Anulare act administrativ . Decizia 3244/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3244
Ședința publică de la 07 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta INSTITUȚIA PREFECTULUI - JUDEȚUL O împotriva sentinței nr.221 din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI prin avocat și G, lipsind recurenta reclamantă INSTITUȚIA PREFECTULUI - JUDEȚUL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, constatând că părțile nu mai au cereri de formulat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Avocat pentru intimatul pârât Consiliul local al comunei consideră că sunt aplicabile în cauză prevederile art.123 alin. 3 și 4 din Legea nr.215/2001, fiind respectat dreptul de preemțiune.
Arată că în anul 1987 început edificarea construcției, aceasta fiind abandonată în 1989, iar la momentul concesionării se afla în ruină, construcția existentă în prezent fiind o construcție nouă.
Susține că nu se impunea organizarea unei licitații publice pentru vânzarea construcției, întrucât la momentul preluării aceasta nu se afla în stadiul din prezent, existând la dosar fotografii ce atestă starea imobilului la momentul respectiv.
În concluzie, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Intimatul pârât G solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul O l
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.221 din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr- a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea, cu completarea din 2l.ll.2009, formulată de reclamanta Instituția Prefectului - Județul O, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Comunei, Județul O, și G.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de concesiune nr. 533/24.02.2003 Primăria comunei a concesionat terenul in suprafață de l535 și blocul cu 4 apartamente situat pe suprafața de teren, contractul încheindu-se ca urmare a licitației publice.
La art. 27 din contract s-a stipulat că are drept de preemțiune la dobândirea terenului și blocului cu 4 apartamente concesionarul sau moștenitorii acestuia.
La data de l2.03.2008 potrivit adresei nr. 6l9 ( fila 47) Primăria și-a dat acordul pentru extinderea parterului și recompartimentarea a l/2 din etaj și casa scării, la imobilul ce a făcut obiectul contractului de concesiune, iar la data de 3l.03.2008 Consiliul Local al comunei a adoptat hotărârea nr. l8 prin care s-a aprobat vânzarea bunurilor care inițial au fost concesionate, dându-se eficiență și art. 27 din contractul de concesiune stabilindu-se prețul de 50.082 lei, avându-se in vedere raportul de evaluare a imobilului realizat de către SC SRL.
Ulterior între Consiliul Local, reprezentat de Primar, și pârâtul s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare a bunurilor, ce a fost autentificat prin încheierea nr. 2486/29 mai 2008 de Biroul Notarilor Publici asociați &.
Instanța constată că este neîntemeiată acțiunea din următoarele considerente:
Construcția ce a făcut obiectul concesiunii a început in anul l987 și a fost abandonată în anul l989, situație ce este recunoscută de către pârâți dar se regăsește și în raportul de evaluare, iar inițial a avut destinația de sediu Poliție- locuință de serviciu.
La data concesionării era construită pivnița și parterul, fiecare având o suprafață desfășurară de l46,5 nu exista tâmplărie, instalații electrice, finisaje interioare, pardoseli, finisaje exterioare și învelitoare.
În anul 2007 pârâtul Gar ealizat etajul, finalizând construcția.
Se observă din planșele foto anexate că în anul 2003 când s-a încheiat contractul de concesiune construcția reprezenta o ruină, având în vedere perioada mare de timp scursă de la momentul abandonării lucrărilor, și neluării măsurilor pentru conservarea bunului.
Această stare degradantă a construcției a fost recunoscută de către Primăria comunei și numai datorită acestui aspect la art.27 din contractul de concesiune, s-a recunoscut concesionarului un drept de preemțiune la vânzare,în speța de față găsindu-și aplicarea dispoz. art. 123 alin.3. din Legea nr. 2l5/200l, care stipulează că în situația vânzării unui teren aflat în proprietatea privată a unității administrativ teritoriale pe care sunt ridicate construcții, constructorii de bună credință beneficiază de un drept de preemțiune la cumpărarea terenului aferent construcțiilor.
Practic, valoarea terenului este dată de construcția realizată de către pârât, acesta fiind un constructor de bună credință.
Se observă astfel, că nu au fost încălcate dispozițiile legale la momentul încheierii contractului de concesiune și de aceea nu se impune anularea parțială a acestui act și a celor emise ulterior, care reprezintă efecte ale primului.
Este de menționat că la momentul contractului de concesiune s-au respectat și dispoz. art. l3 din.50/l99l /R în sensul că terenul destinat construirii aparține domeniului privat al pârâtului a fost concesionat ca urmare a organizării licitației publice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii de recurs, recurenta reclamantă a arătat că la adoptarea hotărârii nr.18/31.03.2008 Consiliul Local a încălcat dispozițiile art. 123 Legii 215/2001, iar instanța de fond a reținut în mod greșit că în cauză sunt incidente prevederile art. 123 alin. 3 și 4 din Legea 215/2001 republicată făcând o confuzie în acest sens, întrucât cele două alineate se referă la situația în care pe terenul unității administrativ teritoriale constructorii de bună credință ridică anumite construcții beneficiind astfel de un drept de preemțiune la cumpărarea terenului.
S-a mai criticat soluția instanței de fond și prin prisma încălcării dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 50/1991 care stabilesc că terenurile din domeniul privat al unităților administrativ teritoriale pot fi vândute doar prin licitație publică, atribuirea prin negociere directă putându-se realiza doar în situația în care pârâtul intimat era proprietarul construcțiilor amplasate pe terenul aparținând unității administrativ teritoriale.
Recurenta a mai criticat soluția instanței de fond și prin prisma reținerii de către instanța de fond a faptului că terenul concesionat a aparținut autorilor pârâtului și că în aceste condiții este constructor de bună credință, având în vedere că potrivit legilor fondului funciar pârâtul și autorii săi aveau posibilitatea de solicita reconstituirea dreptului de proprietate.
Recurenta a mai arătat că este nelegală clauza inserată la art. 27 din contractul de concesiune nr. 533/24.02.2003 referitoare la dreptul de preemțiune al concesionarului G întrucât aceasta încalcă actele normative în vigoare în materia vânzării și concesionării bunurilor din domeniul privat al unităților administrativ teritoriale.
În drept, recurenta și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile Codului d e procedură civilă, Legii nr. 340/2004 rep. Și Legii nr. 215/2001.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței instanței de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de reclamantă se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept.
Potrivit art. 123 din Legea nr. 215/2001, Legea administrației publice locale, (1) "Consiliile locale și consiliile județene hotărăsc ca bunurile ce aparțin domeniului public sau privat, de interes local sau județean, după caz, să fie date în administrarea regiilor autonome și instituțiilor publice, să fie concesionate ori să fie închiriate. Acestea hotărăsc cu privire la cumpărarea unor bunuri ori la vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat, de interes local sau județean, în condițiile legii.
(2) Vânzarea, concesionarea și închirierea se fac prin licitație publică, organizată în condițiile legii.
(3) Prin derogare de la prevederile alin. (2), în cazul în care consiliile locale sau județene hotărăsc vânzarea unui teren aflat în proprietatea privată a unității administrativ-teritoriale pe care sunt ridicate construcții, constructorii de bună-credință ai acestora beneficiază de un drept de preempțiune la cumpărarea terenului aferent construcțiilor. Prețul de vânzare se stabilește pe baza unui raport de evaluare, aprobat de consiliul local sau județean, după caz.
(4) Proprietarii construcțiilor prevăzute la alin. (3) sunt notificați în termen de 15 zile asupra hotărârii consiliului local sau județean și își pot exprima opțiunea de cumpărare în termen de 15 zile de la primirea notificării."
Motivul de recurs formulat de recurentul reclamant în sensul încălcării dispozițiilor susmenționate este nefondată având în vedere că imobilul construcție ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare a fost edificat de către pârâtul pe parcursul derulării contractului de concesiune potrivit autorizației de construire nr. 1/14.03.2008 emisă de Primăria com. și a documentației tehnice aferente, cum corect a reținut instanța de fond.
Este adevărat că obiectul contractului de concesiune nr. 533/24.02.2003 l-a constituit și clădirea (bloc cu 4 apartamente), dar în raport de probatoriul administrat în cauză, se constată că în mod corect instanța de fond a reținut că lucrările de construire nu erau finalizate, neexistând un proces - verbal de recepție a acestora, fiind în stadiul de fundații aflate într-o stare avansată de degradare, astfel încât prin lucrările de extinderea parterului și recompartimentarea a l/2 din etaj și casa scării, efectuate cu acordul Primăriei com. potrivit adresei nr. 6l9 ( fila 47 dosarul de fond), a luat naștere o construcție nouă executată de pârât, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 123 alin. 3 și 4 din Legea nr. nr. 215/2001 și cele prev. de art. 13 din Legea nr. 50/1991.
Este nefondată și critica vizând nelegalitatea clauzei din contractul de concesiune privind dreptul de preemțiune, având în vedere că vânzarea cumpărarea s-a efectuat în temeiul dispozițiilor art. 123 alin. 3 din legea nr. 215/2001, în forma în vigoare la data încheierii contractului de vânzare -cumpărare, care reglementează dreptul de preempțiune al constructorilor de bună-credință la cumpărarea terenului aferent construcțiilor.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, Curtea constată nefondat recursul declarat de reclamantă, urmând a-l respinge în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, menținând ca legală și temeinică sentința instanțe de fond ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta INSTITUȚIA PREFECTULUI - JUDEȚUL O împotriva sentinței nr.221 din 13 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Iulie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. jud.
2ex/07.08.2009
Jud. fond
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Daniela Vijloi
