Contestație act administrativ fiscal. Decizia 358/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 19.09.2007
DECIZIA CIVILĂ NR.358
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.03.2008
PREȘEDINTE: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 3: Claudia LIBER
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr.557/CA/26.06.2007, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâții - intimați ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă se prezintă pentru reclamanta - recurentă lipsă, consilier juridic, pentru pârâta - intimată T se prezintă consilier juridic, lipsă fiind pârâta - intimată Administrația Finanțelor Publice
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei - recurente solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată constând în onorariul pentru expertiză.
Reprezentanta pârâtei - intimate T pune concluzii de respingere a recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.557/26.06.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea reclamantei împotriva Administrației Finanțelor Publice T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T, pentru anularea deciziei nr.-/2005 și a deciziei nr.90/2006.
În motivare, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia de impunere anuală nr.-/1.09.2005 întocmită de reprezentații paratei T, s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plata a sumei de 44.304 lei reprezentând diferențe de impozit pe venit aferent anului 2004, avându-se în vedere la stabilirea acestei diferențe de impozit că reclamanta în perioada 11.04.2001 - 21.10.2002 a primit avansuri la contractul de comision constând în intermedierea de către reclamanta a transmiterii drepturilor de proprietate asupra unor terenuri dintre diferite persoane fizice către comitent Imobiliare Italiana, avansuri în cuantum de venituri la sursă în suma de 1.478.085.700 lei rol. Aceste venituri ale reclamantei au devenit venituri finale prin înscriere în a comitentului ca proprietar asupra terenurilor în 2004 iar comitentul a reținut și virat la sursă doar impozitul de 10% din venitul brut realizat ce reprezintă plata anticipată a impozitului pe venitul anual datorat de reclamanta.
Împotriva modului de stabilire a venitului pentru anul 2004 stabilit prin decizia de impunere anuală nr.-/1.09.2005 emisă de T, reclamanta a făcut contestație înregistrata la parata 1 sub nr.-. Prin aceasta contestație s-a arătat că, comitentul a achitat impozitul, prin reținere la sursă, de 10 % care este un impozit final. Aceasta a fost soluționată prin decizia nr.90/43/6.03.2006 a respins-o ca neîntemeiată reținându-se că venitul realizat de reclamanta este un venit din activități independente și este supus globalizării conform art.86 din Codul fiscal.
Din analiza deciziei T, a contractului de comision și a expertizei efectuate în cauza de expert, instanța a constatat că acțiunea reclamantei este neîntemeiată iar actele fiscale atacate sunt legale și temeinice pentru următoarele considerente:
Prin contractul de comision nr.57A/7.03.2001 încheiat între reclamantă - în calitate de comisionar și Imobiliare Italiana - în calitate de comitent, s-a prevăzut ca și obiect al contractului "încheierea de acte juridice în schimbul comisionului în suma de 70.580,22 Euro de către comisionar pe seama comitentului, având ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra terenurilor din localitatea Pădureni". De asemenea la pct.III.2 alin. 1 se prevede ca și obligație a comitentului "să plătească pe parcursul derulării contractului avansuri din comision pentru achiziționarea de terenuri, pe baza de acte justificative", să achite diferențele de plata aferente cumpărării de terenuri și să achite taxele notariale. Prin anexa la contract, întocmită la data de 7.03.3001 se arată că "plata comisionului cuvenit d-nei în suma de 70.580,22 Euro în echivalentul în lei la cursul din data plății este considerată achitată până la concurența sumei de 55.393,57 Euro în perioada 11.04.2001 - 21.10.2002 ca avansuri la contractul nr.57A/2001, așa cum rezultă din situația alăturată, pentru diferența neachitata de 15.186,65 Euro, plata se va face în lei la cursul din ziua plății."
Din expertiza efectuată în cauza, din actele contabile ale Imobiliare Italiana - deoarece reclamanta nu a depus la dosar și la dispoziția expertului vreun act contabil sau justificativ, rezultă că există două evidențe ale comitentului în sensul că reclamanta a primit "avansuri achiziții teren" și "avans comision". Din "situația terenurilor cumpărate" aflate la comitent (anexă la expertiză) rezultă că acesta are o situație centralizată cu privire la achiziția de teren și comisionul aferent dat reclamantei. Astfel din aceste acte ale comitentului rezultă că reclamanta a încasat suma de 51.481,5478 Euro ca și comision și nu ca și cheltuieli de exercitare a mandatului de comisionar. Aceeași situație rezultă din "situația avansurilor primite și a deconturilor efectuate de d-na " depusă la fila 41 din dosar de către reclamantă, respectiv că aceasta a încasat un comision până în 22.10.2002 de 55.393,57 euro iar deconturile efectuate de aceasta sunt doar de 379,13 euro.
Concluziile expertului care rezultă din expertiză cat și din răspunsul la obiecțiuni sunt că reclamanta a încasat suma de 1.478.085.700 lei rol ca și comision aferent contractului de comision nr.57A/2001 încheiat între aceasta și reclamantă.
Pe de altă parte, motivarea reclamantei conform căreia din comision a achitat valoarea terenurilor ce făceau obiectul de tranzacție a actelor juridice ce trebuiau efectuate de reclamanta, nu au putut fi reținute de instanță deoarece potrivit art. 405 și 407 din Codul comercial, comisionarul este îndreptățit la restituirea, de către comitent, a cheltuielilor efectuate cu îndeplinirea împuternicirii primite, cheltuieli care, însă, trebuie dovedite și evidențiate în registrele comerciale, ținute separat pentru fiecare operațiune, reclamanta nu a depus la dosar nici un document justificativ pentru a demonta obligația prevăzută în sarcina comitentului iar pe de altă parte, se are în vedere și actele contabile încheiate de către comitent. Expertiza, însă, nu poate să suplinească lipsa dovezilor, ci dimpotrivă ea trebuie să verifice situațiile de fapt pe baza actelor doveditoare depuse de părți.
În ceea ce privește mijloacele de probă, este de reținut că, potrivit art. 46 din Codul comercial, obligațiile comerciale se probează cu acte autentice, acte sub semnătură privată, facturi acceptate, corespondență, telegrame, registrele părților, cu martori și orice alte mijloace de probă admise de legea civilă.
Reclamanta nu a uzat de aceste mijloace de probațiune, pentru a dovedi efectuarea cheltuielilor în cadrul împuternicirii primite de la comitent și justificarea depășirii sumelor avansate de pârâtă, în cadrul soluționării litigiului. Expertiza, însă, nu poate să suplinească lipsa dovezilor, ci dimpotrivă ea trebuie să verifice situațiile de fapt pe baza actelor doveditoare depuse de părți.
C de al doilea motiv invocat de reclamanta, ca și nelegalitatea actelor fiscale întocmite în cauză, este aceea că venitul realizat de ea din activitatea de comisionar, nu se încadrează ca și venit supus globalizării, ci impozitul pe venit a fost achitat prin vărsarea impozitului de 10% de comitent, fapt nereal și nelegal.
În cuprinsul Codului fiscal, aprobat prin Legea nr. 571/2003 - în vigoare la data realizării venitului de reclamantă, la titlul III intitulat impozitul pe venit erau prevăzute următoarele reglementări: art.40 " de cuprindere a impozitului (1) Impozitul prevăzut în prezentul titlu, denumit în continuare impozit pe venit, se aplică următoarelor venituri:
a) în cazul persoanelor fizice rezidente române, cu domiciliul în România, veniturilor obținute din orice sursă, atât din România, cât și din afara României",
Art.41 "Categorii de venituri supuse impozitului pe venit
Categoriile de venituri supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor prezentului titlu, sunt următoarele:
a) venituri din activități independente, definite conform art. 47;
b) venituri din salarii, definite conform art. 56;
c) venituri din cedarea folosinței bunurilor, definite conform art. 65;
d) venituri din investiții, definite conform art. 69;
e) venituri din pensii, definite conform art. 72;
f) venituri din activități agricole, definite conform art. 75;
g) veniturile din premii și din jocuri de noroc, definite conform art. 79;
h) venituri din alte surse, definite conform art. 83".
Articolul 47 definește noțiunea de activitate independentă ca fiind venituri realizate din activități comerciale, venituri din profesii libere și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente iar alin.2 definește veniturile comerciale ca fiind "Sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comerț ale contribuabililor, din prestări de servicii, altele decât cele prevăzute la alin. (3), precum și din practicarea unei meserii". Ori art.3 din Codul comercial R prevede că "Legea consideră ca fapte de comerț:12. Operațiunile de mijlocire (samsarie) în afaceri comerciale".
De asemenea nu poate fi primită nici susținerea că plata impozitului de 10% de comitent reprezintă impozit final deoarece art.53 din Codul fiscal - Legea nr.571/2003 inițială, nemodificată, prevedea că "Reținerea la sursă a impozitului pentru unele venituri din activități independente
(1) următoarelor venituri au obligația de a calcula, de a reține și de a vira impozit prin reținere la sursă, reprezentând plăți anticipate, din veniturile plătite:
a) venituri din drepturi de proprietate intelectuală;
b) venituri din vânzarea bunurilor în regim de consignație;
c) venituri din activități desfășurate în baza contractelor de agent, comision sau mandat comercial". Ori aceasta prevedere este în consens cu articole arătate mai sus și art.55 care arata că "Includerea venitului net din activități independente în venitul anual global.
Venitul net din activități independente se include în venitul anual global și se impozitează potrivit prevederilor cap. X din prezentul titlu."
Având în vedere că reclamanta a realizat activitate de comisionar în afaceri din care a obținut un venit în suma de 1.478.085.700 lei rol, fapt rezultat atât din interpretarea contractului părților, cât și din evidenta contabilă a comitentului, coroborat cu lipsa contabilității simple a reclamantei, instanța a constatat că actele fiscale sunt temeinice și legale raportat la faptul că reclamanta a primit această suma cu titlu de comision, că acest venit este un venit realizat din activitate independentă, venit supus globalizării, instanța a constatat că acțiunea este neîntemeiata motiv pentru care decizia nr.90/43/6.03.05 precum și decizia de impunere anuala nr.- din 01.09.2005, sunt temeinice și legale și ca urmare în baza art.174 pr.fiscală raportat la art.40, 41, 47, 53, 55 din Legea nr. 571/2003 inițial și art.3 și 405 - 409 Cod comercial, art.1, 10 și 18 din Legea nr. 554/2004, a respins contestația ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea sentinței, rejudecarea acțiunii și admiterea acțiunii așa cum a formulat-
În motivarea recursului a susținut că veniturile impozitate, ca fiind din activități comerciale obținute în 2004, sunt de fapt venituri obținute în baza unui contract de comision, care avea ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra unor terenuri, privind avansuri la contract, devenite definitive la încheierea actelor de vânzare - cumpărare.
În mod nejustificat comitentul a calculat cota de 10% la venitul brut obținut, fiind un impozit final, care nu este supus globalizării.
Arată că numai diferența dintre suma percepută și cea achitată proprietarilor de terenuri reprezintă comisionul său, suma fiind mult mai mică decât cea reținută, și evidențiază unele contradicții cuprinse în expertiză, din care ar rezulta că valoarea comisionului plătit este mai mare decât valoarea terenului achiziționat.
La dosar s-au depus întâmpinări prin care pârâtele au solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul, în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, Curtea de Apel constată că nu este fondat și-l va respinge conform următoarelor considerente:
Veniturile realizate de reclamantă au fost corect apreciate de prima instanță ca venituri din contractul de comision, care se impozitează prin reținerea la sursă a impozitului de 10 % din venitul brut realizat; acesta reprezintă plata anticipată, în contul impozitului anual, și se încadrează în prevederile art.52 alin.1 lit. c) și alin. 2 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare: "1) următoarelor venituri au obligația de a calcula, de a reține și de a vira impozit prin reținere la sursă, reprezentând plăți anticipate, din venituri plătite c) venituri din activități desfășurate în baza contractelor de agent, comision sau mandat comercial ; 2) Impozitul ce trebuie reținut se stabilește după cum urmează: a) în cazul veniturilor prevăzute la alin. 1 lit. a) - e), aplicând o cotă de impunere de 10 % la venitul brut ".
Întrucât veniturile înregistrate de reclamantă sunt venituri din activități comerciale, conform pct.1 alin. 2 din nr.HG44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal, se supun procedurii de globalizare, conform art.86 alin.2 din Legea nr.571/2003 și pct. 150 din nr.HG44/2004.
Prin urmare, organele fiscale au stabilit corect prin Decizia de impunere anuală suma datorată de reclamantă, aceasta fiind confirmată și prin raportul de expertiză contabilă.
Sunt nereale susținerile recurentei referitoare la efectuarea unor plăți către proprietarii terenurilor, această obligație nefiind prevăzută nici în contractul de comision, și nefiind dovedită prin nici o probă.
Față de aceste considerente, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat și-l va respinge în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul reclamantei, împotriva sentinței civile nr. 557/2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.III.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - LIBER
GREFIER,
RED:/14.04.08
TEHNORED:/14.04.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Cristian Alexandru DacuJudecători:Cristian Alexandru Dacu, Victoria Catargiu, Claudia
