Contestație act administrativ fiscal. Decizia 327/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 20.01.2009
DECIZIA CIVILĂ -.327
Ședința publică din 4 martie 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Ionel Barbă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 853/CA/29.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat -, având ca obiect.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în substituirea avocat în reprezentarea reclamantului intimat, lipsă fiind pârâta recurentă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 19.02.2009, reclamantul intimat a depus întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 08.07.2008, reclamantul -, în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Municipiului T, a solicitat instanței de contencios administrativ să dispună nularea actului administrativ-fiscal nr. 79527/20.03.2008 emis de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T, obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule achitată în cuantum de 5623 lei, taxă prelevată ilegal; obligarea pârâtei la plata dobânzilor aferente sumei de mai sus, calculate de la data achitării sumei până la restituirea integrală a acesteia, conform art.3 alin.3 din nr.OG 9/2000, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a învederat că, la data de 20.12.2007, a achiziționat din Germania, un autoturism second-hand marca BMW, model 320 diesel, fabricat în anul 1999. Pentru a putea înmatricula acest autoturism în România, a fost obligat să achite în contul bugetului de stat suma de 5.623 lei, așa cum reiese din chitanța Seria - -. -, din data de 18.02.2008, emisă de Trezoreria a Municipiului T, taxă percepută în temeiul art. 2141- 2143. fiscal. La data de 14.03.2008 a formulat, în temeiul art. 117 Cod procedură fiscală, cerere de restituire a sumei respective și plata dobânzii legale aferente, întrucât taxa percepută este ilegală în raport cu depozițiile art. 90 par. l din Tratatul CE și de jurisprudența relevantă a Curții de Justiție Europeană.
Prin adresa nr. 79527/20.03.2008, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Tar espins solicitarea privind restituirea taxei motivând sumar că, potrivit prevederilor art. 2141al. 1 și al. 5 și prevederilor art.2142ale Legii nr. 554/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, "autoturismul s-a înmatriculat pentru prima oară în România și taxa specială s-a achitat de către persoana fizică care și-a înmatriculat autoturismul taxa specială de primă înmatriculare a fost stabilită în mod legal și nu poate fi restituită".
La data de 24.04.2008, a formulat, în temeiul art. 7 al. l din Legea nr. 554/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, plângere prealabilă împotriva actului administrativ nr. 79527/20.03.2008 emis de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Reclamantul a învederat că având în vedere că nu a primit nici un răspuns în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 554/2004, a formulat acțiune în contencios administrativ.
Reclamantul a mai arătat că perceperea taxei speciale "de primă înmatriculare" s-a făcut cu încălcarea dreptului comunitar. Astfel, prin aplicarea art. 2141- 2143din Codul fiscal s-a produs o discriminare între autoturismele second-hand deja înmatriculate în România și autoturismele second-hand înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, a căror înmatriculare se încearcă în România.
S-a învederat că, în temeiul legislației române, taxa aplicată autovehiculelor uzate nu este redusă proporțional cu valoarea de depreciere reală a unor autovehicule similare deja înmatriculate pe piața națională. Dimpotrivă, valoarea taxei crește numai pe baza vechimii autovehiculului. Având în vedere că taxa de înmatriculare auto din România este percepută numai la intrarea autovehiculului pe piața din România, autovehiculele cele mai impozitate sunt, implicit, autovehiculele la mâna a doua importate, inclusiv cele din alte state membre. În opinia Comisiei, asemenea modalități de aplicare a taxei sunt contrare articolului 90, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție Europeană.
Reclamantul a arătat că taxa de primă înmatriculare trebuie restituită, întrucât a fost percepută cu încălcarea dispozițiilor art. 90 par. 1 din Tratatul CE. Astfel, lături de restituirea taxei speciale achitată de reclamant, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T trebuie să fie obligată și la suportarea prejudiciului cauzat prin imposibilitatea folosirii sumei respective pentru perioada cuprinsă între data efectuării plății și data restituirii acesteia. În consecință, s-a solicitat obligarea pârâtei la restituirea taxei plătite actualizate cu dobânda legală. Statul român - prin ignorarea principiului rangului prioritar al dreptului comunitar față de dreptul național și prin aplicarea acestor norme fiscale contrare dreptului comunitar - a prelevat această taxă în mod ilegal, îmbogățindu-se fără justă cauză, cauzând astfel un prejudiciu.
Față de aceste considerente, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii și, în consecință, anularea actului administrativ-fiscal nr. 79527/20.03.2008 emis de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T, obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule achitată, în cuantum de 5623 lei, taxă prelevată ilegal, sumă care să fie actualizată cu rata dobânzii legale până la data plății conform art.3 alin 3 din Legea nr. 9/2000.
În drept, au fost invocate prevederile art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, art. 90, 91 TCE, art. 148 din Constituția României.
La data de 06.10.2008, pârâta Administrația Finanțelor Publice Tad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat admiterea excepției inadmisibilității acțiunii față de prevederile nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule; n subsidiar, pe fondul cauzei a solicitat admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 5.623 lei achitată de contribuabil la data de 18.02.2008, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Pârâta a solicitat de asemenea respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul în cauză; respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, de la data plații 18.02.2008, ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală, respingerea cererii privind obligarea T la plata cheltuielilor de judecată.
În apărare, pârâta a invocat, excepția inadmisibilității acțiunii față de prevederile nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. Astfel s-a învederat că prin intrarea în vigoare la data de 01.07.2008 a nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule legiuitorul a oferit o soluție legală cu privire la restituirea taxei speciale de prima înmatriculare prevăzând la art. 11 restituirea diferenței dintre suma achitata de contribuabil cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008.
Față de aceste aspecte, s-a arătat că, vând în vedere faptul că prezenta acțiune a fost introdusă după data de 01.07.2008, aceasta este inadmisibilă, reclamantul având posibilitatea legală de a solicita diferența dintre taxa de primă înmatriculare în cuantum de 5.623 lei, achitata cu chitanța seria - nr. -/18.02.2008 emisa de T și cuantumul taxei pe poluare, pe cale administrativa direct organului fiscal.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 5.623 lei achitată de contribuabil la data de 18.02.2008, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, solicitând respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiată pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul în cauză. S-a învederat că dispozițiile nr.OUG 50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxa speciala pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din acest act normativ.
S-a arătat că, în ceea ce privește aspectul calculării cuantumului taxei pe poluare pentru autovehicule, conform prevederilor nr.OUG 50/2008, respectiv a diferenței intre suma de 5.623 lei achitata de contribuabil ca taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul taxei pe poluare, aceste calcule se vor efectua de către T în momentul executării sentinței ce va fi pronunțată în prezenta cauză, ca autoritate fiscală competentă în stabilirea și verificarea taxei de poluare, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 și art. 7 din nr.OUG 50/2008:
Pârâta a învederat că procedura de calcul a diferenței de restituit este prevăzută în Normele Metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008, aprobate prin nr.HG 686/2008, publicate în Monitorul Oficial nr. 480/30.06.2008.
S-a mai solicitat respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plată de dobânzi legale aferente sumei de restituit, de la data plății, 18.02.2008 până la restituirea efectivă, ca nelegal și inadmisibil în materie fiscală. În conformitate cu prevederile art. 2 din nr.OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, dobânda legală prevăzută de nr.OG 9/2000 se plătește exclusiv în cazul în care obligația bănească este purtătoare de dobânzi, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arăta rata dobânzii. entru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul statului, contribuabilii au dreptul la dobândă la nivelul majorării de întârziere prevăzută de Codul d e procedură fiscală, iar nu la nivelul dobânzii legale prevăzută de nr.OG 9/2000, cum în mod nelegal consideră reclamantul, în conformitate cu dispozițiile exprese și obligatorii ale art. 124 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală. Dobânda prevăzută de art. 124 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală se datorează doar din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2) sau la art. 70 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, iar nu începând cu data plații, 18.02.2008, așa cum în mod eronat, neîntemeiat și nelegal a solicitat reclamantul.
Prin sentința civilă nr.853/29.02.2008 pronunțată în dosar nr-,Tribunalul Timișa respins excepțiile invocate de pârâta T, a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice T, a dispus anularea adresei nr. 79527/20.03.2008 emisă de T și a chitanței seria - nr. - din 18.02.2008 emisă de T, a obligat pârâta T să restituie reclamantului suma de 5.623 lei reprezentând taxă de înmatriculare pentru autoturismul BMW model 320 diesel, fabricat în anul 1999, cu dobândă legală începând cu data plății (18.02.2008) și până la restituirea efectivă a sumei, precum și la plata către reclamant a sumei de 956,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, compuse din 4 lei c/v taxă timbru, 0,3 lei timbru judiciar și 952 lei onorariu avocat conform chitanței seria - nr. 0011/04.02.2008.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând excepția inadmisibilității acțiunii față de prevederile nr.OUG 50/2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, excepție invocată de către pârâtă, instanța a respins-o ca neîntemeiată întrucât OUG nr. 50/2008 a intrat în vigoare ulterior efectuării plății cu titlu de taxă primă înmatriculare de către reclamant (18.02.2008).
În ceea ce privește inadmisibilitatea capătului de cerere din acțiunea reclamantului privind plata dobânzilor bancare, excepție invocată de către pârâtă, instanța o va respinge ca neîntemeiată întrucât art. 21 din Constituția României prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative și gratuite, iar art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil. Mai mult, reclamantul are temei de drept în solicitarea unor astfel de dobânzii, respectiv dispozițiile art. 1088 Cod civil.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a observat, în primul rând, că în cauză este de necontestat că reclamantul a plătit taxa de primă înmatriculare impusă de art. 2141Codul fiscal și că a solicitat restituirea acestei taxe, conform înscrisului aflat la fila 11 din dosar.
De asemenea, este necontestat că solicitarea reclamantului de restituire a acestei taxe a fost respinsă de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T prin adresa nr. 79527/20.03.2008.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".
Din acest punct de vedere, instanța a reținut că actele atacate de reclamant sunt acte administrative în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ele exprimând voința Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T de a refuza restituirea taxei de primă înmatriculare solicitată de reclamant, refuz explicit, manifestat în regim de putere publică, în calitate de organ competent cu încasarea taxei respective și cu rezolvare a cererilor de restituire a taxelor astfel percepute.
Aceeași concluzie se desprinde și din examinarea dispozițiilor art. 41 Cod de Procedură Fiscală, care definesc actul administrativ fiscal, dispoziții conform cărora"în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale."
În condițiile în care actele respective au fost emise de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T potrivit competenței sale, în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, nu se poate reține absența caracterului administrativ al acestor acte, indiferent care ar fi denumirea lor.
Dat fiind caracterul de act administrativ al acestei manifestări de voință a pârâtei Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T, instanța reține caracterul nelegal al refuzului acestei instituții de a examina cererea de restituire formulată de reclamant.
Instanța a constatat că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate " produselor altor state membre" și impozitele "interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză.
În privința consecințelor aplicării art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, în prezenta cauză, instanța amintește principiile emise de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în interpretarea acestui articol.
Astfel, în Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Ndasdi -s .- Regionalis, respectiv Nmeth -s - - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
"Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 I p. -0000, par.55 și jurisprudența acolo citată).
În ceea ce privesc autoturismele second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01, 2004, I p. -4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, implică luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce această taxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare.
Art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât:
- taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru;
- valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă."
Valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât - atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene - aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România.
Prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Obligația respectării dispozițiilor cuprinse în tratatele ratificate de Statul român rezultă și din dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituția României, conform cărora Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
În raport cu dispozițiile din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne al Statului român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar.
În consecință, instanța a constatat nelegalitatea și netemeinicia adresei nr. 79527/20.03.2008 emisă de pârâta T și obligă pârâta T să restituie reclamantului suma de 5.623 lei cu dobânzi legale începând cu data plății (18.02.2008) și până la restituirea efectivă, reprezentând taxă de înmatriculare pentru autoturismul BMW model 320 diesel, fabricat în anul 1999, fiind justificată concluzia privind incompatibilitatea taxei speciale de primă înmatriculare a autoturismelor prevăzută de art. 2141din Codul fiscal român cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, precum și soluția înlăturării de la aplicare a art. 2141din Codul fiscal român în prezenta cauză, admițând astfel acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal recurenta, solicitând modificarea sentinței recurate și rejudecând cauza să se procedeze la admiterea excepțiilor invocate în primă instanță legate de nemotivarea acțiunii, prematuritatea acțiunii și inadmisibilitatea acesteia iar în subsidiar în cazul judecății pe fond a cauzei să se procedeze la admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil și cuantumul taxei de poluare prevăzută de nr.OUG50/2008 iar în privința plății dobânzilor legale să se procedeze la respingerea acțiunii neexistând un temei legal pentru acordarea acestora.
În motivarea recursului se arată că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii în condițiile în care s-a procedat la respingerea excepției nemotivării acțiunii deși reclamantul nu a precizat o serie de elemente esențiale pentru soluționarea cauzei.
De asemenea se impunea admiterea excepției prematurității acțiunii pentru nefinalizarea procedurii prealabile obligatorii câtă vreme reclamantul a făcut dovada că a formulat o contestație prealabilă astfel încât avea obligația să aștepte finalizarea procedurii prealabile prin emiterea unei decizii de soluționare a contestației.
Nu în ultimul rând în mod eronat prima instanță a procedat la respingerea excepției inadmisibilității acțiunii privind anularea adresei nr.79527/20.03.2008 a chitanței seria - nr.-/18.- câtă vreme prin acest act nu se stabilesc, modifică sau sting drepturi și obligații fiscale și ca atare nu constituie un act administrativ fiscal.
Pe fondul cauzei recurenta arată că se impunea admiterea în parte a acțiunii ca urmare a intrării în vigoare a nr.OUG50/2008 fiind astfel aplicabile dispozițiile art.11 privind dreptul reclamantului la restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul stabilit prin nr.OUG50/2008.
În ceea ce privește plata dobânzilor legale se arată că dobânda legală prevăzută de nr.OG9/2000 se plătește exclusiv în cazul în acre obligația bănească este purtătoare de dobânzi potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale fără a se arăta rata dobânzii. Obligația de plată a taxei speciale pentru autoturisme în temeiul Codului fiscal nu este purtătoare de dobânzi în sarcina contribuabilului neexistând dispoziții legale în acest sens.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
La dosar s-a mai depus întâmpinare din partea intimatului și împuternicire avocațială.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Reclamantul a solicitat instanțelor de contencios administrativ obligarea pârâtelor la restituirea taxei de primă înmatriculare plătite de domnia sa pentru înmatricularea în România, în anul 2007, unui autoturism second hand (autoturismul fiind fabricat în 1999), achiziționat dintr-un stat al Uniunii Europene.
Prin sentința civilă recurată, Tribunalul Timișa admis cererea reclamantului și a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice T la restituirea către reclamant a sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare plătită anterior de acesta, cu dobânda legală începând de la data plăți și până la restituirea efectivă a sumei către reclamant.
Tribunalul Timișa motivat admiterea cererii, în esență, pe incompatibilitatea acestei taxe cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
Cu privire la fondul litigiului, Curtea observă că recurenta Administrația Finanțelor Publice Tas olicitat admiterea în parte a acțiunii reclamantului, invocând intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 50/2008.
În privința efectelor intrării în vigoare a Ordonanței de Urgență nr. 50/2008 asupra prezentei cauze, Curtea reține următoarele:
Ordonanța de Urgență nr. 50 din 21 aprilie 2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, și a intrat în vigoare la data de 1.07.2008, conform art. 14 din acest act normativ.
Potrivit dispozițiilor art. 11 din Ordonanța de Urgență nr. 50/2008, "taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență".
Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 au fost aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 686 din 24 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 480 din 30 iunie 2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Curtea amintește că în cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ndasdi și Nmeth, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză, și că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite.
În consecință, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în acest context, că noua taxă instituită de Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului, menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar, pe de altă parte, nici nu se poate admite recursul, cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantei să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor expuse în considerentele hotărârii recurate.
Cu privire la critica privind acordarea dobânzilor legale aferente sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, Curtea observă că instanța de fond a dispus obligarea autorităților fiscale atât la plata taxei de primă înmatriculare, cât și la plata dobânzilor legale, de la data plății taxei.
În această privință, Curtea subliniază că acordarea dobânzilor legale este guvernată, în materia raporturilor fiscale, de dispozițiile speciale din Codul d e Procedură Fiscală, iar nu de dispozițiile dreptului comun în materie, astfel cum impune art. 1 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, conform căruia " prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal", precum și dispozițiile art. 2 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, potrivit cărora "prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat".
Așadar, Curtea reține că materia privind dobânzile datorate în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget este reglementată de art. 124 Cod de Procedură Fiscală, iar nu de dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 9/2000 sau de dispozițiile art. 1084 din Codul civil.
Potrivit art. 124 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală,"pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Potrivit art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, "cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".
Conform art. 117 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, "prin excepție de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere".
Având în vedere că 117 alin. 2 reglementează situația restituirii diferențelor de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice, Curtea reține că în cazul restituirii taxei de primă înmatriculare este aplicabil textul art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală.
Coroborând dispozițiile art. 124 alin. 1 cu dispozițiile art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, Curtea constată că dobânzile legale datorate de autoritățile fiscale în prezenta cauză se impun a fi calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența acestor autorități a cererii de restituire a taxei, iar nu de la plății taxei.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat că autoritățile fiscale pârâte datorează dobânzi legale de la data plății.
Curtea reține, așadar, că este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă, soluția fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 853/CA/29.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată cu privire la acordarea dobânzii legale, în sensul că va obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice T la restituirea sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare, precum și la dobânzile legale la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul d e Procedură Fiscală, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei.
Curtea va menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate, constatând legalitatea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 853/CA/29.10.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința civilă nr. 853/CA/29.10.2008 a Tribunalului Timiș cu privire la acordarea dobânzii legale, în sensul că obligă pârâta la restituirea sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare, precum și la dobânzile legale la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul d e Procedură Fiscală, calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența pârâtei a cererii de restituire a taxei.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red./6.03.2009
Tehnored. /2 ex./30.03.2009
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Rodica Olaru, Ionel Barbă
