Obligația de a face. Decizia 352/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 21.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.352
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.03.2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Adina Pokker
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta "" T, împotriva sentinței civile nr.866/CA/03.11.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâții - intimați CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, COMISIA DE APLICARE A LEGII NR.550/2002 din PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T și cu intervenienta - intimată " 3R" T, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru pârâții - intimați consilier juridic, pentru intervenienta - intimată se prezintă avocat, lipsă fiind reclamanta - recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 02.03.2009, întâmpinare din partea pârâtului - intimat T, un exemplar comunicându-se reprezentantei intervenientei - intimatei.
Reprezentanta intervenientei - intimate depune la dosar împuternicire avocațială și întâmpinare, un exemplar comunicându-se reprezentantei pârâților - intimați.
Instanța, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității căii de atac a recursului față de dispozițiile exprese ale Legii nr.550/2002 și acordă cuvântul părților.
Reprezentanta pârâților - intimați pune concluzii de admitere a excepției și de respingere a recursului.
Reprezentanta intervenientei - intimate solicită admiterea excepției inadmisibilității căii de atac, respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.
După apelarea cauzei, dar înainte de ridicarea ședinței de judecată se prezintă pentru reclamanta - recurentă, avocat care depune la dosar delegație de reprezentare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr.9007/30 din data de 11 decembrie 2007, reclamanta "" T, a chemat în judecată în calitate de pârâți Consiliul Local al Municipiului T și Comisia de aplicare a Legii nr.550/2002 din Primăria Municipiului T, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului să vândă reclamatei spațiul comercial situat în T,-.
Prin sentința civila nr.866/CA/03.11.2008 instanța a respins acțiunea formulată de reclamanta "" T, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T, COMISIA DE APLICARE A LEGII NR.550/2002 DIN PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T și a admis cererea de intervenție în nume propriu formulată de " 3R"
În motivarea sentinței s-a reținut că față de faptul că reclamanta "" a introdus cererea de cumpărare a spațiului la data de 25.11.2002, a îndeplinit condiția prevăzută de art.17, este îndeplinită și condiția folosinței spațiului prin contract de închiriere, încheiat valabil la data intrării în vigoare a Legii nr.550/2002, însă nu este îndeplinită ultima condiție, aceea a neînregistrării de restanțe de cel puțin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului și până la vânzarea spațiului.
Se reține de către instanță în considerentele sentinței că la data la care instanța este investită cu judecarea cererii reclamantei "", privind obligarea pârâtului T să-i vândă spațiul situat în T,-, aceasta a făcut dovada plății chiriei pentru perioada 2001 - 2003 și nici nu era în măsură a dovedi plata chiriei la zi, față de faptul că începând cu data de 30.05.2003, efectele contractului 630/1999 s-au produs între "- 3R" în calitate de locatar și Primăria Municipiului T în calitate de locator.
În ce privește excepția privind autoritatea de lucru judecat invocată de către reclamantă, invocând în acest sens sentința civilă nr.367/CA/16.06.2004, tribunalul a respins-o, căci obiectul cererilor nu este același, respectiv în prezenta cauză "" a solicitat instanței să oblige pârâtul T să-i vândă spațiul în litigiu, deci obiectul este "obligația de a face", pe când în dosarul nr.72/CA/2004, este o altă reclamantă "- 3R" și alți pârâți pe lângă cei din prezentul dosar, iar obiectul este anularea unui act administrativ, prin care i-a fost refuzată reclamantei din acel dosar vânzarea spațiului.
Pentru considerentele mai sus invocate, tribunalul a apreciat că reclamanta "", nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.16 din Legea nr.550/2002.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, cale de atac care a fost calificată ca fiind recurs.
Reclamanta - recurentă a solicitat admiterea căii de atac și în consecință modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantei.
În motivare, se arată că instanța de fond nu poate interpreta extensiv, regulile imperative a cumpărării prevăzute de Legea nr.550/2002, decât să le aplice în litera și spiritul ei, arătând că au fost îndeplinite toate condițiile pentru cumpărarea spațiului, mai puțin "neînregistrării de restanțe de cel puțin 6 luni consecutive, din momentul încheierii contractului și până la vânzarea spațiului", după care instanța se corectează referindu-se la înregistrări restanțe, reprezentând chirii către pârâte.
Menționează că admiterea acțiunii de intervenție a " 3R" T s-a făcut cu încălcarea prevederilor art.50 alin.2 Cod procedură civilă, introducerea în cauză făcându-se după depunerea concluziilor scrise, după ce cauza a rămas în pronunțare, după amânarea pronunțării, după ce instanța repune cauza pe rol solicitând Hotărârea M: nr.327/04.12.2002, Hotărârea din 29.11.2002 și decizia nr.133/A/2008, pronunțată în timpul litigiului, după 4 ani de la repetarea cererii de cumpărare respinsă irevocabil și de la 6 ani după termenul legal de introducere a cererii, ce constituie un abuz procedural ce trebuia pedepsit și nu încurajat de instanța de fond, intervenienta fiind în culpă procesuală.
Legal citat, intimatul Consiliul Local al Municipiului Taf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea căii de atac exercitată de către reclamantă și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe.
În considerentele întâmpinării s-a reținut că, în mod corect instanța de judecată a interpretat regulile imperative a cumpărării prevăzută de Legea nr.550/2002, aplicându-le în litera și spiritul acesteia.
Mai mult, instanța de judecată în mod corect a constatat faptul că, reclamanta nu a îndeplinit ultima condiție prevăzută de art.17 din Legea nr.550/2002 și anume aceea a neînregistrării de restanțe de cel puțin 6 luni consecutive din momentul încheierii contractului până la vânzarea spațiului.
Menționează că, în mod corect Tribunalul Timișa admis cererea de intervenție formulată de intervenienta " 3R", întrucât aceasta are calitatea de titulară a contractului de închiriere nr.630/1999.
Mai arată că spațiul în speță, nu putea fi vândut prin metoda negocierii directe nici către reclamantă care a cedat beneficiul intervenientei, fără acordul proprietarului și nici către intervenientă, care nu avea contract de închiriere valabil încheiat la data intrării în vigoare a Legii nr.550/2002, ci numai prin metoda licitației publice.
Intervenienta " 3R" a formulat întâmpinare solicitând respingerea căii de atac și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de prima instanța.
În considerentele întâmpinării se arată că cererea de intervenție a fost făcută conform textului indicat în apel "în fața primei instanțe, și înainte de închiderea dezbaterilor" și în forma prevăzută de art.50 Cod procedură civilă.
Arată că, reclamanta a invocat în primă instanță dovezile de plată a chiriei, indicând ordinele de plată ale " 3R", deoarece în mod limpede din septembrie 2005 spațiul era în folosința intervenientei, iar plata chiriei a fost efectuată de aceasta. Menționează că, reclamanta nu face referire la faptul că a existat un raport de evaluare a spațiului, că la data când într-adevăr i s-a aprobat cererea de cumpărare, nu numai că nu a achitat respectivul preț ci a renunțat în mod expres la cumpărarea spațiului. Acesta a fost transmis în folosința intervenientei prin acordul manifestat prin semnarea Protocolului de divizare și a anexelor acestuia.
Se mai arată că, toate elementele invocate în motivarea hotărârii și dovedite cu înscrisurile depuse la dosar sunt de natură să producă efecte despre care reclamanta nu face vorbire în motivele de apel.
În ședința din data de 05.03.2009 Curtea a calificat calea de atac ca fiind recurs și a invocat din oficiu excepția inadmisibilității căii de atac în aceasta materie, față de prevederile art.8 raportate la prevederile art.9 alin.3 din Legea nr.550/2004.
Reținând cauza spre soluționare pe excepția inadmisibilității căii de atac exercitate, Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamanta - recurentă a solicitat instanței să oblige Consiliul Local al Municipiului T - Comisia de aplicare a Legii nr.550/2002 să vândă reclamantei spațiul comercial situat în T,-.
Prin urmare, reclamanta a solicitat ca instanța de contencios administrativ să constate refuzul nejustificat al pârâtului Consiliului Local al Municipiului T de a da curs solicitării sale de cumpărare a imobilului mai sus menționat.
Curtea constată că Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată, cu motivarea mai sus prezentată în considerentele sentinței de primă instanță.
În acord cu prevederile art.9 alin.3 din Legea nr.550/2002 refuzul de a încheia procesul-verbal sau încheierea nelegală și netemeinică a acestuia poate fi contestată la secția de contencios administrativ a tribunalului, de către partea interesată, în condițiile art.8 alin.(3), care se aplică în mod corespunzător.
Prin urmare, legiuitorul face trimitere în mod expres la condițiile de exercitare a acțiunii în contencios astfel cum sunt ele reglementate în art. 8 alin.3.
În acord cu prevederile art.8 hotărârea pronunțată de prima instanță, care este tribunalul este definitivă și irevocabilă.
Reținând prevederile mai sus menționate, prin raportare la obiectul cauzei și la dispozițiile art.9 coroborate cu art.8 alin.3 din Legea nr.550/2002 Curtea va respinge recursul ca fiind inadmisibil.
Reținând culpa procesuală a reclamantei în declanșarea litigiului, față de prevederile art.274 Cod procedură civilă, Curtea va obliga reclamanta la plata către intervenienta a sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta declarat împotriva sentinței civile nr.866/CA/03.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș ca inadmisibil.
Cu cheltuieli de judecată în cuantum de 3.000 lei în sarcina recurentei pentru a fi achitate intervenientei 3R, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.03.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - -
GREFIER,
- -
RED:/31.03.09
TEHNORED:/31.03.09
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Claudia, Adina Pokker
