Contestație act administrativ fiscal. Decizia 342/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație în anulare -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 342
Ședința publică din 05 martie 2008
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 3: Nechifor Veta
Grefier:- -
Pe rol, pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de SC SRL, cu sediul în S,-,. 77,. A,.l5, jud. S, împotriva deciziei nr. 1690 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 27 februarie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de judecată de la acea dată, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 05 martie 2008.
După deliberare,
CURTEA:
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin contestația adresată acestei instanțe la data de 24.01.2008, contestatoarea SC SRL S, a solicitat anularea deciziei nr. 1690/29.11.2007 a Curții de APEL SUCEAVA, invocând motivul prevăzut de art. 318 alin. 1 teza I-a Cod procedură civilă, respectiv că dezlegarea dată de către instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale.
În motivarea contestației SC SRL S, a arătat că în așa zisa motivare a deciziei criticate, instanța a invocat în susținerea respingerii contestației - dispozițiile art. 9 alin.7 pct. s) din Legea nr. 414/2002, susținând că suma calculată drept "impozit pe profit suplimentar (2.761.547.025 lei) cu dobânzi aferente (569.710.340 lei) și penalități de întârziere (154.745.086 lei) este datorat".
Contestatoarea a învederat că față de dispoziția invocată: "cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, prestări de servicii sau asistență, în situația în care nu sunt încheiate contracte în formă scrisă și pentru care beneficiarii nu pot justifica prestarea acestora pentru activitatea autorizată", raportat la actele și lucrările dosarului, fiind evidentă și esențială greșeala instanței de recurs, în baza căreia a dat "dezlegarea" că acest impozit nu ar fi deductibil.
Astfel, din interpretarea "per a contrario" a textului invocat de către instanța de recurs, cheltuielile sunt deductibile dacă s-a făcut dovada că sunt încheiate contracte în formă scrisă și pentru care beneficiarii nu pot justifica prestarea acestora pentru activitatea autorizată - ceea ce rezultă cu prisosință din considerentele și concluziile Raportului de expertiză contabilă judiciară dispus prin încheierea de ședință din data de 2 martie 2006 în dosar nr. 1989/COM/2005 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal - raportat la înscrisurile astfel invocate, în materialitatea lor. Cât despre incidența acestei "greșeli" în dezlegarea dată de către instanța de recurs, fără dubiu că ea este esențială, atrăgând o soluție greșită ca atare.
Totodată, SC SRL S mai arată că în aceeași "greșeală" evidentă și esențială a fost ținută instanța de recurs și cu privire la suma reprezentată de "contribuția la fondul de solidaritate socială (566.190.000 lei) cu dobânzi (158.807.690) și penalități (40.257.590 lei), stabilind că aceasta ar fi "datorată", invocându-se de astă dată dispozițiile art. 42 din nr.OUG 102/1999, respectiv art. 43 alin.2, concluzionând eronat că societatea nu ar îndeplini condițiile din text.
Pentru a constata și această evidentă greșeală a instanței de recurs, contestatoarea susține că este suficient a se vedea situația reală de fapt, astfel cum a fost dovedită și susținută cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei și care au fost avute în vedere atât la elaborarea Raportului de expertiză contabilă judiciară efectuat în cauză, cât și, pe cale de consecință, la motivarea sentinței nr. 2078/ 21 iunie 2007 a Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, dosar nr- dată în fond, după prima casare.
Contestația este nefondată.
Astfel, deși contestatoarea reține că pretinsele greșeli invocate ar fi rezultatul unor erori materiale în sensul art. 318 alin.1 teza I Cod procedură civilă rezultă până la evidență că, în realitate, se invocă erori de judecată, ceea ce nu este admisibil pe calea contestației în anulare, care este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată doar în cazurile expres și limitativ prev. de art. 317 - 318 Cod procedură civilă.
În fine, nici motivele invocate oral în instanță, nu pot fi reținute, atâta timp cât instanța de recurs a considerat că nu ar fi relevante respectivele înscrisuri de natură a realiza condiția prevăzută de art. 9 alin. 7 lit. s) din Legea nr. 414/2002 și cât timp motivarea soluției s-a făcut prin raportare la mai multe acte normative care au stat la baza admiterii recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Față de cele reținute mai sus, instanța, constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 318 alin.1 teza I Cod procedură civilă, va respinge contestația ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de SC SRL, cu sediul în S,-,. 77,.A,.l5, jud. S, împotriva deciziei nr. 1690 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL SUCEAVA - secția comercială, contencios administrativ și fiscal (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex. 2
07.03.2008
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Morariu Adriana, Nechifor Veta
