Contestație act administrativ fiscal. Decizia 366/2009. Curtea de Apel Oradea

CURTEA DE APEL ORADEA

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. --

DECIZIA NR. 366 /CA/2009-

Ședința publică din 11 iunie 2009

PREȘEDINTE: Filimon Marcela

JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona

JUDECĂTOR 3: Boța Marilena

Grefier: - -

Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtăADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI- cu sediul în O, Str.-, -. 2b, Județ în contradictoriu cu intimatul reclamant - domiciliat în O,-- 57,. 11, Județ B, împotriva sentinței nr. 43/CA din 26 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect anulare act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimatul reclamant - avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul Bihor, lipsă fiind recurenta pârâtă.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, cauza se află la primul termen de judecată, precum și faptul că recurenta a depus la dosar precizare la cererea de recurs, după care:

Instanța comunică un exemplar din precizarea la recurs reprezentantului intimatului.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, depune la dosar concluzii scrise.

Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată, precizează că acestea au fost dovedite la instanța de fond, solicită acordarea cheltuielilor de judecată și în recurs, conform chitanței depuse la dosar.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Constată că prin sentința nr. 43/CA din 26.01.2009 Tribunalul Bihora admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O - DGFP B și în consecință a dispus anularea deciziei nr.62776/FI/23.04.2008 a DGFP B și a actului administrativ fiscal nr.55824/08.04.2008 a O, pârâta O fiind obligată să restituie reclamantului suma de 6290 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, sumă care va fi actualizată cu dobânda legală până la data restituirii efective.

Pârâta a fost obligată la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2047,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în plata taxei de timbru și a onorariului de avocat.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat anularea deciziei nr.62776/FI/23.04.2008 emisă de DGFP B prin care pârâta a respins solicitarea reclamantului de restituire a taxei de primă înmatriculare și totodată a actului administrativ fiscal nr.55824/08.04.2008 a Op rin care această pârâtă i-a respins plângerea prealabilă formulată de reclamant referitoare la restituirea aceleiași taxe de primă înmatriculare. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei de restituire a taxei de primă înmatriculare achitată.

Cu privire la restituirea sumei de bani achitată cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare, instanța reține că prin chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr. - din data de 19.03.2008 reclamantul a achitat suma de 6.290 lei.

Această taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui impozit iar cuantumul său se calculează după formula prevăzută de art. 214/1 alin.3 Cod fiscal după criteriile și coeficienții de corelare ori de reducere a taxei prevăzute în anexele speciale ale legii. Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și importate spre înmatriculare în România, după aducerea acestora în țară.

Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.

Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă, instanța de fond a constatat că acesta stipulează faptul că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și prin urmare, prevederile menționate în Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.

În conformitate cu dispozițiile Legii 157/2005 prin care România a ratificat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, dispozițiile tratatelor originale sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.

Ca urmare a efectului direct al art. 90 din Tratatul Comunității Europene, instanța constată că art. 214/1 - 214/3 Cod fiscal sunt reglementări contrare normelor comunitare, iar taxa pentru înmatricularea autoturismului de către reclamant, în cuantum de 6.290 lei a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea disp. art. 90 alin.1 din Tratat, considerente față de care apreciază că cererea formulată este întemeiată și pe cale de consecință a anulat decizia nr.62776/FI/23.04.2008 a DGFP B și adresa nr.55824/08.04.2008 emisă de pârâta O și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 6.290 RON achitată cu chitanța mai sus arătată reprezentând taxă specială auto prima înmatriculare.

Susținerile pârâtei conform cărora în conformitate cu art.11 din OUG nr.50/21.04.2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule se impune compensarea între taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare nu pot fi reținute întrucât OUG nr.50/2008 a intrat în vigoare ulterior încasării de către pârâtă a taxei de primă înmatriculare a cărei restituire se solicită prin prezenta acțiune. Ori, în conformitate cu art.15 din Constituția României și art.1 din Codul Civil, legea civilă nu retroactivează, ea are putere numai pentru viitor. Prin urmare, instanța a constatat că pârâta a reținut în mod nelegal taxă de primă înmatriculare, va obliga pârâta să restituie această taxă fără a face aplicare dispozițiilor OUG nr.50/2008.

Pentru a se realiza o reparare integrală a prejudiciului suferit de reclamant ca urmare a achitării nelegale a taxei de primă înmatriculare, instanța urmează să oblige pârâta să restituie reclamantului taxa achitată actualizată cu rata dobânzii legale de la data plății până la restituirea efectivă.

Împotriva acestei sentințe, în termen, scutit de plata taxei de timbru a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, sunt invocate dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene, considerând că aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză, deoarece taxa de înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii de autoturisme, indiferent de proveniența acestora.

Plata taxei speciale pentru autoturisme a fost reglementată de prevederile art.2141și art.2142din Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare, dispoziții legale abrogate de OUG 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule. Astfel, taxa specială de primă înmatriculare denumită conform dispozițiilor legale în vigoare "taxa pe poluare" intervine conform articolului 4 din OUG 50/2008 cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.

Mai solicită recurenta să fie avute în vedere prevederile OUG 50/21.04.2008, articolul 11, potrivit cărora "taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentruautovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență", prin urmare legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitată în perioada menționată mai sus.

În drept a invocat prevederile articolul 304 punct 9 cod procedură civilă

Prin precizarea la cererea de recurs, înregistrată la data de 10.06.1993 se solicită micșorarea cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță, deoarece acestea au fost acordate în cuantum nejustificat de mare raportat la valoarea speței, care nu ridică nici o complexitate.

Instanța trebuia să facă aplicarea prevederilor articolului 274 alineat 3 cod procedură civilă, putând să reducă onorariul avocatului.

Intimatul, prin concluziile scrise depuse la dosar solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și întemeiată. Arată intimata că motivele de recurs invocate nu au nici o legătură cu cauza, întrucât sentința recurată are ca obiect taxa de primă înmatriculare achitată nelegal, iar recurenta nu contestă ilegalitatea taxei, dar invocă în apărare o nouă taxă de poluare impusă de OUG 50/2008, act normativ care a intrat în vigoare la 01.07.2007, după achitarea taxei de către reclamantă.

Examinând sentința recurată,prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate, a actelor de la dosar, precum și în temeiul dispozițiilor art.304/1 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.

În mod legal a procedat instanța de fond, înlăturând dispozițiile art. 214/1-214/3 din Codul Fiscal român, ca fiind contrare art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene. Sub acest aspect, este de menționat că, potrivit articolului 90 alineat 1 din Tratatul,"nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".

Referitor la principiul nediscriminării, în cauza Michel, similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că "statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul, adică să nu fie discriminatoriu".

Prevederile menționate în Tratat și cele cuprinse în jurisprudența E, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, respectiv discriminarea între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.

Potrivit reglementării naționale, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări al acestuia în România. Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin. 3. fiscal, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare sau de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.

Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, pentru care se solicită reînmatricularea în România.

Această modalitate de stabilire diferențiată a taxei, instituie un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe. Procedând în acest mod,legiuitorul a încălcat în mod direct și evident dispozițiile art. 90 din Tratat anterior citat.

Pentru aceste considerente și având în vedere principiul aplicării directe a dreptului comunitar, instanța de recurs va reține că hotărârea instanței de fond este legală, impunându-se înlăturarea criticilor vizând aceste aspecte, ridicate de către recurentă în susținerea recursului său.

În ceea ce privește susținerea pârâtei în sensul că, prin OUG 50/2008 s-au abrogat prevederile art. 214/1 si 214/2 din Codul fiscal, taxa specială de primă înmatriculare fiind practic înlocuită acum cu taxa de poluare, instanța reține că prevederile art. 11 din OUG 50/2008 nu pot fi reținute pentru respingerea acțiunii, în condițiile în care nu există nici un temei pentru pârâta să oblige reclamantul la suportarea taxei de poluare, câtă vreme o asemenea taxă nu exista la data înmatriculării autoturismului în România, cunoscând fiind principiul neretroactivității legii civile noi, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituția României. Or, OUG 50/2008 intrând în vigoare la data de 01.07.2008, taxa de poluare nu poate fi percepută pentru aducerea în țară a unui autoturism la o dată anterioară datei intrării în vigoare a acestui act normativ.

Referitor la cheltuielile de judecată acordate reclamantului de instanța de fond, reducerea acestora, nu se justifică. Practic recurenta are în vedere doar onorariul avocațial la care a fost obligată, însă suma de 2000 lei plătită cu acest titlu de către reclamant, potrivit chitanței aflată la fila 22 din dosarul de fond, nu este apreciată de către instanța de recurs ca fiind nepotrivit de mare față de valoarea pricinii (suma de 6.290 lei) și munca îndeplinită de avocat.

Având în vedere aspectele reținute, în temeiul art. 312 alin. 1.pr.civ. va fi respins ca nefondat recursul formulat și menținută ca legală și temeinică sentința nr. 43/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor.

Față de culpa procesuală a recurentei, în temeiul art. 274 alin. 1.pr.civ. aceasta va fi obligată să plătească părții intimate suma de 2.000 cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat, justificat prin chitanța depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondatrecursul declarat recurenta pârâtă recurenta pârâtăADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI- cu sediul în O, Str.-, -. 2b, Județ în contradictoriu cu intimatul reclamant - domiciliat în O,-- 57,. 11, Județ B, împotriva sentinței nr. 43/CA din 26 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totul.

Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 2.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică, azi 11 iunie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER

- - - - - - - -

Red.dec.//16.06.2009

Jud fond.

Dact./ 16.06.2009

Președinte:Filimon Marcela
Judecători:Filimon Marcela, Marinescu Simona, Boța Marilena

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Contestație act administrativ fiscal. Decizia 366/2009. Curtea de Apel Oradea