Contestație act administrativ fiscal. Decizia 318/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.318/CA/2009 -
Ședința publică din 21 mai 2009
PREȘEDINTE: Tătar Ioana- - -JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
- -- JUDECĂTOR 3: Blaga Ovidiu
- - -judecător
- - - grefier
*******
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ și fiscal de față declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S,în nume propriu și în reprezentareaADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICEA MUNICIPIULUI S Mcu sediul în S M, -, nr.3-5, jud. S M în contradictoriu cu intimata reclamantă -" 2003"SRL cu sediul în S M,-, jud. SMî mpotriva sentinței nr.546/CA din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr.4267/CA/83/2008, având ca obiect - contestație act administrativ fiscal -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimata reclamantă -" 2003"SRL S M, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.560 din 20 mai 2009, emisă de Baroul Maramureș - Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursul este scutit de plata taxelor de timbru, cauza este la primul termen de judecată în recurs, după care:
Reprezentantul intimatei reclamante învederează că nu mai are alte cereri, depune la dosar copia facturii și a chitanței privind plata onorariului avocațial, solicită cuvântul asupra recursului.
Instanța, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată. În esență, referitor la cele două excepții invocate de recurentă, solicită a fi respinse, în mod corect instanța de fond a procedat la respingerea acestora, iar în ceea ce privește fondul cauzei, de asemenea instanța de fond a apreciat că, taxa de primă înmatriculare contravine dispozițiilor comunitare.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Asupra recursului în contencios de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.546/CA din 17 decembrie 2008, Tribunalul Satu Marea respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei invocată de pârâtă și a admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamanta - " 2003" SRL cu sediul în S M,-, jud. SMî mpotriva pârâților ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI S M și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în S M, P-ța - nr. 3 - 5, în sensul că, a dispus anularea ca nelegal actul administrativ fiscal nr. 62936/25.08.2008 emis de pârâtă.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 27.569,57 lei reprezentând plata taxei speciale de înmatriculare prevăzută de art. 2141Cod fiscal,în prezent abrogat cu dobânda prevăzută de Codul d e procedură fiscală de la data plății până la data restituirii sumei, precum și la plata sumei de 2839,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, după data de 01.01.2007, în cursul anului 2007, reclamanta a achiziționat din diferite state membre UE un nr. de 4 autoturisme folosite, înmatriculate în statul de origine.
Pentru a intra în legalitate în conformitate cu dreptul intern și normele comunitare, reclamant a solicitat autorității publice române competente, să înmatriculeze autoturismul.
Autoritatea publică pârâtă, a condiționat înmatricularea autoturismului de plata, respectiv dovada achitării taxei speciale prevăzute de art. 2141-art. 2143Cod fiscal.
Potrivit chitanțelor fiscale depuse la dosar, reclamanta a achitat taxa specială prevăzută de Codul Fiscal.
Printr-o cerere adresată organelor fiscale care au încasat taxa specială, reclamanta a solicitat restituirea acestei taxe apreciată ca fiind încasată în mod nelegal.
Prin răspunsul înregistrat la organul fiscal sub nr. 78529/13.10.2008 acesta comunică reclamantei faptul că nu poate da curs favorabil cererii reclamantei, invocând în motivarea răspunsului dispozițiile OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, respectiv pct. VI alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ care prevăd posibilitatea restituirii doar a diferenței dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și taxa de poluare.
În vederea restituirii doar a diferenței dintre cele două taxe, organul fiscal prin actul amintit indică formalitățile legale pe care reclamanta le are de îndeplinit.
Refuzul exprimat de autoritățile publice pârâte de a restitui sumele de bani solicitate de către reclamantă printr-o cerere ce poate fi încadrată în categoria cererilor de restituire ce pot fi formulate de către contribuabili în cazurile prevăzute de art. 117.proc.fiscală, reprezintă o manifestare unilaterală de voință a autorității publice producătoare de efecte juridice, astfel că actul administrativ emis în legătură cu cererea de restituire formulată de reclamantă are natura juridică de act administrativ fiscal, în sensul în care acesta este definit de art. 2 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv de art. 41 și următoarele din Codul d e procedură fiscală.
Întrucât, astfel cum s-a arătat, răspunsul formulat la o cerere formulată de o persoană fizică cu privire la un drept prevăzut de lege - dreptul de a i se restitui sumele de bani achitate cu titlu de taxe fiscale încasate în mod nelegal și necuvenit este un veritabil act administrativ, prin răspunsul formulat pârâții practic au exprimat un refuz de soluționare a cererii, iar pentru anularea sau modificarea lui nu este prevăzută prin lege ordinară o altă procedură, instanța a apreciat că acesta poate fi cenzurat sub aspectul legalității pe calea acțiunii în contencios administrativ, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, fiind aplicabilă excepția prevăzută de alin. 5 din același text de lege.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei invocată în cauză, instanța a apreciat că și aceasta este neîntemeiată.
Într-adevăr administrația finanțelor publice a unității administrativ teritoriale nu are personalitate juridică, dar este de necontestat și faptul că aceste administrații ale finanțelor publice sunt îndreptățite să încaseze, prin trezorerii, taxa specială prevăzută de art. 214 ind. 1. fiscal.
În condițiile în care, pârâta, s-a comportat ca un veritabil organ împuternicit cu calcularea și încasarea taxei speciale, aceasta a și emis acte administrative prin care a refuzat restituirea acestei taxe, fără a invoca în cadrul procedurii administrative de contestare lipsa competenței sale legale de a emite aceste acte și fără a indica un alt organ administrativ care ar avea o astfel de competență și, în condițiile în care în cauză a fost citat și organul administrativ cu personalitate juridică, DGFP S M, instanța a apreciat că acest organ al autorității publice are calitate procesuală pasivă în cauză, motiv pentru care, în temeiul art. 137.proc civilă a respins excepția invocată de pârâtă în acest sens.
În contextul celor de mai sus, instanța de contencios administrativ a apreciat că este competentă să soluționeze litigiul intervenit între reclamantă și organele fiscale privind legalitatea actului administrativ fiscal emis de către pârâte și să dispună în legătură cu legalitatea solicitării de a se dispune restituirea taxei speciale achitată de către reclamantă.
Pe fondul cererii, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată.
Prin art. 11 din Constituția României, "Statul Român seobligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte."
Prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 465/01.06.2005, România a ratificat tratatul privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României astfel cum aceasta a fost republicată, conform cărora:
" Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu,au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Parlamentul, Președintele României,Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultatedin actul aderării și din prevederile alineatului 2."
În cauza Administrazione delle finanze dello Stato/ nr. C 106/77 din 09.03.1978, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a statuat cu titlu de principiu că "judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional".
Din această soluție de principiu dată de Curtea De Justiție a Comunităților Europene a cărei jurisprudență în interpretarea dreptului comunitar este obligatorie pentru instanțele naționale, instanța constată că instanțele române de drept comun sunt competente să procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin și direct al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare din legislația națională, fără a fi necesară așteptarea eliminării prealabile a acesteia pe cale legislativă.
Esențial problemei deduse judecății în prezenta cauză, întemeiată de către reclamant pe dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene este stabilirea faptului dacă taxa specială, taxă de natură fiscală instituită de Statul Român și în lipsa plății căreia se refuză înmatricularea autoturismului proprietatea reclamantului este contrară sau nu dreptului comunitar, dacă da, dacă această încălcare este evidentă și suficientă pentru a îndreptăți judecătorul național să facă aplicarea principiului efectului direct al dreptului comunitar.
Potrivit articolului 90 alineat 1 din Tratatul,"nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Referitor la principiul nediscriminării, în cauza Michel, similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că " statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul, adică să nu fie discriminatoriu".
Prevederile menționate în Tratat și cele cuprinse în jurisprudența E, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, respectiv discriminarea între produsele importate și cele provenind de pe internă și care sunt de natură similară.
În privința reglementărilor interne, instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la data de 01.01.2007. După modificarea legii, prin OUG nr. 110/2006, taxa a fost stabilită pentru toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate de la plata acesteia precum și situații concrete de la plata taxei.
Potrivit reglementării naționale, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări al acestuia în România. Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin. 3. fiscal, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare sau de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, pentru care se solicită reînmatricularea în România.
Această modalitate de stabilire diferențiată a taxei, instituie un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe. Procedând în acest mod,legiuitorul a încălcat în mod direct și evident dispozițiile art. 90 din Tratat anterior citat.
În privința consecințelor aplicării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană în prezenta cauză, instanța constată că, în interpretarea acestui articol Curtea de Justiție a Comunităților Europene a emis o serie de principii. Astfel, n Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Nadasdi -es - Regionalis, respectiv Ntemeth -es - Regionalis - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
"45. Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia aste acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 l p. -0000, par. 65 și jurisprudența acolo citată).
46. În ceea ce privește a importarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja națională și produsele importate (cauza C-387/01, 2004, I p. -4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).
47. Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai M în cazul produselor importate (a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorita efectelor pe care le produce.
48. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât Ungaria cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în Ungaria și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
49. O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
51. Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea observă că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de construi un sistem fiscal care are diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natura să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
52. În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
53. Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
54. Un autoturism nou pentru care taxa de înmatriculare a fost plătită în Ungaria își pierde, în timp, o parte din valoarea sa de piață. Pe măsura deprecierii autoturismului, se diminuează de asemenea cuantumul taxei de înmatriculare incluse în valoarea reziduală a autoturismului. Din moment ce acesta este un autoturism folosit, el nu poate fi vândut decât pentru un preț ce corespunde unei părți din valoarea sa inițială, care conține valoarea reziduală a taxei de înmatriculare.
55. Pare a rezulta, din informațiile transmise de instanțele naționale, că un autoturism de același model, vechime, cu același număr de kilometri parcurși, cumpărat într-un alt stat membru și înregistrat în Ungaria, va atrage aplicarea integrală a taxei de înmatriculare prevăzută pentru această categorie de autoturisme. Prin urmare, taxa reprezintă o sarcină mai consistentă pentru autoturismele second-hand importate decât pentru autoturismele similare deja înregistrate în Ungaria, cărora li s-a aplicat taxa de înmatriculare într-un stadiu anterior.
56. Deci, deși scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană implică luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce această taxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare.
57. Rezultă din considerațiile de mai sus că răspunsul la întrebările adresate Curții în cauza C-290/05, respectiv în prima parte a întrebării a treia și întrebarea a patra din cauza C-333/05 trebuie să fie acela ca art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât:
- taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru;
- valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care, sunt importate.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă".
Făcând aplicarea acestor principii în prezenta cauză, instanța nu observă nici o diferență între taxa instituită de legislația maghiară - care a făcut obiectul examinării Curții Europene de Justiție în cauza citată mai sus - și art. 2141din Codul fiscal român.
Ca și în cazul legislației maghiare - constatată a fi neconformă cu art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană - și în cazul art. 2141din Codul fiscal român taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriu! României - stat membru al Uniunii Europene de la 01.01.2007.
De asemenea, valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ele autoturismului (tipul motorului; capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât - atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene - aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România.
Ca urmare a efectului direct în ordinea juridică internă a art. 90 alin. 1 din Tratat și a constatării că dispozițiile art. 2141- art. 2143Cod fiscal sunt contrare acestei norme din dreptul comunitar, instanța apreciază că, în soluționarea prezentei cauze se impune înlăturarea dispoziției din dreptul intern, respectiv a dispozițiilor din Codul fiscal amintite și care stau la baza refuzului autorității publice pârâte de a restitui taxa specială achitată, în urma importului acestuia dintr-un stat membru al Comunităților Europene.
Față de cele arătate mai sus, constatând că taxa de prima înmatriculare are un vădit caracter ilicit, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, cu prevederile Tratatului, dar și cu principiile instituite de, în urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre, instanța a apreciat că actele administrative emise de pârât în legătură cu organizarea și executarea dispozițiilor legale care prevăd această taxă sunt nelegale, motiv pentru care a apreciat că se impune anularea acestora și obligarea autorității publice pârâte să procedeze la restituirea taxei speciale prevăzută de art. 2141Cod fiscal achitate pentru înmatricularea autoturismului importat de către reclamantă.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 11 din acest act normativtaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
La data nașterii raportului juridic de drept fiscal între reclamant și Statul Român prin reprezentanții săi legal în această materie, organele fiscale, erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141-art.2143fisc.), norme care au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79I/S contre re danois des impts accisesprecum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nici o influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
În consecință, în temeiul art. 1,2,8,10,18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, art. 137.proc civ. și a textelor de lege anterior amintite, instanța a respins excepțiile lipsei calității procesul pasive a pârâtei invocate de pârâtă și a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă astfel cum aceasta a fost formulată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată solicitate în temeiul art. 274.proc.civ, conform dispozitivului prezentei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului S M, în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Municipiului S M, solicitând, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției necompetenței materiale a Tribunalului Satu Mare în soluționarea litigiului intervenit între părți,admiterea excepției lipsei procedurii prealabile, prevăzute de art.7 din legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, iar în subsidiar, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii reclamantului, ca netemeinică și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, în privința excepției invocate privind necompetența materială a Tribunalului Satu Mare, menționează că nu există un act administrativ fiscal de impunere prin care s-a solicitat achitarea taxei speciale de înmatriculare.
Chitanța TS 3A nr.- emisă la 05.05.2008 nu este un act administrativ fiscal, ci un simplu document care atestă încasarea sumei de bani de la contribuabil.
Precizează că, așa cum rezultă din petitul acțiunii reclamantul a formulat o simplă cerere de restituire a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule precum și a dobânzilor legale aferente, deci în speță aflându-ne în prezența unei acțiuni în pretenții, a cărei soluționare intră în competența instanței de drept comun, Judecătoria Satu Mare este competentă aos oluționa, conform Codului d e procedură civilă.
Răspunsul dat de pârâtă prin adresa nr.62936 din 25.08.2008 nu reprezintă un refuz nejustificat în soluționarea cererii reclamantului, ci un răspuns justificat raportat la actele normative în vigoare aplicabile speței și a actelor normative în vigoare la data solicitării cererii petentei.
Consideră că, actul pretins vătămător pentru reclamant, este actul administrativ cu caracter normativ și anume art.214 /1 și 214/3 din Codul fiscal, și în acest caz competența de soluționare ar reveni altei instanțe, potrivit art.10 din Legea nr.554/2004.
Prin urmare, solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată.
În privința excepției lipsei procedurii prealabile prevăzute de art.7 din Legea nr.554/2004, menționează că Trezoreria din subordinea Administrației Finanțelor Publice a municipiului SMa încasat suma de bani plătită de reclamant, iar chitanța eliberată de către aceasta nu este un act administrativ fiscal, nu se încadrează în prevederile art.41 și următoarele din Codul d e procedură fiscală republicat, ci un simplu document care atestă încasarea unei sume de bani de la contribuabil.
Ca urmare a răspunsului negativ, reclamantul formulează acțiune în contencios administrativ, solicitând Tribunalului Satu Mare obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice a municipiului S M la restituirea acestor sume, deși avea obligația conform art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 să se adreseze Administrației Finanțelor Publice a municipiului SMs au Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului S M ca organ ierarhic superior și să solicite revocarea în tot sau în parte a actului pretins vătămător și anume adresa nr.62936 din 25.08.2008.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, reluând în esență apărările formulate prin "Întâmpinarea" depusă în cauză în fața primei instanțe, în opinia sa prevederile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene nefiind incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a di plătită de toți proprietarii unor autoturisme și autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Menționează faptul că, nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei. De asemenea, precizează că principiul "poluatorul plătește" pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene, arătând, de asemenea că 16 state membre ale Uniunii Europene practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (între care Ungaria, Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru).
Prin urmare, existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motiv temeinic pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de înmatriculare.
În altă ordine de iedei, regimul juridic al "taxei auto" este reglementat prin Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal - act normativ adoptat de Parlamentul României. În această situație, erul Economiei și Finanțelor nu are competența, potrivit Constituției, de a acorda restituirea taxei. Organul competent să se pronunțe dacă un act normativ este sau nu constituțional, este Curtea Constituțională. De asemenea, când se constată că legislația națională a unui stat membru încalcă reglementări ale legislației comunitare, asupra acestui fapt se pronunță Curtea Europeană de Justiție, conform unei proceduri speciale, cum ar fi de exemplu, procedura de infringement. Menționează, de asemenea, că în cazul Ungariei și Poloniei, Curtea le-a obligat doar la restituirea diferenței dintre taxa instituită de aceste state și cea impusă de Comisia Europeană, în această ordine de idei este evident că taxa este în acord cu Comisia Europeană.
Învederează că prin nr.OUG50/2008 a fost instituită taxa de poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la 01.07.2008, legiuitorul dispunând numai restituirea în parte a taxei achitată pe perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 și nu restituirea integrală a taxei.
Este de acord cu restituirea numai în parte a sumei achitate de petent, urmând ca acesta să urmeze procedura legală de restituire.
În ceea ce privește acordarea dobânzilor la cererea contribuabililor pentru sumele cuvenite a fi restituite la bugetul de stat sau rambursate de la bugetul general consolidat al statului, aceasta are loc în condițiile reglementate de art.124 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată.
Instanța de fond obligând pârâta să plătească reclamantului " și dobânda prevăzută de Codul d e procedură fiscală de la data plății până la data restituirii sumei" o consideră netemeinică și nelegală, fiind în contradicție cu prevederile art.124 din nr.OG92/2003, coroborate cu art.112 alin.(2) din același act normativ și cu prevederile Ordinului 1899/2004.
Mai menționează faptul că, reclamantul prin acțiunea introdusă a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale de la data plății până la achitarea efectivă conform art.1084 cod civil și nu a dobânzii prevăzute de Codul d e procedură fiscală, așa cum a dispus instanța.
Prin urmare, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, acordând ceea ce nu s-a cerut, iar conform art.304 pct.6 Cod procedură civilă se impune casarea hotărârii atacate.
În privința cheltuielilor de judecată solicitate de reprezentantul reclamantei reprezentând onorariu avocațial, solicită instanței ca la acordarea acestora să se aibă în vedere aplicarea dispozițiilor ar.274 alin.3 Cod procedură civilă, în sensul reducerii onorariului solicitat, constatând că este nepotrivit de M, față de gradul de complexitate al cauzei.
În fapt, invocă dispozițiile legale la care a făcut referire în recurs. Intimatul, deși legal citat nu a formulat întâmpinare în cauză.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, în temeiul art.304/1 și 306 Cod procedură civilă, Curtea de Apel apreciază că este nefondat, motiv pentru care urmează a fi respins în baza art.312, 316 Cod procedură civilă.
Criticile recurentei vizând necompetența Tribunalului Satu Mare în soluționarea cereri reclamantului sunt nefondate.
Instanța de fond a reținut corect ca refuzul exprimat de autoritățile publice de a restitui suma de bani solicitată de reclamant printr-o cerere ce poate fi încadrată în categoria cererilor de restituire ce pot fi formulate de către contribuabili în cazurile prevăzute de art.117 Cod procedură fiscală, reprezintă o manifestare unilaterală de voință a autorității publice producătoare de efecte juridice, astfel că actul administrativ emis în legătură cu cererea de restituire formulată de reclamant, are natura juridică de act administrativ fiscal, în sensul cum acesta este definit de art.2 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, respectiv de art.41 și următoarele Cod procedură fiscală.
Prin urmare, instanța de contencios administrativ a apreciat corect că este competentă și a soluționat prezentul litigiu, excepția necompetenței tribunalului invocată de recurentă fiind neîntemeiată, ca atare nu va fi reținută.
Excepția lipsei procedurii prealabile, prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, invocată de recurentă, este nefondată.
Conform art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004: "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia".
În speță, procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 a fost parcursă, reclamantul adresându-se, așa cum corect a reținut și prima instanță, pârâtei pentru soluționarea cererii sale înregistrate sub nr.61608 din 20.08.2008, cerere însă nesoluționată.
Pe fondul cauzei, arată că, în conformitate cuart.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene"nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.".
Prin aceste prevederi se limitează libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii, respectiv discriminarea între produsele importate și cele autohtone de natură similară.
În condițiile în care, potrivit reglementărilor naționale cuprinse în art. 2141și 2142din Legea 571/2003 - Codul fiscal, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în România, iar această taxă nu este percepută pentru autoturismele care urmează a fi reînmatriculate, este evident că prin modul de stabilire diferențial al taxei, se instituie un regim juridic discriminatoriu între autoturismele sau autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul înmatriculării lor în România și cele înmatriculate în România și care urmează a fi reînmatriculate.
Ca atare, contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt incidente prev.art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, legiuitorul național încălcând, prin prevederile naționale adoptate, în mod direct dreptul comunitar. Prin Legea 157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Bulgaria și României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, astfel cum aceasta a fost republicată, în conformitate cu care prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și celelalte reglementări comunitare au caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
De asemenea, este nerelevantă împrejurarea că legiuitorul, în reconsiderarea prevederilor art.2141și 2142din Codul fiscal a emis OUG 50/21.04.2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, acest act normativ nefiind incident în speță, neputând retroactiva, intimatul reclamant formulând cererea de înmatriculare a autoturismului anterior intrării în vigoare a OUG nr.50/2008.
Criticile recurentei vizând acordarea de către instanța de fond a aceea ce nu s-a cerut - motiv de casare prevăzut de art.304 pct.6 Cod procedură civilă, sunt nefondate, câtă vreme atât dobânda solicitată, cât și cea acordată de către instanța de fond reprezintă dobânda legală, prin urmare nu s-a acordat ceea ce nu s-a cerut.
Instanța de fond a procedat corect acordând dobânzile de la data plății, în acest sens fiind aplicabile dispozițiile art.124 alin.1 din nr.OUG92/2003 conform cărora, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la contribuabili au dreptul la dobândă din ziua expirării termenului prevăzut la art.117 alin.2 sau la art.70 după caz, însă situațiile reglementate prin art.117 alin.2 sau art.70 nu sunt incidente cu cele din speță pentru a fi aplicabile termenele stabilite prin aceste dispoziții.
Relativ la cheltuielile de judecată acordate reclamantului de către instanța de fond, reducerea acestora, solicitată de recurentă prin cererea de recurs, nu se justifică. Practic, recurenta are în vedere doar onorariul avocațial la care a fost obligată, însă suma de 2839,3 lei cu acest titlu de către reclamant, potrivit facturii aflate la fila 26 din dosarul de fond, nu este apreciată de instanța de recurs ca fiind nepotrivit de M față de valoarea pricinii ( suma de 27.569,57 lei) și munca îndeplinită de avocat.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prev.art.312 Cod procedură civilă cu raportare la prevederile art. 90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene și art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M, în nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice S
În temeiul prevederilor art.274 Cod procedură civilă, instanța de recurs va obliga partea recurentă să plătească părții intimate suma de 2.142 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondatrecursul declarat de recurentaDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Mîn nume propriu și în reprezentareaADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI Sîmpotriva sentinței nr.546/CA din 17 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 2.142 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
REVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 21 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud.
Jud. fond
Tehnoredact. -
2 ex./ 29.05.2009
Președinte:Tătar IoanaJudecători:Tătar Ioana, Sotoc Daniela, Blaga Ovidiu
