in vreuna din excepțiile la aceasta literă, conform dispozițiilor art.145 alin.2 lit. d din Codul fiscal, operațiunile de închiriere reglementate prin art.141 alin.2 lit. e nu se regăsesc menționate ca fiind activități pentru care se poate deduce taxa aferenta achizițiilor.
În cauză instanța a admis efectuarea unei expertize contabile. Au solicitat ca expertul sa analizeze daca decontul de TVA nr.-/27.10.2008 este corect întocmit, apreciind că raportul de expertiza contabilă nu face nicio referire asupra legalității trecerii sumei de 40.478 lei in acest decont ca TVA deductibilă fără drept de deducere.
In consecință, expertul a apreciat, printre altele, că suma de 14.778 lei (TVA aferentă achiziției de mobilier, utilități, etc.) nu poate fi dedusă, societatea realizând operațiuni fără drept de deducere; suma de 25.700 lei poate fi dedusă doar in momentul punerii in funcțiune a imobilului din strada -, in
funcție de destinația stabilită, urmând ca taxa dedusă sa fie ajustata în perioada de ajustare de 20 de ani, dar numai daca societatea va efectua operațiuni scutite fără drept de deducere, conform art.141 alin.(2) Cod fiscal.
În baza prevederilor art.145 alin.2 lit. d din Codul fiscal, operațiunile de închiriere desfășurate de petentă sunt scutite, fără drept de deducere, și întrucât veniturile realizate au fost obținute exclusiv din aceste operațiuni, societatea nu putea deduce TVA pentru bunurile achiziționate și serviciile prestate, pro-rata fiind zero, iar organul fiscal în mod corect a respins la rambursare suma de 40.478 lei.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 din Codul d e procedură civilă, recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Baa rătat că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, instanța de fond nu a apreciat corect situația de fapt, respectiv că petenta, conform evidenței contabile proprii, a listei de inventar a mijloacelor fixe la data de 30.09.2008, a înregistrat in contul 212 Mijloace fixe, suma de 1.835.688 lei reprezentând: apartament, locație B; apartament, B și casa,
Pe întreaga perioadă verificată, 01.07.2005-30.09.2008, contestatoarea a înregistrat doar venituri din chirii, urmare închirierii celor doua apartamente, pentru care nu a colectat TVA, întrucât aceasta activitate conform prevederilor art. 141 alin. 2 lit. e) din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, sunt operațiuni scutite de TVA, concluzie la care a ajuns de altfel și expertul. Potrivit art. 145 alin. 2 lit. d) din Legea 571/2003 operațiunile de închiriere reglementate prin art. 141 alin. 2 lit. e) nu sunt activități pentru care se poate deduce taxa pe valoare adăugata aferenta achizițiilor.
În consecința, operațiunile de închiriere desfășurate de contestatoare sunt scutite de TVA fără drept de deducere, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 145 alin. 2 lit. d) din Legea 571/2003 și întrucât veniturile realizate au fost obținute exclusiv din aceste operațiuni, societate nu poate deduce TVA pentru bunurile achiziționate si serviciile prestate, pro - rata fiind zero. Instanța de fond, in mod greșit si bazându-se pe concluziile ipotetice ale expertului a reținut că suma de 25.700 lei poate fi dedusă și solicitată la rambursare.
ntimata-reclamantă - SRL, a formulatîntâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
A arătat că instanța de fond în mod corect a apreciat că suma de 25.700 lei
poate fi dedusă din decontul TVA și rambursată, deoarece provine din achiziție de bunuri și prestări servicii legate de obiectivul de investiții "construire, etajare imobil existent și bloc locuințe cu spații comerciale la parter", situat în B,--6, jud. B, că a avut în vedere raportul de expertiză și a defalcat corect suma de 40.478 lei reprezentând TVA, solicitată la rambursare în două părți, respectiv 14.478 lei reprezentând mobilier, utilități, prestări servicii care nu poate fi dedusă, întrucât se referă la achiziții de bunuri pentru două apartamente din B, închiriate, operațiuni scutite de TVA, și 25.700 lei reprezentând TVA rezultată din achiziții de bunuri și prestări servicii pentru un obiectiv de investiții din B în curs de execuție, care nu poate fi dedusă si acceptată la rambursare.
S-a mai arătat de intimată că potrivit verificării evidenței contabile a - SRL B, expertul fiscal a stabilit că în perioada supusă verificării societatea a înregistrat TVA deductibilă în valoare de 40.478 lei, rezultate din achiziții de bunuri și servicii, ce a fost achitată în numerar sau prin decontare bancară, însă recurenta a avut în
vedere doar veniturile obținute din închirierea celor două apartamente din B, nu și cheltuielile efectuate pentru obiectivul de investiții di
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, constată că recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:
În perioada 02.12.2008- 09.12.2008, o echipa de control a B, urmare înregistrării de către reclamantă a decontului de TVA aferent trim.III-2008, înregistrat la B la nr.-/27.10.2008, cu sold suma negativă cu opțiune de rambursare in valoare de 40.478 lei, a efectuat un control fiscal la societatea reclamantă, privind modul de evidențiere, calcul și virare a obligațiilor față de bugetul consolidat.
Perioada supusă verificării fiscale a fost 01.07.2005-30.09.2008, iar în urma controlului desfășurat s-a încheiat Raportul de inspecție fiscală din data de 9.12.2008, în care, printre altele, cu privire la TVA, s-a reținut că societatea nu a înregistrat TVA colectată, întrucât a realizat venituri din chirii pentru care nu a colectat TVA, conform art. 141 alin. 2 lit. e Cod fiscal, conform art. 145 alin.2 lit. d) din Legea nr. 571/2003, operațiunile de închiriere desfășurate de reclamantă sunt scutite de TVA, fără drept de deducere, iar TVA de rambursat solicitată provine din achitarea unor servicii notariale, servicii imobiliare, servicii de proiectare și expertize tehnice, servicii de asistență juridică, precum și din cumpărarea de mobilier (deține două apartamente în B și casa în B),
Prin Decizia de impunere nr.745 din 10.12.2008, emisă in baza Raportului de inspecție fiscală, s-a dispus respingerea TVA in cuantum de 40.478 lei, solicitată la rambursare.
Prin Decizia nr. 11 din 09.02.2009, DGFP Bar espins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta - SRL B pentru suma de 40.478 lei reprezentând taxa pe valoare adăugată solicitată la rambursare.
În motivarea deciziei, s-a reținut că TVA în sumă de 40.478 lei provine de la achitarea unor prestări de servicii de natură materială, servicii imobiliare,
servicii de proiectare și expertize tehnice, servicii de asistență juridică, precum și din cumpărarea de mobilier.
Conform listei de inventar a mijloacelor fixe la data de 30.09.2008, reclamanta a înregistrat în contul 212,Mijloace fixe" suma de 1.835 lei reprezentând: apartament - 194.470 lei, locație B, apartament - 1.478.698 lei, locație B, case - 161.500 lei, locație
În perioada verificată, 01.07.2005-30.09.2008, societatea a înregistrat doar venituri din chirii, urmare a închirierii celor 2 apartamente achiziționate, pentru care nu a colectat TVA, întrucât conform art. 141 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, închirierea este scutită de TVA.
Potrivit art. 145 alin. 2 lit. d) din Codul fiscal, pârâta a concluzionat că operațiunile de închiriere fiind scutite de TVA, veniturile realizate au fost obținute inclusiv din aceste operațiuni, reclamanta nu poate deduce TVA pentru bunurile achiziționate și serviciile prestate, pro-rata fiind zero.
Tribunalul, prin sentința recurată, a reținut că, potrivit concluziilor expertizei contabile, suma de 14.778 lei (TVA aferentă mobilier, utilități, prestări servicii) nu poate fi dedusă deoarece provine din achiziții de bunuri și prestări de servicii efectuate pentru cele două apartamente din B, apartamente închiriate
de reclamantă, operațiuni scutite de TVA fără drept de deducere prevăzute de art. 141 alin.2 lit. e) Cod fiscal, dar, în ceea ce privește suma de 25.700 lei (prestări servicii și achiziții materiale pentru investiții în B), poate fi dedusă din decontul TVA și solicitată la rambursare, întrucât provine din achiziții de bunuri și prestări de servicii legate de obiectul de investiții,Construire etajare imobil existent și bloc locuințe cu spații comerciale la parter" cu amplasament în municipiul
Curtea constată că, potrivit expertizei contabile efectuată, din evidențele contabile ale societății rezultă că, în perioada expertizată, TVA solicitată la rambursare provine din achiziții efectuate pentru: închiriere spații (2 apartamente)- TVA deductibilă în sumă de 4.163.47 lei, reprezentând utilități, prestări servicii notariale; imobil B -TVA deductibilă în sumă de 25.178,20 lei reprezentând prestări servicii, consultanță imobiliară, lucrări de proiectare, studiu topografic, proiectare imobil, achiziții materiale; achiziție de mobilier-TVA deductibilă 10.614,46 lei; diverse servicii (transport, servicii poștale)- TVA deductibilă în sumă de 521,67 lei, facturile de achiziții cuprinzând TVA deductibilă în sumă de 40.478 lei fiind achitate cu numerar sau prin decontare bancară.
A mai arătat expertul că în evidențele contabile ale societății au fost înregistrate venituri de 775.316 lei provenind din chirii, dobânzi, diferențe în curs, iar în Decontul de TVA la rând 11 se înscriu de bunuri și prestări de servicii scutite fără drept de deducere, se înscriu informațiile din de vânzări privind baza de impozitare pentru acestea, operațiuni enumerate la art. 141 din Legea nr. 571/2003, în categoria operațiunilor scutite de TVA fără drept de deducere, în de vânzări al societății suma de 52.525 lei reprezintă venituri din chirii facturate conform contractelor de închiriere, încadrate în categoria operațiunilor scutite fără drept de deducere, în acest sens suma de 52.525 lei trebuie corectată la rândul 10 și înscrisă la rândul 11 livrări și prestări de servicii scutite fără drept de deducere, celelalte valori din decont fiind corecte și încadrate corespunzător.
În răspunsul la obiecțiuni, expertul contabil a arătat (fila 74) că în evidențe contabile au fost înregistrate numai venituri din chirii, societatea nu a facturat și nu a înregistrat TVA colectată în decontul de TVA -//25.20.2005.
A concluzionat expertul că poate fi dedusă suma de 25.178,2 din achiziția de bunuri sau servicii pentru imobilul din B, pentru care nu se cunoaște destinația acestuia, că aceasta poate fi dedusă, urmând ca ulterior, la punerea în funcțiune, în funcție de destinația acestuia, să se efectueze ajustări de TVA, și anume să fie ajustată, dacă societatea va efectua operațiuni scutite fără drept de deducere, conform art. 141 alin.2 Cod fiscal, iar în situația în care nu va fi acceptată la rambursare, la momentul punerii în funcțiune, în funcție de destinația acestuia, va putea fi ajustată, dacă societatea va efectua operațiuni de concesionare sau livrare, cu exercitarea operațiunii de taxare, conform art. 141 alin. 3 Cod fiscal.
Curtea constată că în mod eronat, cu interpretarea greșită a dispozițiilor legale, tribunalul a constatat, în ceea ce privește suma de 25.700 lei (prestări servicii și achiziții materiale pentru investiții în B), că poate fi dedusă din decontul TVA și solicitată la rambursare, întrucât provine din achiziții de bunuri și prestări de servicii legate de obiectul de investiții,Construire etajare imobil existent și bloc locuințe cu spații comerciale la parter" cu amplasament în Municipiul
Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect datorat la bugetul statului și care este colectată conform dispozițiilor Codului fiscal, taxa colectată reprezintă taxa aferentă livrărilor de bunuri și/sau prestărilor de servicii taxabile, efectuate de persoana impozabilă, precum și taxa aferentă operațiunilor pentru care beneficiarul este obligat la plata taxei, conform art. 150 - 151^1, iar taxa deductibilă reprezintă suma totală a taxei datorate sau achitate de către o persoană impozabilă pentru achizițiile efectuate, taxa de dedus reprezintă taxa aferentă achizițiilor, care poate fi dedusă conform art. 145 alin. 2 - 4.
Potrivit dispozițiilor art. 126 alin. 9, perațiunile impozabile pot fi: operațiuni scutite de taxă cu drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa, dar este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziții, operațiuni prevăzute la art. 143 - 1441, c) operațiuni scutite de taxă fără drept de deducere, pentru care nu se datorează taxa și nu este permisă deducerea taxei datorate sau achitate pentru achiziții, operațiuni prevăzute la art. 141.
TVA deductibilă solicitată de reclamantă, în sumă de 25.700 lei, pentru care tribunalul a admis acțiunea formulată, provine din achiziții efectuate pentru: imobil din B -TVA deductibilă în sumă de 25.178,20 lei, reprezentând prestări servicii, consultanță imobiliară, lucrări de proiectare, studiu topografic, proiectare imobil, achiziții materiale, respectiv diverse servicii (transport, servicii poștale)- TVA deductibilă în sumă de 521,67 lei.
Reclamanta nu a înregistrat însă TVA colectată, întrucât, astfel cum, rezultă și din expertiza contabilă, a realizat venituri numai din chirii, pentru care a fost scutită de taxă, conform prevederilor art.141 alin.(2), lit. e) din Codul fiscal.
Or, potrivit dispozițiilor art. 145 Cod fiscal, dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei, orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul anumitor operațiuni, printre acestea alin. 2 lit d prevede operațiunile scutite de taxă, conform art. 141 alin. (2) lit. a) pct. 1 - 5 și lit. b), operațiunile de închiriere prevăzute la art.141 alin.2 lit. e, care sunt scutite de taxă, nefiind prevăzute ca fiind activități pentru care se poate deduce taxa aferenta achizițiilor.
Pentru aceste motive, curtea constată că acțiunea formulată de reclamantă este neîntemeiată, prin procesul verbal de inspecție fiscală și decizia de respingere la rambursare a TVA organele fiscale au constatat în mod legal că suma de 40.478 lei nu poate fi aprobată la rambursare, considerente pentru care entința recurată este nelegală, cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale, fiind incidente dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica sentința recurată și va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE JUDEȚULUI și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, cu sediile în B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 1678 din data de 02.11.2009, pronunțată de
Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamanta - SRL, cu sediul în B, Șoseaua KM.7, județul
Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Secrețeanu Adriana Florina, Stoicescu Maria Duboșaru
- - - - -, -
Grefier
Operator de date cu caracter personal,
notificare nr. 3120
red.
Tehnored. DL
6 ex./22.03.2010
f- Tribunalul Buzău
Președinte:Secrețeanu Adriana FlorinaJudecători:Secrețeanu Adriana Florina, Stoicescu Maria Duboșaru
