Contestație act administrativ fiscal. Sentința 334/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința nr. 334
Ședința publică de la 01 Octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Adina Calotă Ponea Președinte secție
Grefier: - -
*********
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor B, - NR. 1 C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la 24 septembrie 2009, încheiere care face parte din prezenta hotărâre civilă.
Deliberând,
CURTEA
Asupra cauzei de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința nr. 1244 din 12.05.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția de necompetență materială și a declinat cauza în favoarea Curții de APEL CRAIOVA.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:
La data de 03.03.2008, reclamantul a formulat în contradictoriu cu pârâții B și D - NR.1 C, contestație împotriva deciziei nr. 17694/15.11.2007, privind răspunderea în solidar a sa cu debitorul SC SRL, fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor art.7 și 9 din OG 92/2003.
În motivare a arătat că, prin decizia contestată, s-a dispus de către organul fiscal în temeiul art. 27 pr. fiscală, antrenarea răspunderii sale în solidar cu SC SRL, pentru suma de 1.611.802,4 lei cu titlu de TVA, dobânzi și penalități TVA, impozit pe profit, dobânzi și penalități impozit pe profit, angajați și dobânzi
S-a reținut că sediul social se afla pe un teren extravilan care aparține altei persoane decât cea cu care societatea avea încheiat contract de comodat. S-a mai reținut și că, în raportarea contabilă de la 30.06.2005, administratorul societății declara că societatea deține imobilizări corporale și necorporale, precum și stocuri și că, ulterior datei menționate administratorul societății deși avea obligația nu mai depune nicio raportare contabilă.
In cuprinsul deciziei contestate s-a apreciat de asemenea că, reclamantul în calitate de administrator a provocat starea de insolvabilitate, prin ascunderea cu rea credință a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia, susțineri nereale, deoarece la momentul emiterii deciziei nu mai îndeplinea funcția de administrator și nici nu mai avea calitatea de asociat al acesteia.
S-a arătat că, în perioada în care a avut calitatea de administrator, societatea și-a desfășurat activitatea la sediul social declarat și înregistrat la. D, că a făcut cunoscut atât activele cât și pasivele societății. Susține și că nu îi obligația depunerii raportului contabil. Cesiunea părților sociale s-a realizat o singură dată și nu în mod repetat cum susține organul fiscal. La momentul la care s-a realizat transferul părților sociale, societatea deținea active a căror valoare depășea valoarea datoriilor către bugetul de stat dar și creanțe față de beneficiarii societății, creanțe ce urmau să fie încasate de societate, astfel că nu modul în care a administrat societatea a condus la insolvabilitatea acesteia.
A fost timbrată cererea și s-a depus la dosar decizia nr. 17694/15.11.2007, decizia privind răspunderea în solidar, notă explicativă, sesizare penală, proces-verbal de constatare a insolvabilității, informații despre istoricul firmei, adresa nr. 1047/08.03.2007, notă de constatare, bilanț la data de 30.06.2005.
Potrivit art. 10 alin. 1 teza finala din Legea nr. 554/2004 coroborat cu disp part. 179 alin. 1 lit. c pr. Fiscala, competenta de soluționare a cauzei se stabilește după criteriul valoric al obligației fiscale reținute prin actul fiscal contestat. In speță fiind vorba de suma de 1.611.802, 4 lei reprezentând TVA,impozit pe profit, CAS, majorări si penalități, deci peste 5 miliarde, in temeiul prevederilor menționate s-a admis excepția de necompetență materială și s-a declinat cauza în favoarea Curții de APEL CRAIOVA.
La data de 29.05.2008, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL CRAIOVA - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr-.
La termenul din data 26. 06.2008 pârâta DGFP Daf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației întrucât debitele care au cauzat starea de insolvabilitate a societății provin din perioada în care reclamantul era administrator și că deși a desfășurat activitate, vânzându-și bunurile, societatea nu și-a achitat cu rea credință, obligațiile bugetare restante. Tot prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF B, această autoritate publică neavând nicio competență în anularea acestor acte.
La solicitarea reclamantului, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și cu expertiza contabilă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a MEF B invocată de pârâta DGFP D prin întâmpinare, Curtea o va respinge reținând că deși MEF nu este emitentul deciziilor contestate, dat fiind faptul că DGFP D și NR.1 C sunt organe fiscale cu personalitate juridică organizate în cadrul MEF, pentru opozabilitatea efectelor hotărârii judecătorești se impune ca pronunțarea acesteia să se realizeze și în contradictoriu cu acest pârât.
Analizând acțiunea prin prisma susținerilor părților și a probatoriului administrat, Curtea o apreciază ca întemeiată și o va admite reținând următoarele aspecte:
Prin decizia nr. 16129/07.11.2007 DGFP D- nr.1 C s-a dispus răspunderea în solidar cu SC SRL - de a contribuabilului.
La instituirea acestei măsuri pârâta a avut în vedere faptul că din nota de constatare nr.11878/30.06.2006 întocmită la sediul declarat al societății a rezultat că sediul societății se află pe un teren extravilan care aparține altei persoane decât cea cu care societatea avea contract de comodat și alte sedii secundare sau puncte de lucru nu sunt declarate. De aici s-a dedus intenția vădită a administratorului societății de a ascunde cu rea credință bunurile mobile și imobile încă de la înființarea societății.
S-a mai reținut că în raportarea contabilă de la 30.06.2005 administratorul societății a declarat că societatea deține imobilizări corporale și necorporale precum și stocuri însă ulterior nu mai depune, deși era obligat, nicio raportare contabilă ascunzând cu rea credință evidența bunurilor societății organelor de executare.
Totodată, s-a constatat că toată cantitatea de marfă tranzacționată de către societate depășește cu mult capacitatea unui singur mijloc de transport așa cum rezultă din facturi iar la sediul societății nu există depozite unde s-ar putea depozita marfa, nu există sedii secundare declarate rezultând astfel intenția clară a administratorului societății de a ascunde cu rea credință bunurile societății.
Organele de control au reținut și că administratorul societății a dat dovadă de rea credință întrucât a înstrăinat repetat societatea către persoane care nu au cunoștință de acest lucru în scopul de a nu răspunde pentru prejudiciul adus bugetului de stat.
Prin decizia nr. 17694/15.11.2007 emisă de DGFP a fost respinsă contestația formulată de împotriva deciziei nr. 16129/07.11.2007 reținându-se că societatea SC SRL a fost declarată insolvabilă prin procesul-verbal de insolvabilitate nr.1115/23.01.2007, că nu s-a făcut dovada că marfa tranzacționată ar fi fost depozitată în depozite autorizate și că cea mai mare parte a debitelor societății provin din neînregistrarea în evidența contabilă a unor facturi fiscale de către care, în sensul celor arătate, a acționat cu rea credință pentru a se sustrage de la plata obligațiilor față de bugetul de stat.
Conform actelor de la dosarul cauzei, respectiv istoricul firmei emis de ORC D (fila18, dos.nr-) reclamantul a fost administratorul societății SC SRL în perioada 06.08.2004 - 08.10.2005, dată la care a cesionat părțile sale sociale, fiind totodată revocat din funcția de administrator al societății ( fila).
Societatea SC SRL a fost declarată insolvabilă conform procesului verbal nr.1115/23.01.2007 aprobat la 18.12.2006, având datorii de 1.571.103,4 lei( fila 32, dos. nr-).
Astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, la data cesiunii părților sociale aparținând reclamantului, societatea avea datorii în sumă de 3.632 lei și creanțe de recuperat în valoare de 176.709 lei, conform bilanțurilor contabile din 31.12.2004 și din 30.06.2005.
Așadar, din perioada cât reclamantul a deținut funcția de administrator al societății aceasta avea de recuperat creanțe în sumă mult mai mare decât datoriile contractate, starea de insolvabilitate fiind constată după aproximativ 1 an și 3 luni de la data la care reclamantul a ieșit din societate.
(1) Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod răspund solidar cu acesta următoarele persoane:
a) persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilității, cu rea-credință, dobândesc în orice mod active de la debitorii care își provoacă astfel insolvabilitatea;
b) administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia.
(1) Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod răspund solidar cu acesta următoarele persoane:
a) persoanele fizice sau juridice care, în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilității, cu rea-credință, dobândesc în orice mod active de la debitorii care își provoacă astfel insolvabilitatea;
b) administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia.
Conform disp. art. 27 alin.1 lit. b din OG nr.92/2003 pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod răspund solidar cu acesta administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea - credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia.
În consecință, pentru a putea fi atrasă răspunderea solidară a administratorului este necesar a fi îndeplinite următoarele condiții:
- administratorul să fi înstrăinat sau ascuns bunuri mobile sau imobile ale societății, provocând insolvabilitatea persoanei juridice debitoare
- administratorul să fi acționat cu rea - credință, în scopul provocării insolvabilității debitorului.
Ori, în cauză nu este îndeplinită niciuna dintre condiții întrucât nu s-a făcut dovada că reclamantul ar fi ascuns cu rea-credință bunurile societății pentru a determina starea de insolvabilitate a acesteia.
Astfel, în perioada cât reclamantul a fost administratorul societății, aceasta avea sediul social declarat și înregistrat la ORC D, respectiv sat, com. de, jud. D, astfel cum rezultă din istoricul firmei emis de ORC D (fila 18, dos-), schimbarea sediului producându-se după cesiunea părților sociale ale reclamantului. Totodată, reclamantul, în calitate de administrator a făcut cunoscut organelor fiscale atât activul cât și pasivul societății, astfel cum rezultă din bilanțurile contabile și balanțele din 30.06.2005 (fila 25, dos-) și din 31.12.2004 (fila 21, dos. nr-).
Mai mult, starea de insolvabilitate a societății a fost constatată după ce reclamantul ieșise din societate și pierduse funcția de administrator iar concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză relevă faptul că la data cesiunii părților sociale de către reclamant, societatea avea de recuperat creanțe cu o valoare mult peste datoriile contractate.
În concluzie, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii solidare a fostului administrator al societății, acțiunea reclamantului este întemeiată urmând a fi admisă și anulate decizia nr. 16129/07.11.2007 și decizia nr. 17694/15.11.2007 emise de DGFP
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții B, - NR. 1 C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Anulează decizia nr. 17694/15.11.2007 emisă de DGFP D și decizia nr. 16129/07.11.2007 emisă de DGFP D -
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2009.
Președinte, - - - |
Grefier, - - |
.red. jud. - -
16.10.2009/4ex
Președinte:Adina Calotă PoneaJudecători:Adina Calotă Ponea
