Contestație act administrativ fiscal. Decizia 364/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 364
Ședința publică din data de 3 martie 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena G -
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta - -, cu sediul în Târgoviște,-, jud. D împotriva sentinței nr. 1058 din data de 23 octombrie 2008 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă D, cu sediul în Târgoviște, str. -, - parter+.I, jud. D.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24 februarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, Curtea, pentru a permite părților să depună concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 156 alin.2 Cod pr.civilă a amânat pronunțarea la 3 martie 2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal sub nr. 4476/120/8.08.2008 reclamanta - - a formulat contestație împotriva procesului verbal de control nr. 17307/10.07.2008 întocmit de Inspectoratul Teritorial d e Muncă D, solicitând anularea măsurii nr. 1 (C2) prin care s-a prevăzut obligarea conducerii societății reclamante de a reanaliza art.56 lit. c din Contractul colectiv de muncă pe unitate /2006 privind acordarea unei cote părți din profit către salariați.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în contractul colectiv de muncă înregistrat sub nr. 17095/30.10.2007, încheiat la nivel de societate de patronat și reprezentații salariaților, cu termen de valabilitate 4 ani, nu s-a convenit repartizarea cotei de până la 10% din profit salariaților, părțile semnând contractul fără vreo obiecție, astfel că o asemenea convenție are putere de lege între părțile contractante, potrivit art. 969 și următoarele Cod civil; a mai arătat reclamanta că nu poate produce efecte contractul colectiv de muncă din anul 2006, din moment ce între părți s-a încheiat un nou contract colectiv la 30.10.2007, destinația profitului este hotărâtă de adunarea generală ordinară a acționarilor, iar potrivit art.32 din Legea 31/1990 a societăților comerciale, participarea la profit se prevede numai pentru fondatorii societății pe acțiuni, constituită prin subscripție publică.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Das olicitat respingerea acțiunii având în vedere că, prin procesul verbal de control, la anexa 1 - constatări - s-a reținut că în contractul colectiv de muncă pe unitate 2006-2007 art.56
lit. c, coroborat cu pentru perioada 2005-2006 + 2007-2010, art.42 alin.2 lit. a se prevede acordarea unei cote părți de profit de 10% salariaților, iar odată cu modificarea contractului colectiv de muncă pe unitate, cu valabilitate din 30.10.2007 această prevedere nu a mai fost prevăzută în contract. Se consideră că reclamanta era obligată să cuprindă în contract acordarea cotei părți din profit, cel puțin la nivelul celei prevăzute în contractul colectiv de muncă la nivel național 2007-2010, această obligație derivând din prevederile art.238 din Codul muncii, potrivit cărora contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contracte de muncă încheiate la nivel superior. A mai arătat pârâtul că societatea reclamantă nu a acordat cota de profit salariaților nici măcar atunci când acest drept a fost prevăzut în contractul colectiv pe unitate, dovadă fiind acțiunile salariaților în justiție.
Prin sentința nr. 1058 din data de 23 octombrie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa respins cererea formulată de formulată de reclamanta - - privind anularea măsurii nr.1 (C2) din procesul verbal de control nr. 17307/10.07.2008 întocmit de pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în actul de constatare întocmit de pârât nr. 17307/10.07.2008 și anexele 1 și 2 la acesta, la pct.C2, măsura M1(C2), conducerea societății reclamante a fost obligată să reanalizeze art.56 lit. c din contractul colectiv de muncă pe unitate () 2005-2010, care prevedea acordarea cotei părți din profitul societății de 10%, salariaților.
Situația a fost determinată de faptul că, odată cu modificarea contractului colectiv pe unitate, începând cu 30.10.2007 nu se mai prevedea acordarea cotei părți din profit, salariaților.
Tribunalul a constatat că nu există suport legal pentru susținerea reclamantei potrivit căreia neintroducerea acestei obligații în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, nu obligă unitatea să îl acorde, iar repartizarea cotei de profit salariaților nu este în contradicție cu dispozițiile Legii 31/1990 a societăților comerciale, în speță nefăcându-se dovada existenței situației prevăzută de art.32 din lege, privitoare la constituirea societății prin subscripție publică și repartizarea profiturilor doar între fondatorii societății.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs reclamanta - -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că la pronunțarea acestei sentințe nu s-a ținut cont de prevederile art. 42(3) ale 2007-2010, potrivit cărora " condițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării la fondul de stimulare din profit sau la fondul de premiere, precum și perioada pentru care se acordă cota de profit salariaților, care nu poate fi mai mare de un an, se stabilesc prin contract colectiv de muncă la nivel de unitate și, după caz, instituție". În contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu există o astfel de clauză de acordare a cotei de profit către salariați, existând înhsă acordul expres al părților - patronat și reprezentanții salariaților.
Se mai arată că în mod greșit instanța de fond a făcut trimitere la art. 56 lit. c din contractul colectiv de muncă pe anul 2006, însă acesta nu mai produce efecte, a expirat, fiind încheiat un nou contract colectiv de muncă, înregistrat sub nr. 17095/30.10.2007. Întrucât de repartizarea cotei-părți de profit pot beneficia numai acționarii societății, ca o recompensare a inițiativei și preocupării lor, se solicită
admiterea recursului, iar pe fondul cauzei revocarea în parte a procesului verbal de control nr. 17307/10.07.2008, în sensul anulării obligării măsurii nr. 1, privind obligația conducerii de a reanaliza art. 56 lit. c din Contractul colectiv de muncă pe unitate /2006.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a interpretat în mod restrictiv prevederile contractului colectiv de muncă, în raport cu contractul colectiv de muncă pe ramura de activitate a unității recurente, considerând că dispoziția aplicată în procesul-verbal de control nr. 17307/10.07.2008, privind obligația conducerii de a reanaliza art. 56 lit. c din Contractul colectiv de muncă pe unitate /2006, raportată la acordarea cotei părți din profit către salariați, având în vedere că /2007-2010, art 42. alin.2 lit.a, ar prevedea un astfel de venit de până la 10%. Aceasta deoarece nu a ținut seama în acest demers și de prevederile art. 42 pct. 3 din /2007-2010, unde se arată "condițiile de diferențiere, diminuare sau anulare a participării la fondul de stimulare din profit sau la fondul de premiere, precum și perioada pentru care se acordă cota de profit salariaților, care nu poate fi mai mare de 1 an, se stabilesc prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate.", nefiind deci, un text imperativ și obligatoriu pentru agentul economic.
Se poate observa că în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu exista o asemenea clauză, de acordare a cotei de profit către salariați, fiind vorba de acordul expres al părților, o înțelegere prealabilă dintre patronat și reprezentanții salariaților în funcție de rezultatele economico-financiare, de mărimea și întinderea profitului realizat. De asemenea, instanța de fond face trimitere la dispozițiile art. 56 lit. c din contractul colectiv de muncă pe anul 2006, care nu mai produce efecte pentru părți, fiind expirat ca durată, întrucât la data de 26.10.2007 s-a încheiat un alt contract colectiv de muncă la nivelul recurentei, înregistrat sub nr. 17095/30.10.2007.
Așadar, dispozițiile art. 42 din /2007-2010 nu au caracter imperativ, astfel că acele "alte venituri" prevăzute la art. 42 alin.2 sunt facultative și nu obligatorii pentru agentul economic. De altfel, nici nu se poate concepe ca să fie obligatorie pentru un agent economic, acordarea de premii, cotă-parte din profit, sau alte stimulente care sunt direct legate de acordul patronat - sindicat și de rezultatele economico-financiare, în acest sens textul contractului la nivel național făcând referire la înțelegerea părților.
Mai mult decât atât, conform art. 32 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, rep. numai adunarea generală a acționarilor hotărăște cota din profitul net ce le revine acționarilor unei societăți comerciale, în baza bilanțului financiar-contabil pe anul financiar trecut, adunarea acționarilor fiind organul statutar abilitat de lege să hotărască în acest sens, ținând seama și de prevederile art. 111 alin.2 lit.a din aceeași lege.
De altfel, nu se poate concepe ca, într-o economie de piață, peste voința acționarilor sau asociaților, exprimată în adunarea lor generală, recurenta să fie
obligată prin contractul colectiv de muncă să plătească salariaților, care nu sunt acționari, cotă-parte din profit.
Ca atare, urmează a se constata temeinicia recursului, care va fi admis și, avându-se în vedere dispozițiilor art. 304 pct.7, 8, 3041, 312 alin.2, 4 Cod pr.civilă, se va modifica în tot sentința atacată în sensul că va fi admisă cererea recurentei în sensul revocării parțiale a procesului-verbal de control nr. 17307/10.07.2008, respectiv anularea măsurii nr. 1 privind obligația conducerii de a reanaliza art. 56 lit.c din CCM/unitate-2006 dispusă de intimatul Inspectoratul Teritorial d e Muncă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta - -, cu sediul în Târgoviște,-, jud. D împotriva sentinței nr. 1058 din data de 23 octombrie 2008 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă D, cu sediul în Târgoviște, str. -, - parter+.I, jud. D.
Modifică în tot sentința și pe fond admite cererea formulată în sensul revocării parțiale a procesului-verbal de control nr. 17307/10.07.2008, respectiv anularea măsurii nr. 1 privind obligația conducerii de a reanaliza art. 56 lit.c din CCM/unitate-2006 dispusă de intimata în cauză.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena
- - G - - -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 3 ex./19.03.2009
Dosar fond -- Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond.
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Giurgiu Afrodita Tănăsică Elena
