Contestație act administrativ fiscal. Decizia 3446/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3446
Ședința publică de la 22 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 3: Gabriela Carneluti
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - C - împotriva sentinței numărul 379 din data de 12.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic, pentru recurenta reclamantă - C -, lipsind intimata reclamantă PENTRU MIJLOCII
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul a fost declarat și motivat în termen; că a fost achitată taxa de timbru.
Curtea a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul părții prezente.
Consilier juridic, pentru recurenta reclamantă - C -, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul anulării deciziei emisă de organul fiscal. Arată că cei ce au obținut hotărâri judecătorești nu mai aveau calitatea de angajați ai societății, astfel încât nu se mai puteau aplica reținerile.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 379 din data de 12.02.2009, Tribunalul Dolja respins cererea formulată de reclamanta C A în contradictoriu cu pârâtul PENTRU MIJLOCII
S-a reținut că urmare a întocmirii a raportului de inspecție fiscală nr. 706/29.01.2008 intimata a emis decizia nr. 814/31.01.2008 privind obligațiile fiscale suplimentare de plată în sarcina contribuabilului - C -, creanța fiscală fiind compusă din următoarele: contribuția de asigurări sociale datorată de angajator pentru perioada 01.09.2005 - 30.11.2007 și accesoriile aferente 26.10.2005 - 15.01.2008, contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați pentru perioada 01.09.2005 - 30.11.2007 și accesoriile aferente 26.10.2005 - 15.01.2008, contribuția pentru șomaj datorată de angajator pentru perioada 01.09.2005 - 30.11.2007 și accesoriile aferente 26.10.2005 - 15.01.2008, contribuția pentru asigurări de sănătate datorată de angajator pentru perioada 01.09.2005 - 30.11.2007 și accesoriile aferente 26.10.2005 - 15.01.2008, contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați pentru perioada 01.09.2005 - 30.11.2007 și accesoriile aferente 26.10.2005 - 15.01.2008 și impozitul pe veniturile din salarii și asimilate salariilor pentru perioada 01.09.2005 - 30.11.2007.
Sumele stabilite cu titlu de contribuții la bugetul de stat au fost calculate ca urmare a despăgubirilor bănești obținute de foștii salariați ai reclamantei prin hotărâri judecătorești definitive, despăgubiri aferente anilor 2001 - 2002 ce priveau ore lucrate și neplătite de intimată, indemnizații concedii de odihnă și diferențe de salarii, aspecte care sunt necontestate în cauză.
În ce privește prima și a doua categorie de contribuții, respectiv contribuția de asigurări sociale datorate de angajatori și contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați, motivele de nelegalitate invocate de reclamantă privesc faptul că foștii salariați care au obținut hotărâri judecătorești nu fac parte din categoriile de asigurați menționate de prevederile art. 5 din 19/2000, deoarece între - C - și beneficiarii sumelor plătite conform hotărârilor judecătorești nu existau, la data constituirii obligației, relații contractuale de muncă.
S-a reținut că, motivul invocat de reclamantă este neîntemeiat. Astfel, art. 24 alin.1 din 19/2000 stabilește că baza lunară de calcul la care angajatorul datorează contribuția de asigurări sociale, o constituie fondul total de salarii brute lunare realizate de asigurații prevăzuți la art. 5 alin.1, respectiv persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă.
Potrivit punctului 84 din HG 44/2004, veniturile din salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relații contractuale de muncă, precum și orice sume de natură salarială primite în baza unei legi speciale, indiferent de perioada la care se referă și care sunt realizate inclusiv din compensații bănești individuale acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, din fondul de salarii, potrivit dispozițiilor prevăzute în contractul de muncă. Prin urmare, ceea ce este relevant pentru calcularea contribuției la bugetul asigurărilor sociale este calitatea de angajat cu contract individual de muncă la momentul realizării veniturilor salariale stabilite prin hotărâri judecătorești. Nu a putut fi reținută nici susținerea reclamantei referitoare la faptul că beneficiarii sumelor plătite conform hotărârilor judecătorești nu aveau relații contractuale de muncă la data constituirii obligației, întrucât data constituirii obligației reprezintă data la care aceștia erau angajați cu contract de muncă ai intimatei și realizau venituri salariale, ci nu data stabilirii despăgubirilor bănești prin hotărâre judecătorească. În atare situație în raport de interpretarea dată de HG 44/2004 veniturilor din salarii, despăgubirile obținute de salariații intimatei prin hotărâri judecătorești sunt obținute ca urmare a unei relații contractuale de muncă, fiind incluse în baza de calcul la care angajatorul datorează contribuția de asigurări sociale, cum în mod corect a reținut organul fiscal.
În ce privește contribuția de asigurări pentru șomaj datorată de angajator și stabilită prin actul administrativ fiscal contestat instanța reține că art. 26 alin. 1 din 76/2002 stabilește că angajatorii au obligația de a plăti lunar o contribuție la bugetul asigurărilor pentru șomaj în cotă de 5% aplicată asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de asigurații prevăzuți la art. 19. Având în vedere că despăgubirile bănești obținute de foștii salariați ai reclamantei sunt obținute ca urmare a raporturilor contractuale de muncă cu aceasta, constituie venituri de natură salarială și sunt incluse fondului total de salarii brute realizate de asigurați, angajatorii având obligația de a plăti contribuția sus menționată la bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Referitor la contribuția pentru asigurări de sănătate datorată de angajator și cea reținută de la asigurați devin incidente dispozițiile art. 52 alin. 1 și 2 din nr.OUG 150/2002 potrivit cărora persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații au obligația să calculeze și să vireze casei de asigurări o contribuție de 7%, raportat la fondul de salarii realizat. O dispoziție asemănătoare există și pentru asigurați la art. 51 din nr.OUG 150/2002 care stipulează că persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate sub forma unei cote de 6,5% care se aplică asupra veniturilor din salarii care se supun impozitului pe venit. Potrivit acelorași considerente avute în vedere la contribuțiile anterioare, instanța a apreciat că despăgubirile obținute prin hotărâri judecătorești sunt asimilate veniturilor din salarii, venituri la care se aplică contribuția lunară la asigurări de sănătate, în mod legal organul fiscal stabilind prin decizia de impunere contestată sume având această destinație.
În ce privește impozitul pe venituri din salarii instanța a apreciat, de asemenea, că reclamanta datorează această contribuție aplicată la despăgubirile bănești acordate prin hotărâri judecătorești. Astfel, având în vedere că despăgubirile obținute constituie venituri salariale, acestea se impozitează potrivit art. 43 alin.1 din 571/2003, organul fiscal aplicând corespunzător dispozițiile legale menționate în cuprinsul actului administrativ fiscal contestat.
Împotriva sentinței a declarat recurs C, care a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurenta arată că soluția pronunțată de Tribunalul Dolj este greșită întrucât perioada supusă verificării de către organele de inspecție fiscală a fost 01.09.2005-30.11.2007, iar în această perioada a achitat despăgubiri bănești în baza unor hotărâri judecătorești pronunțate și puse în executare privind drepturi pentru anii 2001 și 2002.
Cu privire la contribuția de asigurări sociale datorate de angajator pentru perioada 01.09.2005-30.11.2007, în sumă de 14986 lei și accesoriile aferente (penalități+majorări) n cuantum de 10.215 lei, recurenta învederează că la data constituirii obligației de plată nu mai avea calitatea de angajator, astfel că a stabilit corect baza lunară de calcul la care a datorat contribuția de asigurări sociale, pentru perioada verificată.
Referitor la contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați pentru perioada de 01.09.2005-30.11.2007 în sumă de 7497 lei și accesoriile aferente în cuantum de 5116 lei, recurenta arată că la data constituirii obligației de plată, persoanele care au primit despăgubirile bănești pentru anii 2001-2002, în baza hotărârilor judecătorești, nu mai îndeplinesc condiția impusă de prevederile art. 5 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, întrucât nu mai erau angajații săi cu contract individual de muncă și nu ar fi avut bază legală pentru a reține contribuția individuală de asigurări sociale de la foștii asigurați.
În ceea ce privește contribuția de asigurări pentru șomaj, precizează recurenta că nu datorează această contribuție, întrucât sumele au fost plătite în temeiul unor hotărâri judecătorești, iar beneficiarii acestor sume n-au calitatea de angajați în baza unor contracte individuale de muncă la data achitării acestor sume.
Recurenta învederează că nici contribuția pentru asigurări de sănătate datorată de angajator, în sumă de 4499 lei și accesorii de 3066 lei nu este datorată întrucât potrivit OUG150/2002 au această obligație numai persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații, adică persoanele angajate cu contract individual de muncă.
În legătură cu contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați în sumă de 4499 lei și accesoriile aferente de 3066 lei, recurenta arată că nu datora această contribuție întrucât sumele au fost plătite în temeiul unor hotărâri judecătorești, iar la data plății acestor sume beneficiarii nu mai aveau calitatea de asigurați.
Cu privire la impozitul pe veniturile din salarii și asimilate salariilor, recurenta precizează că organele de control au constatat în mod nelegal că ar fi datorat, fără a avea un temei legal.
Intimata n-a depus întâmpinare deși a fost citată cu această mențiune.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și potrivit art. 3041. Curtea constată:
În urma controlului efectuat, organul de control a stabilit în sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare, în sumă totală de 58.335 lei, astfel: contribuție de asigurări sociale datorate de angajator = 14.986 lei și accesoriile aferente = 10.215 lei, contribuții de asigurări sociale reținute de la asigurați = 7.497 lei și accesoriile aferente = 5.116 lei, contribuții asigurări pentru șomaj = 3.211 lei și accesorii aferente = 2.180 lei, contribuții asigurări de sănătate angajator = 4499 lei și accesorii aferente = 3066 lei, contribuție asigurări de sănătate asigurați = 4499 lei și accesorii aferente = 3066 lei și impozit pe veniturile din salarii 1922 lei.
Apărarea reclamantei că în perioada supusă verificării a achitat despăgubiri bănești în baza unor hotărâri judecătorești pentru drepturi cuvenite pentru anii 2001 și 2002 și că nu datorează obligațiile fiscale, nu poate fi reținută.
Cu privire la contribuțiile de asigurări sociale datorate atât de angajator, cât și cea reținută de la asigurați împreună cu accesoriile aferente acestora, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a considerat că acestea sunt datorat de către reclamantă.
HG nr. 44/2004 pct. 84 lit. m prevede că veniturile din salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unor relații contractuale de muncă, precum și orice sumă de natură salarială primită în baza unor legi speciale, indiferent de perioada la are se referea și care sunt din compensații bănești individuale acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective din fondul de salarii, potrivit dispozițiilor prevăzute în contractul de muncă.
În conformitate cu prevederile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, baza lunară de calcul la care angajatorul datorează contribuția de asigurări sociale o constituie fondul total de salarii brute lunare realizate de asigurați.
Art. 23 alin. 1 din Legea 19/2000 prevede că plata și calculul contribuției de asigurări sociale datorate de asigurații și de angajatorii acestora se face lunar de către angajatorii acestora.
Cum veniturile acordate prin hotărâri judecătorești au fost de natură salarială și cum pentru perioada pentru care au fost acordate, respectiv 2001-2002, foștii salariați aveau și calitatea de asigurați, Curtea apreciază că în conformitate cu prevederile art. 24 din Legea nr. 19/2000 și art. 23 pct. 1 lit. a reclamanta avea obligația să calculeze, să înregistreze, să rețină, să declare și să vireze atât contribuția unității la asigurările sociale de stat, cât și contribuția angajaților la asigurările sociale.
În ceea ce privește contribuția de asigurări pentru șomaj, Curtea constată că reclamanta a fost obligată prin hotărâri judecătorești să plătească foștilor salariați unele drepturi salariale, respectiv plata contravalorii orelor lucrate și pontate, indemnizația aferentă concediului de odihnă, diferențe de salariu aferente anilor 2001 și 2002 și că societatea nu a calculat, nu a înregistrat și nu a declarat contribuția datorată bugetului de stat reprezentând contribuția de asigurări pentru șomaj datorată.
Sumele acordate au fost venituri de natură salarială potrivit prevederilor nr.HG 44/2004, pct. 84 iar în conformitate cu prevederile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 76/2002 reclamanta avea obligația să calculeze, să înregistreze, să declare și să vireze contribuția unității la asigurările pentru șomaj.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 52 al. 2 din nr.OUG 150/2002 și art. 51 alin. 1 din același act normativ, societatea reclamantă avea obligația de a calcula, a înregistra și a declara contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator, precum și contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată de asigurați.
În perioada verificată societatea reclamantă a achitat prin casieria societății suma totală de 64.244 lei stabilită prin hotărâri judecătorești, iar la determinarea impozitului pe veniturile din salarii aceasta nu a scăzut din venitul brut contribuțiile obligatorii, respectiv contribuția individuală de asigurări sociale și contribuția individuală de asigurări de sănătate.
Astfel, potrivit pct. 111 din nr.HG 44/2004 de aprobare a Normelor de aplicare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal, pentru calculul impozitului lunar aferent venitului realizat, cota de impozit de 16% se aplică asupra bazei de calcul determinată astfel: asupra venitului net lunar din salarii, determinat prin scăderea din venitul brut a contribuțiilor obligatorii reținute și a sumei reprezentând cheltuieli profesionale, diminuat cu deducerile personale de bază și suplimentare, acordate în luna respectivă, după caz, pentru veniturile din salarii la funcția de bază.
Cum reclamanta recurentă nu a aplicat prevederile pct. 111 din nr.HG 44/2004 la stabilirea bazei impozabile în vederea calculării, reținerii și declarării impozitului pe veniturile din salarii aferente sumelor acordate în baza hotărârilor judecătorești, Curtea apreciază că în mod corect organul fiscal și instanța de fond a apreciat că acesta trebuie recalculat în conformitate cu dispozițiile legale.
În consecință, având în vedere dispozițiile art. 312. proc.civ. Curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta - C - împotriva sentinței numărul 379 din data de 12.02.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
CB/2 ex./13.10.2009
Jud.fond
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Daniela Vijloi, Gabriela Carneluti
