Contestație act administrativ fiscal. Decizia 321/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.321/CA
Ședința publică de la 2 iunie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Erol Geli
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat în contencios administrativ de pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 1083 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-contestatoare SIND ROMÂNIA B - Sucursala, cu sediul în,-, județ C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile asupra motivelor de recurs au avut loc în ședința publică din 26 mai 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art.260 (1) Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 2 iunie 2008, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin acțiunea înregistrată la data de 22 iulie 2003 pe rolul Tribunalului Constanța reclamanta "SIND ROMÂNIA" - Sucursala a solicitat anularea dispoziției nr. 229 din 10 iulie 2003 emisă de Primarul orașului.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că, prin dispoziția atacată, i s-a respins contestația pe care a formulat-o în ceea ce privește măsura privitoare la plata sumei de 3.399.520.000 lei reprezentând taxă pe teren precum și a sumei de 50l.000.000 lei reprezentând amendă,deși suprafața de teren primită în posesie încă din anul 1969 este improprie pentru agricultură și silvicultură și până în prezent nu a plătit niciodată taxă pe teren, fiind scutită de această taxă în baza unor dispoziții legale.
Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ, prin încheierea pronunțată la data de 27.02.2004 constatat natura civilă a deciziei și a dispus înaintarea acesteia la Secția civilă a aceleiași instanțe de judecată.
La rândul său, Tribunalul Constanța - Secția Civilă, prin sentința civilă nr. 570 din 29.04.2004 și-a declinat competența de soluționarea a cauzei deduse judecății în favoarea Judecătoriei Constanța, în temeiul art. 9 alin.1 din Legea nr. 392/2001.
Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 10.029 pronunțată la data de 06.10.2004 a admis acțiunea, dispunând anularea dispoziției contestate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de judecată a reținut faptul că terenul în litigiu ar trebui inclus în categoria terenurilor care prin natura lor sunt improprii pentru agricultură, conform concluziilor expertului tehnic, și din acest motiv este scutit de plata taxelor.
Apelul declarat de pârâtul Primarul orașului împotriva sentinței a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 606/C din 16.05.2005 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA - Secția civilă.
Primarul orașului a declarat recurs împotriva ultimei hotărâri iar Curtea de Apel - Secția civilă, prin încheierea nr. 787/C a ședinței publice din 30.11.2005 a constatat natura cauzei dedusă judecății ca fiind de contencios fiscal și a dispus trecerea recursului la Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a Curții de APEL CONSTANȚA.
Curtea de APEL CONSTANȚA - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 9/CA/19.01.2006 a admis excepția necompetenței materiale și și-a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin decizia nr. 4588/13.12.2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul, a casat toate hotărârile pronunțate și trimis cauza la Tribunalul Constanța - secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea fondului.
Cauza a fost înregistrată sub nr- din data de 02.02.2007 pe rolul Tribunalului Constanța - secția contencios administrativ și fiscal.
În probațiune au fost depuse la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.1083/16.11.2007, Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamanta Sind România B - Sucursala în contradictoriu cu pârâtul Primarul Orașului și a dispus anularea Dispoziției nr. 229/10.07.2003 emisă de pârâtul Primarul Orașului.
De asemenea a fost obligat pârâtul către reclamantă la plata sumei de 484,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decretele Consiliului de Stat nr. 658/1969 și 356/1986 precum și prin Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 929/1971 a fost atribuit terenul în suprafață de 1.359.800 mp. situat în, fostului (autorul reclamantei), pe durată nedeterminată și în folosință gratuită.
gratuită a fost menținută prin Legea nr. 69/1993 și prin anexa nr. 5 din nr.OG36/2002, aceste texte prevăzând scutirea de obligația de plată a taxelor pentru terenurile care prin natura lor sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură.
Potrivit art. 5 alin. b pct. 2 din OG nr. 36/2002 încadrarea terenurilor în categoria celor improprii pentru agricultură și silvicultură se face de Consiliile Locale, prin hotărâre.
În cauză s-a efectuat un raport de expertiză, prin care a concluzionat că terenul aparținând reclamantei are o favorabilitate foarte slabă pentru culturile agricole și silvice, deci improprii pentru agricultură și silvicultură.
Prin dispoziția nr.229/10.07.2003 s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva stabilirii taxei pe terenul deținut apreciindu-se că nu s-a adoptat o hotărâre care să includă terenul deținut de reclamantă în categoria celor improprii pentru agricultură sau silvicultură.
Față de concluziile raportului de expertiză, instanța a apreciat că reclamanta era scutită de plata taxelor pentru terenul deținut întrucât acesta este impropriu pentru agricultură sau silvicultură.
Împotriva sentinței civile nr.1083/2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ și Fiscal a declarat, în termen legal, în temeiul disp. art. 304 alin.1 pct. 7, 8, 9 Cod procedură civilă recurs pârâtul Primarul Orașului, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și a se constata legalitatea și temeinicia Dispoziției Primarului Orașului nr.299/10.07.2003, pentru următoarele considerentele din motivele de recurs, susținând în esență următoarele:
În speță, Consiliul Local și-a exprimat în mod neechivoc voința de a nu scuti terenul situat în,-, județul C, de la plata taxei pe teren aferentă anului 2003, atât prin respingerea explicită a cererii exprese a intimatei, cât și prin lipsa emiterii vreunei hotărâri de scutire la plata impozitului pe terenul respectiv, sens în care s-a și emis Dispoziția nr.229/10.07.2003, ceea ce echivalează cu înscrierea implicită a terenului în rândul celor pentru care este necesară plata taxei de teren.
În considerarea prevederilor art.304 alin.1 pct.7 Cod procedură civilă, în mod netemeinic, instanța a reținut faptul că intimatei nu i-ar incuba obligația plății taxei pe terenul ce face obiectul cauzei.
Consiliul Local a stabilit că terenul pe care reclamanta Sind România îl are în folosință nu se încadrează în prevederile anexei 5 alin.B pct. 2 din nr.OG36/2002.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs invocate și de prevederile art.3041 Cod procedură civilă, ținând seama de înscrisurile depuse la dosarul de fond și recurs,de prevederile legale aplicabile în materie, Curtea constată că recursul este fondat.
Potrivit disp.anexei 5 alin.b pct.2 din nr.OG36/2002, scutirea obligației de plată a taxelor pe "terenurile care prin natura lor și nu prin destinația dată sunt improprii pentru agricultură sau silvicultură, inclusiv cele ocupate de iazuri, bălți sau de lacuri de acumulare, cele folosite pentru activitățile de apărare împotriva inundațiilor, gospodărirea apelor, hidro meteorologie, cele care contribuie la exploatarea surselor de apă, cele folosite ca zone de protecție definite de Legea apelor nr. 107/1996, precum și terenurile utilizate pentru exploatările din subsol. în măsura în care nu afectează folosirea suprafeței solului" se face numai de către Consiliile Locale, prin hotărâre.
Din probatoriul existent la dosarul cauzei rezultă faptul că, Consiliul local atât prin respingerea expresă a solicitării intimatei contestatoare de scutire de la plata impozitului pe terenul situat în orașul,-, jud.C cât și prin neemiterea vreunei hotărâri de consiliu de scutire de la plata aceluiași impozit și-a exprima în mod clar voința sa,astfel că a fost emisă și Dispoziția nr.229/10.07.2003 aspect ce echivalează într-adevăr cu înscrierea implicită terenului în categoria celor pentru care este necesară plata taxei aferente.
De altfel și în conținutul art.17 al aceluiași act normativ, respectiv nr.OG36/2002 privind taxele și impozitele locale, se stipulează faptul că pentru terenurile, proprietate publică și privată a statului sau a unităților administrativ teritoriale aflate în administrarea sau folosirea regiilor autonome, a societăților comerciale și a altor persoane juridice, utilizate în alte scopuri decât pentru agricultură sau silvicultură acestea datorează taxa de teren.
Prevederile anexei 5 alin.B pct.2 din OG. nr.36/2002 sunt de natură a institui o simplă facultate și nicidecum o obligație legală în sarcina Consiliilor locale,doar acestea având posibilitatea de a adopta o hotărâre care să instituie scutirea de la plata impozitului pentru o anumită categorie de terenuri,ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății.
In aceste condiții, raportat la dispozițiile exprese ale legii (OG nr. 36/2002 ) privind încadrarea terenului într-o anumită categorie de folosință de către Consiliile Locale precum și în lipsa vreunei dovezi privind anularea hotărârii Consiliului Local prin care s-a respins cererea de scutire a reclamantei,dispoziția emisă de pârâtă de respingere a contestației este legală.
Se va reține totodată că doar, în calea de atac prevăzută de lege a fi exercitată împotriva acelei hotărâri, s-ar fi putut valorifica apărările reclamantei - contestatoare,apărări privind atât destinația terenului cât și încadrarea acestuia într-una din categoriile prevăzute de lege.
Raportat la considerentele mai sus expuse si analizate, urmează a se constata că hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, motiv pentru care se va dispune admiterea recursului,modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul respingerii contestației ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în contencios administrativ declarat de recurentul pârât PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1083 din 16 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-contestatoare SIND ROMÂNIA B - Sucursala, cu sediul în,-, județ C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge contestația ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02 iunie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Pentru grefier - -
Conform art.261 alin.2 Cod pr.civilă
Semnează Grefier șef
jud.fond. /
red.hot.jud. 4 ex./30.06.2008.
Președinte:Erol GeliJudecători:Erol Geli, Kamelia Vlad, Adriana Gherasim
