Contestație act administrativ fiscal. Decizia 354/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 20.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.354
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.03.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta " -", împotriva sentinței civile nr.806/20.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâta - intimată DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâta - intimată consilier juridic, lipsă fiind reclamanta - recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 05.02.2009, întâmpinare din partea pârâtei - intimate.
Reprezentanta pârâtei - intimate depune la dosar delegație de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta pârâtei - intimate pune concluzii de respingere a recursului, menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 4040/30 din data de 19 mai 2008, reclamanta " -" a chemat în judecată în calitate de pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea Deciziei nr.155/44/05.03.2008, privind soluționarea contestației formulate de reclamantă ca fiind nelegală și netemeinică, cu consecința reluării procedurii administrative de soluționare a contestației formulate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr.948 din 06.12.2007, emisă de pârâtă.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat ca la data de 17.01.2008, a fost expediată prin poștă contestația împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala nr.948 în 06.12.2007, prin care a fost contestata suma de 119.400lei, stabilită în mod nelegal în sarcina reclamantei.
Prin Decizia nr.155/05.03.2008, Tad ispus "suspendarea soluționării cauzei contestatoarei " -", pentru suma totală de 19.400 lei până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea, în condițiile legii, conform celor precizate prin prezenta decizie".
Prin Adresa nr.190/P/2008, din data de 12.05.2006, anexată cererii, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoaraa comunicat reclamantei faptul ca în dosarul cu același număr, este cercetata numita, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.9 din Legea nr.241/2005, dosarul aflându-se în lucru la T, Serviciul de Investigare a Fraudelor, dar până la data emiterii adresei, nu a fost începută urmărirea penală împotriva susnumitei.
Având în vedere caracterul facultativ al suspendării prevăzută de art.214 alin.1 lit. a) din nr.OG92/2003, republicată, reclamanta a apreciat că în mod nelegal s-a dispus suspendarea procedurii administrative de soluționare a contestațiilor, luând în calcul și faptul că de la sesizarea organului de urmărire penală și până în prezent a trecut un interval de timp, pe toată această perioada curgând majorările de întârziere, ceea ce afectează în mod grav drepturile și interesele legalmente reglementate ale reclamantei.
În drept acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.1, art.8 din Legea nr. 554/2004, art.214 alin.1 lit. a) din nr.OG 92/2003 republicată.
Pârâta, Taf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței să dispună respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea ca temeinică și legală a Deciziei nr.155/44 din 05.03.2008, prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulate de către reclamantă.
De asemenea a făcut precizarea că își menține punctul de vedere din Decizia nr.155/44/05.03.2008, emisă de T - Biroul Soluționare a Contestațiilor, prin care s-a suspendat soluționarea contestației până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală. Verificarea reclamantei a fost finalizata prin Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 03.12.2007, înregistrat la T sub nr.4684 și prin Procesul verbal nr. 4685/03.12.2007, care a fost transmis Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara prin Adresa nr.5485/27.12.2007, în vederea continuării cercetărilor.
Prin sentința civilă nr.806/20.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanta " -" în contradictoriu cu pârâta T, ca neîntemeiată și a menținut dispozițiile Deciziei nr.155/44/05.03.2008, ca fiind temeinice și legale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Decizia nr.155/44/05.03.2008, privind soluționarea contestației formulate de " -", Tad ispus suspendarea soluționării cauzei până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, procedură administrativă ce va fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea, în condițiile legii.
Contestația s-a depus împotriva Deciziei de impunere nr.948/06.12.2007, privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală, obiectul contestației fiind suma de 119.400 lei, ce reprezintă: impozit pe veniturile microîntreprinderilor stabilit suplimentar în suma de 12.519 lei, accesorii în suma de 10.053 lei aferente impozitului pe veniturile microîntreprinderilor stabilit suplimentar, diferența TVA stabilită suplimentar în suma de 85.271 lei precum și majorări și penalități de întârziere în sumă de 11.557 lei, aferente TVA.
Verificarea a fost finalizată prin raportul de inspecție fiscală încheiat la data 03.12.2007 înregistrat la T, sub nr.4684 și prin procesul-verbal nr.465/03.12.2007, a fost transmis Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara prin Adresa nr.5485/27.12.2007 în vederea continuării cercetărilor.
Față de această situație, organul administrativ de soluționare a contestației din cadrul T, în conformitate cu prevederile art.214 alin.1 lit. a) din nr.OG92/2003, actualizată, a apreciat că nu se poate pronunța pe fondul cauzei înainte de a se finaliza soluționarea laturii penale, întrucât prioritatea de soluționare o au organele penale, care se vor pronunța asupra caracterului infracțional al faptei, ce atrage plata la bugetul statului a obligațiilor datorate, astfel cum au fost constatate prin actul de control.
De altfel și reclamanta își întemeiază, în drept, cererea pe aceleași dispoziții legale, art.214 alin.1 lit. a) din nr.OG92/2003, care reglementează instituția suspendării procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă, lăsând într-adevăr la latitudinea organului de soluționare competent posibilitatea de a suspenda, prin decizie motivată soluționarea cauzei, atunci când "organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă".
Astfel, dat fiind faptul ca Taf ormulat o sesizare penală împotriva reprezentantului legal al " -", respectiv a administratorului societății, și a apreciat că soluția dată în dosarul penal va influența soluția ce se va da în soluționarea contestației formulate de către " -", aplicând textele legale mai sus indicate, a procedat corect, atunci când a dispus prin Decizia nr. 155/4/05.03.2008, motivată, suspendarea soluționării contestației, urmând ca să fie reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta " -" solicitând modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii inițiale și anularea deciziei nr.155/44/05.03.2008 prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației reclamante formulate împotriva deciziei de impunere nr.948/06.12.2007 emisă de
În motivarea recursului se arată că sentința recurată este nelegală și netemeinică întrucât a menținut decizia nr.155/44/05.03.2008 prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației reclamantei pentru suma totală de 119.400 lei până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea în condițiile legii conform celor precizate prin decizie. Recurenta apreciază că având în vedere caracterul facultativ al suspendării prevăzută de art.214 alin.1 lit. a) nr.OG92/2003, republicată, în mod nelegal s-a dispus suspendarea procedurii ținând cont de faptul că de la data sesizării organului de urmărire penală și până în prezent a trecut un interval de timp, pe toată această perioada curgând majorările de întârziere ceea ce afectează în mod grav drepturile și interesele legitime ale recurentei.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimata T aceasta a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe arătând că în speță au fost respectate dispozițiile art.214 alin.1 lit. a) din nr.OG92/2003 privind suspendarea procedurii de soluționare a contestației câtă vreme s-a apreciat că există o legătură între obligațiile bugetare constate prin raportul de inspecție fiscală din 03.12.2007 și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite.
Invocarea de către reclamantă a împrejurării că prin adresa emisă în dosarul nr.190/P/2008 din 12.05.2007 i s-a comunicat faptul că nu s-a început urmărirea penală împotriva numitei în calitate de reprezentant al reclamantei nu are relevanță în speță întrucât dispozițiile art.214 Cod procedură fiscală se referă doar la cerința existenței unei sesizări a organelor penale cu privire la indiciile săvârșirii unei infracțiuni, condiții ce se regăsesc în speță.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, inclusiv art.3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este neîntemeiat după cum urmează:
Prin decizia nr.155/44/05.03.2008 emisă de T s-a dispus suspendarea soluționării contestației formulate de " -" pentru suma totală de 119.400 lei stabilită prin decizia de impunere nr.948/06.12.2007 până la pronunțarea unei soluții definitive pe latura penală, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea conform legii.
În motivarea deciziei se arată că organele de inspecție fiscală au efectuat verificarea finalizată prin raportul de inspecție fiscală încheiat la 03.12.2007 la sesizarea organelor de poliție iar actul de control contestat a fost transmis acestora în vederea continuării cercetărilor penale care pot avea ca rezultat mărirea masei impozabile. de soluționare în speță o au organele penale care se vor pronunța asupra caracterului infracțional al faptei ce atrage plata la bugetul statului a obligațiilor datorate și constatate în virtutea faptei infracționale.
Soluția primei instanțe de menținere a deciziei nr.155/44/05.03.2008 emisă de T este legală și corectă în condițiile în care suspendarea procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă reprezintă o facultate pentru organul de soluționare competent în cazul în care organul ce a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă. Singura obligație a organului fiscal în această situație este aceea de a motiva decizia de suspendare a procedurii administrative pentru a înlătura bănuiala arbitrariului măsurii astfel luate și pentru a asigura contribuabilului dreptul la combaterea motivelor ce au stat la baza soluției de suspendare.
În speță, se observă că organele fiscale competente în soluționarea contestației administrative formulate de reclamantă și-au îndeplinit obligația de motivare a deciziei astfel luate în condițiile în care s-a făcut dovada că a existat o sesizare penală formulată de Inspecția fiscală din cadrul T împotriva reprezentantului legal al reclamantei ca urmare a celor constatate prin raportul de inspecție fiscală din 03.12.2007 în care s-au reținut că în urma reconstituirii de către societate a documentelor primare privind consumurile de materii prime și a rapoartelor de producție în perioada 01.01.2002 - 30.06.2007 nu au fost înregistrate în contabilitate venituri în sumă totală de 479.485,44 lei. Această sesizare penală a fost înaintată Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara prin adresa nr.54857/27.12.2007 aflată la fila 13 dosar fond. În mod corect s-a procedat astfel la suspendarea soluționării contestației iar faptul că prin adresa emisă în dosar nr.190/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoaras -a comunicat reclamantei faptul că până la data emiterii adresei nu s-a început urmărirea penală împotriva reprezentantului legal al societății nu influențează măsura suspendării întrucât pentru aceasta este suficientă sesizarea organelor penale cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiunii a cărei constatare ara avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie luată în procedura administrativă și nu condiționează măsura suspendării de începerea urmăririi penale în urma sesizării inițiale.
Măsura suspendării se impune în condițiile existenței unor indicii privind săvârșirea unei infracțiuni legate de aspectele constatate de organele fiscale cu atât mai mult cu cât hotărârea definitivă a instanței penale prin care se soluționează acțiunea civilă este opozabilă organelor fiscale competente pentru soluționarea contestației cu privire la sumele pentru care statul s-a constituit parte civilă conform art.214 alin.4 Cod procedură fiscală. Aceste din urmă dispoziții deși vizează o altă stare de fapt decât speța prezentă nu fac decât să confirme necesitatea suspendării soluționării contestației în cazul prevăzut de art.214 alin.1 lit. a) Cod procedură civilă.
Susținerile recurentei potrivit cărora de la data sesizării organului de urmărire penală și până în prezent a trecut un interval de timp iar pe toată această perioadă s-au calculat majorări de întârziere nu reprezintă un motiv pentru desființarea măsurii de suspendare a soluționării contestației dispuse prin decizia atacată și nu influențează dreptul contribuabilului de a obține suspendarea executării silite în condițiile art.14 din Legea nr.554/2004.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza a II-a Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - împotriva sentinței civile nr.806/CA/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu intimata
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.03.2009
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - -
aflată în semnează
vicepreședinte
GREFIER,
- -
RED:/18.03.09
TEHNORED:/18.03.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Claudia, Adina Pokker
