Contestație act administrativ fiscal. Decizia 3245/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3245
Ședința publică de la 07 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M împotriva sentinței nr. 484 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M și intimata reclamantă SC SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul a fost declarat în termen legal și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar intimata reclamantă a depus întâmpinare.
S-a arătat că ambele părți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod pr. civilă.
Curtea, apreciind cauza în stare de soluționare, a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 484 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr- s-a admis contestația formulată de SC SRL cu sediul în DTS,-, -.6,.3, județul M în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice M, s-a dispus anularea deciziei nr. 18/2008 emisă de intimată și a fost obligată intimata la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către contestatoare.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art 11 din 85/1999 privind ratificarea Convenției dintre România și Regatul Olandei, pentru evitarea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale, potrivit cu care, dobânzile provenite dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse in acel celalalt stat.
In aliniatul 2 se prevede totuși că aceste dobânzi pot fi de asemenea impuse statului contractant din care provin în conformitate cu legislația acelui stat doar daca beneficiarul dobânzii este un rezident a celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși 3 % din suma bruta a dobânzii, fapt stabilit și de organul de control.
In alin 3 al aceluiași act normativ se retine că independent de prevederile paragraf II dobânzile provenite dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractat care este beneficiarul efectiv al acestora vor fi impuse numai in acel stat contractant dacă sunt îndeplinite doua condiții: 1. dobânda să fie plătită in legătură cu împrumutul acordat aprobat, garantat sau asigurat de guvernul unui stat contractat de banca centrala a unui stat contractant sau de orice altă agenție sau instituție deținuta sau controlata de guvernul unui stat contractant și a 2-a condiție dobânda sa fie în legătura cu un împrumut acordat de o bancă sau instituție bancara or, in raportul de expertiza s-a stabilit această situație în sensul că societatea a respectat această dispoziție legală și nu datorează niciun fel de impozit.
Cererea de cheltuieli de judecată formulată de reclamantă fiind întemeiată și având in vedere disp. art. 274 civ a fost admisă și obligata pârâta la 1000 lei cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocat si onorariu expert. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice M criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că în cauză instanța de fond nu a cercetat apărările pârâtei din întâmpinare și s-a bazat doar pe concluziile raportului de expertiză, în condițiile în care în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art 11 din 85/1999 privind ratificarea dintre România si Regatul Olandei pentru emiterea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale încât în mod legal s-a dispus impozitarea reclamantei.
S-a mai susținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. 3 lit. i, lit. ii, lit. iii, lit. iv, lit. lit. v, din legea nr. 85/1999 întrucât nici plătitorul sau primitorul dobânzilor nu este guvernul României sau Olandei, nu este instituție publică, sau bancă centrală a celor două țări, că adresele nr. X/3/3137/22.05.2006 și nr. IV/3/11890/28.10.2004 nu au natura juridică a unor scrisori de garanție care garantează plata la timp a ratelor și dobânzilor provenite din contractul de leasing, dispozițiile art. 2 din Norma 17/17.09.2002 privind raportarea statistică la BNR a operațiunilor valutare de capital de natura datoriei private pe termen și mediu, conform cu care toate persoanele fizice sau juridice rezidente care au încheiat contracte cu nerezidenții pentru operațiuni valutare de capital sunt obligate să notifice aceste operațiuni, rolul acestor raportări fiind elaborarea de statistici.
S-a mai susținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. 3 lit. iii, lit. iv, lit. lit. v, din Legea nr. 85/1999 întrucât dobânda nu este plătită în legătură cu un împrumut bancar acordat de o bancă sau de orice instituție financiară, ci este datorată în legătură cu achiziționarea în leasing a unor vehicule și vehiculele achiziționate nu fac parte din categoria echipamentelor științifice, comerciale și nici din a celor industriale nefiind folosite în procesul tehnologic.
La data de 06.07.2009 intimata SC SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
În motivarea acestei cereri, s-a arătat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. 3 din Legea nr. 85/1999 din contractele de leasing încheiate și corespondența purtată cu Banca Națională a României rezultând că operațiunile valutare de capital aferente contractele de leasing încheiate au fost luate în evidența Registrului Externe, împrumutul fiind asigurat de statul Român și acordat de BNR.
S-a mai arătat că existența unui contract de împrumut, respectiv a contractului de credit pe perioada 2004-2008, în temeiul căruia s-au făcut plățile externe pentru echipamentele importate face aplicabile dispozițiile art. 11 alin. 3 lit. iii care privește dobânda plătită în legătură cu un împrumut acordat de o bancă sau de orice altă instituție financiară.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de recurenta pârâtă și a dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept.
Prin decizia nr. 144/23.04.2008 emisă de DGFP M s-a reținut că la sediul societății s-au prezentat organele de inspecție fiscală care au constatat că impozitul pe venitururi obtinute din România de nerezidenti in perioada supusă controlului, societatea a achizitionat de la firma BV Leasing din Olanda,5 semiremorci basculabile în baza contractelor de leasing, reținându-se că nu s-a virat impozitul pe venitul persoanelor nerezidente, in legătura cu valoarea dobânzilor contractelor de leasing, respectiv suma de 3015 lei impozit și 1550 lei majorări de întârziere.
Critica recurentei pârâte în sensul că sentința este dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art 11 din 85/1999 privind ratificarea dintre România si Regatul Olandei pentru emiterea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale este întemeiată pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 85/1999 privind ratificarea convenției dintre România si Regatul Olandei pentru emiterea dublei impuneri si prevenirea evaziunii fiscale "1. Dobânzile provenite dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impuse în acel celălalt stat. 2. Totuși aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse și în statul contractant din care provin, în conformitate cu legislația acelui stat, dar, dacă beneficiarul efectiv al dobânzii este un rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăși 3% din suma brută a dobânzii. 3. Independent de prevederile paragrafului 2, dobânzile provenite dintr-un stat contractant și plătite unui rezident al celuilalt stat contractant, care este beneficiarul efectiv al acestora, vor fi impuse numai în acel celălalt stat contractant, dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții: (i) plătitorul sau primitorul dobânzilor este însuși guvernul unui stat contractant, o instituție publică, o subdiviziune politică, o unitate administrativ-teritorială sau o autoritate locală a acestuia ori banca centrală a unui stat contractant; (ii) dobânda este plătită în legătură cu un împrumut acordat, aprobat, garantat sau asigurat de guvernul unui stat contractant, de banca centrală a unui stat contractant sau de orice agenție ori instituție (inclusiv instituție financiară) deținută sau controlată de guvernul unui stat contractant: (iii) dobânda este plătită în legătură cu un împrumut acordat de o bancă sau de orice altă instituție financiară (inclusiv o societate de asigurare); (iv) dobânda este plătită în legătură cu un împrumut acordat pentru o perioadă mai mare de 2 ani; (v) dobânda este plătită în legătură cu vânzarea pe credit a unui echipament industrial, comercial sau științific."
Instanța de fond a făcut o greșită aplicarea a acestor dispoziții legale având în vedere s-a bazat doar pe concluziile raportului de expertiză, în condițiile în care în nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. 3 lit. i și lit. ii, lit. iii, lit. iv, lit. lit. v, din legea nr. 85/1999 întrucât nici plătitorul sau primitorul dobânzilor nu este guvernul României sau Olandei, nu este instituție publică, sau bancă centrală a celor două țări (lit. i), că adresele nr. X/3/3137/22.05.2006 și nr. IV/3/11890/28.10.2004 nu au natura juridică a unor scrisori de garanție care garantează plata la timp a ratelor și dobânzilor provenite din contractul de leasing, dispozițiile art. 2 din Norma 17/17.09.2002 privind raportarea statistică la BNR a operațiunilor valutare de capital de natura datoriei private pe termen și mediu, conform cu care toate persoanele fizice sau juridice rezidente care au încheiat contracte cu nerezidenții pentru operațiuni valutare de capital sunt obligate să notifice aceste operațiuni, rolul acestor raportări fiind elaborarea de statistici (lit. ii).
De asemenea, se constată că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. 3 lit. iii, lit. iv, lit. lit. v, din Legea nr. 85/1999 întrucât dobânda nu este plătită în legătură cu un împrumut bancar acordat de o bancă sau de orice instituție financiară, ci este datorată în legătură cu achiziționarea în leasing a unor vehicule, ce nu fac parte din categoria echipamentelor științifice, comerciale și nici din a celor industriale nefiind folosite în procesul tehnologic.
Nu poate fi reținută apărarea intimatei pârâte în sensul că existența unui contract de împrumut, respectiv a contractului de credit pe perioada 2004-2008, în temeiul căruia s-au făcut plățile externe pentru echipamentele importate face aplicabile dispozițiile art. 11 alin. 3 lit. iii care privește dobânda plătită în legătură cu un împrumut acordat de o bancă sau de orice altă instituție financiară, având în vedere că în speță nu s-a stabilit impozit pentru dobânda aferentă contractului de împrumut, ci pentru dobânda aferentă contractului de leasing.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată întemeiat recursul declarat de pârâta DGFP M, urmând a-l admite în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, modificând sentința instanței de fond în sensul respingerii acțiunii și a menținerii ca legale a actelor administrativ fiscale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M împotriva sentinței nr. 484 din 19 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC SRL.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Iulie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
2ex/07.08.2009
Jud. fond
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Daniela Vijloi
