Contestație act administrativ fiscal. Decizia 31/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- CA
DECIZIA NR. 31/CA/2009-
Ședința publică din 22 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Boța Marilena Judecător
JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela
JUDECĂTOR 3: Blaga Gabriela
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE O cu sediul în O, str.-, nr. 2-4, jud. B, în contradictoriu cu intimata reclamantăSC SRLcu sediul în O, str. -, nr. 43,.3, jud. B, împotriva sentinței nr. 361/CA/01.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimatul reclamant - avocat în substituirea avocatului în baza delegației de substituire nr. 235/21-01-2009, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, cauza se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentanta intimatului depune întâmpinare, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și întemeiată. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin sentința nr. 361/01.09.2008 Tribunalul Bihora admis acțiunea intentată de reclamanta, cu sediul în O,-,.3, jud. B, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI O, cu sediul în O,--4, jud. B, și în consecință:
A dispus anularea actului administrativ fiscal - chitanță seria 3A. nr. - din 19.03.2008, eliberată de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O la data de 19.03.2008 și obligă pârâta să restituie reclamantului contravaloarea taxei speciale pentru autoturisme în sumă de 9247 RON, actualizată cu rata dobânzii legale de la data plății efective.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond reține că reclamantul a achitat in contul Trezoreriei Municipiului suma de 9247 lei RON cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, pentru autoturismul marca Mercedes Benz conform facturii nr.-/11.03.2008, filele 5-8 din dosar, eliberată de Trezoreria Municipiului O la data de 19.03.2008 fila 5.
Prin cererea înregistrată la. B sub nr. 49905 din 21.03.2008( 24-26), reclamantul a dovedit că a solicitat restituirea acestei taxe, ca fiind contrară reglementărilor comunitare, iar prin adresa cu același număr din data de 24.03.2008 fila 27-28, emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor - Administrația finanțelor Publice a Municipiului O - Serviciul Colectare Venituri executare Silită Persoane Fizice ( 27) i s-a respins cererea de restituire a taxei, pe motiv că aceasta a fost încasată în temeiul art. 214/ 1 - 214/2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările și completările ulterioare, iar cererea reclamantului nu se încadrează în prevederile art. 117 alin. (1) din OG92/2003 privind codul d e procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art. 214/ 1 - 214/3 din Codul Fiscal și pct.31/1 - 31/2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii in cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre. Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.
Pârâta, prin răspunsul comunicat reclamantului a invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. Instanța constată că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Acesta rezultă din două argumente: Constituția României și Jurisprudența Curții de Justiție Europene, Astfel:
De la 1 ian 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Referitor la Jurisprudența Curții de Justiție Europene se poate aminti ca exemplu cauza Costa/Enel (1964), a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - ori, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul Fiscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 din Tratatul Comunității Europene, instanța constată că art. 214/1 - 214/3 Cod fiscal sunt reglementări contrare Tratatului, iar taxa pentru înmatricularea autoturismului achitată de către reclamant, în cuantum de 9247 lei RON, a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea dispoz. art. 90 alin. 1 din Tratat, considerente față de care instanța apreciază acest capăt de cerere ca fiind întemeiat și pe cale de consecință va obliga pe pârâtă să restituie taxa specială pentru autoturisme în cuantum, de 9247 lei.
Pentru lipsirea reclamantului în mod nelegal de suma de 9247 lei RON, de la data plății - 19.03.2008, în vederea reparării integrale a prejudiciului cauzat reclamantului, în condițiile art. 1082-1084 Cod civil, instanța va obliga pârâta la plata sumei actualizată cu rata dobânzii legale, până la data plății.
Față de considerentele anterior expuse, reclamantul având calitatea de persoană vătămată în accepțiunea prev.art.1 din Legea nr.554/2004, a contenciosului administrativ, în temeiul art.18 din Legea sus menționată, și art.2 pct.1 lit.a, instanța va dispune anularea actului administrativ fiscal -chitanța TS 3A nr. nr.-/19.03.2008.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului se arată că în mod neîntemeiat instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă, invocând în acest sens dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004.
Reclamanta s-a adresat organului fiscal cu o cerere de restituire a taxei, după care a introdus acțiunea la instanța de contencios. Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, reclamanta nemulțumită de răspunsul primit la cererea formulată avea obligația să-l conteste la organul fiscal și doar împotriva deciziei organului fiscal de soluționare a contestației reclamanta se putea adresa instanței de judecată.
Sunt invocate și dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, considerând că aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză, deoarece taxa de înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii de autoturisme, indiferent de proveniența acestora.
Taxa specială pentru autoturisme a fost calculată în conformitate cu prevederile art.2141și art.2142din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.
De asemenea solicită a se avea în vedere și modificările legislative aduse taxei de primă înmatriculare prin OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la 01.07.2008.
Intimatul reclamant prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate. Apreciază că prin încasarea taxei au fost au fost încălcate dispozițiile articolului 90 din TCE întrucât autoturismele provenite dintr-o țară a comunității europene li s-au aplicat taxe suplimentare, respectiv taxa de primă înmatriculare, deși aceste autoturisme au fost deja înmatriculate pentru prima dată în țara de unde au fost cumpărate, respectiv Germania.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate, a actelor de la dosar, precum și în temeiul dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.
Excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată invocată este nefondată.
Art.7 din Legea 554/2004 reglementează procedura plângerii prealabile la autoritatea publică emitentă a actului numai împotriva actelor administrative pe care reclamanta le consideră vătămătoare, act care în prezenta cauză nu s-a emis.
Procedura de restituire a taxelor plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale și nedatorate este reglementată în mod expres prin art. 117 Cod procedură fiscală și care prevede că procedura în această materie se aprobă prin ordin al ministrului economiei și finanțelor.
În acest sens s-a publicat în Monitorul Oficial nr.13 din 5 ianuarie 2005 Procedura din 22 decembrie 2004 de restituire și de rambursare a sumelor de la buget.
În acest act normativ se prevede restituirea sumelor plătite și nedatorate în termen de 45 de zile de la depunerea cererii, sens în care se emite un act administrativ de restituire.
În prezenta cauză însă cererea reclamantei nu a fost soluționată printr-un act administrativ, este o corespondență nr.49905/24.03.2008 din care rezultă că se refuză restituirea sumei din litigiu.
Ori împotriva refuzului de a emite act de restituire nu există o procedură prealabilă, refuzul de a emite act poate fi atacat direct în fața instanței de contencios administrativ.
Pe fondul cauzei se constată că taxa de primă înmatriculare pe care a achitat-o reclamantul intimat, contravine prevederilor art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, potrivit cărora "nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură, mai mari decât se aplică direct sau indirect produselor naționale similare".
Cum în speță, pentru autoturismul provenit din Comunitatea Europeană, introdus în țară de către reclamantul intimat, ce a fost înmatriculat în Comunitatea Europeană, s-a perceput în România oad oua taxă de înmatriculare, taxă care nu se percepe pentru reînmatricularea autoturismelor deja înmatriculate în România, este evident că dispozițiile art.214/1 și 214/3 din Codul fiscal, ce instituiau această taxă, sunt discriminatorii, astfel că, ele încalcă dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene.
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor OUG 50/2008 se constată că acest motiv nu poate fi reținut pentru a critica legalitatea și temeinicia sentinței deoarece actul normativ a intrat în vigoare la 01.07.2008.
În consecință, pe baza celor mai sus arătate, criticile formulate în recurs nu vor putea fi reținute, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.312 și 316 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtăADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Ocu sediul în O, str.-, nr. 2-4, jud. B, în contradictoriu cu intimata reclamantăSC SRLcu sediul în O, str. -, nr. 43,.3, jud. B, împotriva sentinței nr. 361/CA/01.09.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec în concept./30.01.2009
Jud. fond
Dact./02.02.2009
Președinte:Boța MarilenaJudecători:Boța Marilena, Filimon Marcela, Blaga Gabriela
