Contestație act administrativ fiscal. Decizia 3127/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3127
Ședința publică de la 25 Iunie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță Judecător
- - Judecător
- - Judecător
Grefier:
**********
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.635 din data de 29 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL ORAȘULUI
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la 18 iunie 2009, încheiere care face parte din prezenta decizie civilă.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.635 din 29 octombrie 2008, Tribunalul Olta admis în parte acțiunea reclamantei, a anulat în parte dispoziția nr.1769/22.05.2008, emisă de Primarul orașului B și actul de impunere nr.1001 din 26.02.2008, menținând obligația reclamantei la plata sumei de 1071 lei, reprezentând diferență taxă autorizație de construire.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin raportul de control intermediar din 29.02.2008 încheiat de Camera de Conturi O, a fost verificată printre altele legalitatea modului în care s-au stabilit, urmărit și încasat în termenele prevăzute de lege taxele pentru emiterea autorizațiilor de construire, în perioada anilor 2006 - 2007, ce se fac venit la bugetul local.
Printre autorizațiile verificate este și cea emisă petentei la data de 24.03.2006, cu termen de valabilitate până la 24.03.2007.
Potrivit art. 267 alin. 15 din legea nr. 571/2002 privind codul fiscal, în cazul unei autorizații de construire emisă pentru o persoană fizică, valoarea reală lucrărilor de construcție nu poate fi mai mică decât valoarea impozabilă a clădirii, stabilită în conformitate cu art. 251 din aceiași lege. Dispozițiile art.251 Cod fiscal prevăd calculul impozitului pentru persoane fizice pentru clădiri.
S-a constatat că în cauza de față, taxa pentru autorizația de construire s-a calculat pe baza valorii declarată de beneficiar, aceasta fiind mai mică decât valoarea impozabilă a construcției.
S-a reținut că apărarea petentei cu privire la regularizarea taxei privind autorizația de construire la terminarea lucrării nu-și găsește aplicabilitate în cauza de față, deoarece în această situație devin incidente alte dispoziții legale reglementate de art. 267 al. 14 din legea nr. 571/2003, când după finalizarea lucrărilor persoana care a obținut autorizația trebuie să depună o declarație privind valoarea lucrărilor de construcție, ocazie cu care compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale are obligația de stabili taxa datorată pe baza valorii reale a acestor lucrări.
In consecință, organele de control au constatat că nu s-a calculat corect taxa privind autorizația de construire, față de proiectul și valoarea impozabilă, depus de către petentă, în vederea obținerii actului necesar demarării construcției.
S-a apreciat că reclamanta poate fi obligată numai la achitarea taxei legale inițiale, culpa în calculul acestei taxe neaparținând acesteia, ci autorității actului emitent.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului reclamanta a susținut că suma de bani din decizia de impunere fost stabilită arbitrar, în sensul că nu s-a arătat de către pârâtă modul de calcul al acesteia, deși aceasta susține că s-a avut în vedere valoarea reală a construcției.
Astfel, pârâta nu a făcut nici o dovadă cu privire la faptul că valoarea reală a lucrării este mai mare decât cea stabilită inițial și pe baza căreia a fost calculată taxa pentru eliberarea autorizației de construcție.
În cursul soluționării recursului, instanța a solicitat intimatei pârâte să comunice dacă reclamanta, în calitate de beneficiar al lucrării autorizate, a declarat în conformitate cu dispozițiile art.71 alin.2 lit.a din Ordinul nr.1430/2005, valoarea formală a lucrărilor și dacă această valoare a fost avută în vedere la emiterea dispoziției atacate.
În răspunsul dat prin adresa nr.45789 din 18 iunie 2009, intimata pârâtă precizează că la emiterea dispoziției s-a avut în vedere valoarea impozabilă conform Codului fiscal.
Curtea, analizând recursul formulat potrivit art. 3041din Pr. Civ. apreciază că este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Conform art. 267 alin. 3 din Codul Fiscal, Taxa pentru eliberarea unei autorizații de construire pentru o clădire care urmează a fi folosită ca locuință sau anexă la locuință este egală cu 0,5% din valoarea autorizată a lucrărilor de construcții,
În alineatul 14 al aceluiași articol se stabilesc regulile de aplicare astfel:
a) taxa datorată se stabilește pe baza valorii lucrărilor de construcție declarate de persoana care solicită avizul și se plătește înainte de emiterea avizului;
b) în termen de 15 zile de la data finalizării lucrărilor de construcție, dar nu mai târziu de 15 zile de la data la care expiră autorizația respectivă, persoana care a obținut autorizația trebuie să depună o declarație privind valoarea lucrărilor de construcție la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale;
c) până în cea de-a 15-a zi inclusiv, de la data la care se depune situația finală privind valoarea lucrărilor de construcții, compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale are obligația de a stabili taxa datorată pe baza valorii reale a lucrărilor de construcție;
d) până în cea de-a 15-a zi inclusiv, de la data la care compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale a emis valoarea stabilită pentru taxă, trebuie plătită orice sumă suplimentară datorată de către persoana care a primit autorizația sau orice sumă care trebuie rambursată de autoritatea administrației publice locale.
Din conținutul acestui text se poate observa că regularizarea taxei se poate face numai la data finalizării lucrărilor de construcție și numai pe baza valorii reale a lucrărilor de construcție, situație care nu se regăsește în cauza de față, în care s-a procedat la regularizarea taxei înainte de finalizarea construcției, și ca atare fără a fi avută în vedere valoarea reală a lucrărilor.
Numai o interpretare eronată a textului de lege realizată de către Curtea de Conturi a condus la emiterea deciziei de impunere nr. 1001/26.02.2008, prin care s-au stabilit obligații suplimentare, în sumă de 1881 lei, reprezentând diferență taxe autorizație cu accesoriile aferente.
Astfel, alineatul 15 al aceluiași articol pe care și-a întemeiat instanța de fond soluția, și potrivit căruia, În cazul unei autorizații de construire emise pentru o persoană fizică, valoarea reală a lucrărilor de construcție nu poate fi mai mică decât valoarea impozabilă a clădirii stabilită conform art. 251, nu este aplicabil în cauză, deoarece aplicarea acestuia presupune evaluarea construcției finalizate, operație care așa cum s-a arătat anterior nu a avut loc.
Față de aceste aspecte de fapt și de drept, Curtea apreciază ca fiind fondat recursul declarat de recurenta-reclamantă, motiv pentru care în baza art.312 Cod Pr.Civ. va admite acest recurs, va modifica în parte sentința, în sensul că se va anula în totalitate dispoziția nr.1769/22.05.2008 și actul de impunere nr.1001/26.02.2008, emise de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței nr.635 din data de 29 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL ORAȘULUI
Modifică în parte sentința, în sensul că anulează în totalitate dispoziția nr.1769/22.05.2008 și actul de impunere nr.1001/26.02.2008, emise de pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/01.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
