Contestație act administrativ fiscal. Decizia 357/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 21.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.357
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.03.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, împotriva sentinței civile nr.871/CA din 03.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu reclamantul - intimat și pârâta - intimată DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamantul - intimat lipsă, avocat, pentru pârâta - intimată T se prezintă, lipsă fiind pârâta - recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 05.02.2009, întâmpinare din partea pârâtei - intimate
Reprezentanților părților prezente depun la dosar împuternicire avocațială și respectiv delegație de reprezentare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantului - intimat solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, depunând și concluzii scrise.
Reprezentanta pârâtei - intimate pune concluzii de admitere a recursului și de menținere a hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr.5091/30/17.06.2008, legal timbrată, reclamantul a solicitat în procedura contenciosului administrativ în contradictoriu cu pârâții T și Administrația Finanțelor Publice T, restituirea taxei speciale pentru autoturisme în sumă de 3.127 lei, obligarea pârâtelor la plata dobânzilor legale aferente de la data plății sumei până la data restituirii efective.
Prin sentința civila nr.871/CA/03.11.2008 Tribunalul Timișa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a T, a respins excepția, prematurității acțiunii, excepția inadmisibilității pentru neefectuarea procedurii prealabile. Instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu P T, și a obligat pârâta T la restituirea sumei de 3.127 lei, cu dobânzi legale începând cu data plății și până la restituirea efectivă, reprezentând taxa speciala pentru autoturism încasata cu CH serie nr.-/18.06.2007.
În motivarea sentinței se arată că în sprijinul rezolvării problemelor de drept deduse judecății în prezenta speță, vin prevederile art.148 alin.2 din Constituția României care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Alineatul 4 al aceluiași articol, prevede că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat. Analizând dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă, instanța a constatat că acesta prevede că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art.90 (I) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în România.
Se arată că în privința reglementării interne taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr.343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343 prin nr.OUG110/2006, a fost restrânsă de la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc. Se menționează că potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art.214 ind.1 din Codul fiscal.
Se arată că cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art.214 ind.1 alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Se învederează în considerentele sentinței că diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a Ti nstanța a admis-o, având în vedere că obiectul prezentului dosar îl reprezintă acțiunea îndreptată de reclamant împotriva taxei de prima înmatriculare stabilită de către T, precum și faptul că răspunsul la cererea reclamantului de restituire este emis de T în nume propriu.
Se reține în motivarea sentinței că apărarea pârâtei formulată în sensul că acțiunea este inadmisibilă întrucât nu se solicită anularea unui act administrativ fiscal de plată a taxei este neîntemeiată și speculativă. Într-adevăr, reclamantul a achitat taxa conformându-se dispozițiilor citate din codul fiscal, precum și a unei calculații privind taxele speciale pentru autoturisme efectuate de Ministerul Finanțelor și care este afișată, în forma electronică, în mod public. Astfel cum pârâta confirmă, operațiunea tehnică de înmatriculare a autoturismelor second- hand importate dintr-un stat membru al Uniunii Europene nu este posibilă fără plata taxei. Într-adevăr, nici un organ administrativ din România, nici cel care înmatriculează autoturisme, nici cel care încasează taxa și nici Ministerul Finanțelor care administrează bugetul statului, nu emite un act fiscal, titlu de creanță, care să o materializeze. În consecință, însăși obligația de plată a taxei, de natură legală și condiționarea înmatriculării de dovada plății acesteia, echivalează cu existența unui act administrativ de obligare la plată care nu are un suport material, ci doar așa cum s-a arătat, o bază legală de reglementare și calcul și o calculație efectivă, afișată electronic de Ministerul Finanțelor.
Prin urmare, actul administrativ - fiscal, vătămător pentru reclamant, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism, iar demersul prealabil administrativ la care este obligat reclamanta prin dispozițiile Legii contenciosului administrativ și ale codului d e procedură fiscală, sunt asigurate prin cererile de restituire a taxei depuse de către reclamant la Administrația Finanțelor Publice T, sens în care a respins ca neîntemeiată excepția neîndeplinirii procedurii prealabile.
S-a constatat de către instanța că lipsindu-l pe reclamant în mod nelegal de suma de 3.127 lei RON de la data plătii sumei, pârâta datorează și dobânzile legale aferente, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantului numai în acest fel putând fi reparat integral astfel cum prevăd dispozițiile art.1084 cod civil raportat la art.1082 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta T solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate solicitând pe fondul cauzei doar admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa care ar rezulta din diferența între suma de 3.127 lei achitată de către contribuabil și cuantumul taxei de poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG50/2008, solicitând totodată și respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzilor aferente sumei de restituit începând cu data plata ca nelegal, fiind lipsit de temei legal.
În motivarea recursului se arată că în mod neîntemeiat, instanța de fond a admis acțiunea în modalitatea prevăzută în dispozitiv.
Învederează că, la data de 01.07.2008 a intrat în vigoare nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, publicat în Of. nr.327 din 25.04.2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art.2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, care au instituit aplicarea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismelor și autovehiculelor, potrivit dispozițiilor art.14 din această ordonanță.
"Art.14 alin.1) prezenta ordonanță de urgență intră în vigoare la data de 1 iulie 2008.
2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 2141- 2143din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare".
Învederează faptul că dispozițiile nr.OUG50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art.11.
Se arata că taxa specială de primă înmatriculare nu este purtătoare de dobânzi, neexistând nici un text legal care să prevadă calcularea de dobânzi legale la restituirea unei astfel de taxe. Se învederează ca ar fi posibilii eventual doar actualizarea sumei restituite contribuabilului cu indicele de inflație, iar nu acoradrea de dobânzi legale.
Legal citat, intimata Taf ormulat întâmpinare, solicitând menținerea sentinței primei instanțe cu privire la soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a
Reclamantul intimat a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
Examinând recursul de față, prin raportare la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, față de prevederile legale incidente în materie, Curtea de Apel constată că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Curtea constata împrejurarea că chitanța CH serie nr.-/18.06.2007 eliberată de Trezoreria T, atestă achitarea de către reclamant, în beneficiul T, a sumei de 3.127 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare pentru autoturismul marca iar ulterior, la data de 01.04.2008, reclamantul a înregistrat cererea de restituire a acestei sume, iar pârâta T din cadrul Tar espins cererea acestuia.
Curtea observă că această adresă materializează manifestarea de voință a autorității fiscale de a respinge cererea de restituire a taxei speciale plătită de reclamant invocând ca justificare dispozițiile legale ale dreptului material fiscal aplicabile acestui raport juridic care sunt în vigoare și produc efecte juridice.
Or, un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art.2 alin.1 lit. c) precum și ale alin.2 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim.
Astfel fiind, Curtea constată că în mod legal prima instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, precum și pentru inexistența unui act administrativ.
Totodată Curtea constata că în mod corect prima instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a, având în vedere că răspunsul dat reclamantului - intimat cererii sale de restituire a taxei de primă înmatriculare a fost emis de către
Cu referire la incidența în speță a prevederilor nr.OUG50/2008 antamate de recurentă, Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art.11 din acest act normativ taxa rezultată că diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații C de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru daunele suferite (a se vedea:, cazul nr.68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises precum și cauza conexată nr. 290/05 și 333/05 și parag.61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 01.07.2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG50/2008 dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna că soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultim rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Curtea constata că soluția primei instanțe de acordare a dobânzilor legale aferente, conform prevederilor Codului civil, este contrar dispozițiilor legale în materie.
Articolul 10 din nr.OG9/2000 prevede că dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de bănci, de Casa de Economii și Consemnațiuni -, de organizațiile cooperatiste de credit și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice.
Astfel fiind, conform art.124 din nr.OG92/2003 pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.(2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor iar dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
În acord cu dispozițiile art. 70 din nr.OG92/2003 la care face trimitere art.124 cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
Prin urmare, dobânda datorată de către pârâte reclamantului urmează să fie calculată conform prevederilor articolelor menționate din nr.OG92/2003, care, față de caracterul special al dispozițiilor, se aplică cu prioritate. Astfel fiind, diferă momentul de la care începe calcularea dobânzii, acest punct de plecare nefiind data la care s-a efectuat plata de către reclamant, așa cum a reținut prima instanța.
Susținerea recurentei în sensul că acordarea dobânzilor legale nu are temei legal nu este întemeiată față de împrejurarea că art.124 din nr.OG 92/2003 are în vedere modul de calcul al dobânzii la sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabililor, fără de a se face distincție după natura sumei de restituit sau de rambursat.
Față de considerentele mai sus reținute, prin raportare la prevederile art. 304 pct.9 și 312 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul și să modifice în parte sentința atacată în sensul că va obliga pârâta la plata către reclamant a dobânzilor calculate conform prevederilor articolelor menționate din nr.OG92/2003, menținând în rest dispozițiile sentinței atacate.
Față de împrejurarea că recursul pârâtei Taf ost admis, prin raportare la prevederile art.274 Cod procedură civilă, Curtea va respinge cererea intimatului -recurent de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecata reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de T împotriva sentinței civile nr.871/CA/03.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș și în consecință:
Modifică sentința atacată în ceea ce privește modul de calcul al dobânzii, obligând pârâta să plătească reclamantului dobânda calculată conform art. 124 din nr.OG 92/2003. Menține în rest dispozițiile instanței.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.03.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - -
GREFIER,
- -
RED:/27.03.09
TEHNORED:/30.03.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Claudia, Adina Pokker
