Obligația de a face. Decizia 366/2009. Curtea de Apel Timisoara
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 21.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.366
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.03.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI A, împotriva sentinței civile nr.852/10.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Arad, în contradictoriu cu reclamantul - intimat, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 24.02.2009, întâmpinare din partea reclamantului - intimat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat și văzând că s-a solicitat judecarea cauzei potrivit dispozițiilor art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 16 septembrie 2008, reclamantul a chemat în judecată pe calea contenciosului administrativ pârâtul Consiliul Local al Municipiului A solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la obținerea unei locuințe aparținând domeniului public al statului ori al municipiului
În motivarea cererii a arătat că este o persoană cu dizabilități având un grad de invaliditate accentuat având nevoie de protecție specială și beneficiază de drepturile prevăzute în Legea nr.448/2006 - republicată. Menționează că nu a avut niciodată o locuință proprietate personală și dispozițiile legale prevăd obligația autorităților publice să asigure accesul cu prioritate a persoanelor cu handicap la închirierea unei locuințe din domeniul public al statului ori al unităților administrativ teritoriale.
Mai a arătat că, s-a adresat cu cereri pentru obținerea unei locuințe atât la Consiliul Local al Municipiului A cât și la Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A, dar răspunsurile acestora că cererea sa rămâne în evidență până la soluționarea situațiilor locative a persoanelor care au fost chiriași în imobilele retrocedate foștilor proprietari, nu îl satisface astfel că a formulat prezenta acțiune.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul a menționat că nu a refuzat soluționarea cererii reclamantului cu privire la obținerea unei locuințe dar în conformitate cu prevederile art.14 și 15 din nr.OUG40/1999 aprobată prin Legea nr.241/2001, au prioritate la locuințele din fondul locativ de stat, persoanele care au fost chiriași în imobilele retrocedate foștilor proprietari și care au fost notificați de către aceștia asupra refuzului de a le reînnoi contractele de închiriere.
Pârâtul a susținut că în momentul de față nu există nici o locuință liberă care să aparțină domeniului public sau privat al statului ori al municipiului A care să poată fi pusă la dispoziția reclamantului.
Prin sentința civilă nr.852/10.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâtului Consiliului Local al municipiului A și a obligat pârâtul să asigure reclamantului accesul la obținerea unei locuințe aparținând domeniului public sau privat al statului ori a Municipiului
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din probele administrate respectiv, certificatul de încadrare în grad de handicap, ancheta socială întocmită de Direcția de Dezvoltare și Asistență Comunitară A și actele de corespondență purtate între reclamant și pârât, instanța a reținut în fapt că reclamantul este încadrat în grad accentuat de handicap și necesită protecție specială beneficiind de drepturile prevăzute de Legea nr.448/2006.
La cererile reclamantului pentru acordarea unei locuințe, pârâtul îi comunică prin adresa nr.53378/31.08.2007 și 9092/26.08.2008 că cererea sa rămâne în evidența serviciului Fond locativ până la soluționarea situațiilor locative ale persoanelor care au fost chiriași în imobilele retrocedate foștilor proprietari, și că în evidențele Primăriei municipiului A există peste 100 cereri de atribuire de locuință familiilor evacuate din locuințele retrocedate foștilor proprietari.
Prin Legea nr.114/1996 - republicată, se consemnează cu valoare de principiu că accesul liber și neîngrădit la locuință este un drept al fiecărui cetățean iar potrivit art. 20 (1) din Legea nr.448/ 2006, în vederea asigurării accesului persoanelor cu handicap la obținerea unei locuințe, autoritățile publice au obligația să ia măsuri pentru introducerea unui criteriu de prioritate pentru închirierea, la nivelurile inferioare, a locuințelor care aparțin domeniului public al statului ori unităților administrativ-teritoriale ale acestuia.
Conform art.13 din nr.HG268/ 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.448/2006, la nivel local, responsabile cu asigurarea accesului persoanelor cu handicap la închirierea unei locuințe sunt consiliile locale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive, în raza cărora își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap.
Față de aceste reglementări, având în vedere că potrivit anchetei sociale reclamantul domiciliază legal în A,- și locuiește efectiv în A, str. -.66,. B,.2 într-o locuință închiriată, instanța a apreciat că este îndreptățit la obținerea unei locuințe aparținând domeniului public sau privat al statului ori al municipiului
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul A solicitând casarea sentinței recurate arătând că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică. Astfel, rezolvarea favorabilă a cererii reclamantului va crea un precedent pentru celelalte persoane aflate în aceeași situație cu acesta. Legiuitorul a stabilit prin nr.OUG40/1999 că au prioritate la locuințele din fondul locativ de stat persoanele care au fost chiriași în imobilele retrocedate foștilor proprietari și care au fost notificați de către aceștia asupra refuzului de a le reînnoi contractele de închiriere. Pe de altă parte, conform art.15 alin.3 din nr.OUG40/1999 sunt interzise sub sancțiunea nulității absolute contractele de închiriere pentru locuințe ce nu respectă ordinea de prioritate anterior menționată.
Recurentul mai arată că prin A nr.117/110.05,2007 s-a constituit o listă de priorități pentru persoanele evacuate din locuințele retrocedate, iar după soluționarea în totalitate a acestor cazuri se va proceda și la întocmirea listei de priorități pentru situații precum cea a reclamantului.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate invocând pe cale de excepție nemotivarea recursului ce nu se întemeiază pe nici unul din motivele expres prevăzute la art.304 pct.1 - 5 Cod procedură civilă ci pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă ce reprezintă un motiv de modificare și nu de casare.
Pe fondul cauzei se arată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică însăși recurentul recunoscând pretențiile reclamantului dar apreciind că rezolvarea cererii sale va crea un precedent la nivelul Municipiului Prima instanța a analizat temeinic și legal acțiunea promovată reținând în mod corect incidența în cauză a dispozițiilor Legii nr.114/1996, republicată care consemnează cu valoare de principiu că accesul liber și neîngrădit la locuință este un drept al fiecărui cetățean, dispoziții ce trebuie imperativ corelate cu prevederile cuprinse la art.20 alin.1 din Legea nr.448/2006 și art.13 din nr.HG268/2007.
Referitor la excepția privind nemotivarea recursului instanța reține că aceasta este neîntemeiată întrucât motivarea s-a întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă și deși acest articol atrage modificarea iar nu casarea hotărârii atacate încadrarea motivelor de recurs în motive de modificare sau casare se realizează de legiuitor prin dispozițiile art.312 alin.3 Cod procedură civilă. Anularea recursului ca nemotivat presupune lipsa oricăror critici aduse instanței de fond și în condițiile în care potrivit art.3041Cod procedură civilă în cazul hotărârilor ce nu pot fi atacate cu apel recursul nu este limitat la motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele, instanța va respinge această excepție ca neîntemeiată.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv prevederile art.3041Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.852/10.11.2008 a Tribunalului Arads -a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului A și a fost obligat pârâtul să asigure reclamantului accesul la obținerea unei locuințe aparținând domeniului public sau privat al statului ori a municipiului Hotărârea primei instanțe este legală și temeinică în condițiile în care reclamantul a făcut dovada încadrării în grad de handicap, persoana ce necesită astfel protecția specială prevăzută de Legea nr.448/2006. Aplicarea Legii nr.448/2006 presupune luarea în considerare a dispozițiilor art.5 pct.27 unde legiuitorul definește noțiunea de șanse egale ca fiind rezultatul procesului de egalizare a șanselor care prin diferitele structuri ale societății și mediului sunt accesibile tuturor, inclusiv persoanelor cu handicap precum și a dispozițiilor art.6 lit. c) din aceeași lege care consacră dreptul persoanelor cu handicap la locuință ceea ce presupune că persoanele cu handicap trebuie să beneficieze de șanse egale în fața autorităților locale în ceea ce privește îndeplinirea de către acestea a obligației de a asigura accesul acestora la obținerea unei locuințe (art.20 alin.1 din Legea nr.448/2006). Aceeași dispoziție legală prevede că în vederea asigurării accesului persoanelor cu handicap la obținerea unei locuințe, autoritățile publice au obligația să ia măsuri pentru introducerea unui criteriu de prioritate pentru închirierea, la nivelurile inferioare, a locuințelor care aparțin domeniului public sau privat al statului ori al unităților administrativ - teritoriale ale acestora.
Obligația astfel impusă prin lege nu este o obligație de rezultat respectiv de a proceda efectiv la repartizarea unei locuințe ci doar o obligație de mijloace respectiv de a introduce criterii de prioritate pentru acordarea unei locuințe urmărind astfel egalitatea de șanse a persoanelor cu handicap cu celelalte categorii de persoane inclusiv persoanele evacuate din imobilele naționalizate la repartizarea unei locuințe.
Argumentele recurentului legate de faptul că potrivit dispozițiilor art.15 alin.3 din nr.OUG40/1999 sunt interzise sub sancțiunea nulității absolute, contractele de închiriere pentru suprafețele locative încheiate de consiliile locale cu persoane fizice sau juridice fără respectarea ordinii de prioritate prevăzute la alin.1 sunt fără legătură cu prezenta cauză întrucât în speță reclamantul a solicitat pârâtului respectarea obligației impuse de Legea nr.448/2006 de a-i asigura accesul la obținerea unei locuințe ceea ce înseamnă luarea măsurilor necesare pentru introducerea unor criterii de prioritate în scopul închirierii locuințelor către persoanele cu handicap. Introducerea unor asemenea criterii de prioritate nu presupune înlăturarea criteriilor de prioritate stabilite de lege în favoarea persoanelor evacuate din imobilele naționalizate dar lipsa unor asemenea criterii în favoarea persoanelor cu handicap ar lipsi de efect juridic dispozițiile Legii nr.448/2006 privind dreptul persoanelor cu handicap la locuință, drept căruia îi corespunde obligația corelativă a autorităților administrației publice locale de a asigura accesul acestor persoane la închirierea unei locuințe.
Starea de fapt relevată de recurent potrivit căreia nu există nici o locuință liberă la nivelul municipiului A nu poate constitui un motiv pentru respingerea acțiunii reclamantului câtă vreme obligația autorității pârâte conform Legii nr.448/2006 este aceea de a se asigura accesul la închirierea unei asemenea locuințe și care se traduce prin întocmirea sau introducerea unor criterii de prioritate.
Pentru considerentele de fapt și de drept menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.3 Cod procedură civilă instanța va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul A împotriva sentinței civile nr.852/10.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05.03.2009
PREȘEDINTE, Pentru JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - -
aflată în semnează
vicepreședinte
GREFIER,
- -
RED:/17.03.09
TEHNORED:/17.03.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad /Judecător -
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Claudia, Adina Pokker