Despăgubire. Decizia 369/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. --
DECIZIA NR. 369/CA/2009-
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Filimon Marcela
JUDECĂTOR 2: Marinescu Simona
JUDECĂTOR 3: Boța Marilena
Grefier: - -
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ formulat de recurenta pârâtăDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S Mîn nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice S M cu sediul în- S M, Romană nr. 3 - 5, județul S M, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în S M, str.-, -G 24,.20 împotriva Sentinței nr. 507/CA/02.12.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect -anulare act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de la plata taxei de timbru, recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă,după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr. 507/CA/02.12.2008 Tribunalul Satu Marea admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S M și în consecință a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 6271,13 lei reprezentând taxă specială pentru autoturism achitată de reclamantă cu chitanța nr.-/10.01.2008, cu dobânzi legale.
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 42 lei cheltuieli de judecată.
A respins restul capetelor de cerere, a respins și excepția necompetenței materiale a instanței sesizate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Acțiunea promovată de reclamantă se întemeiază pe prevederile art.2141-2143Cod fiscal și ale Tratatului Comunității Economice Europene în legătură cu perceperea unor taxe. Această cerere de chemare în judecată nu reprezintă o simplă acțiune în pretenții astfel cum susține pârâta ci presupune analiza indirectă a procedurii administrative în temeiul căreia taxa a fost stabilită și percepută.
Pentru aceste rațiuni excepția a fost apreciată ca nefondată fiind respinsă de tribunal conform art.137 pr.civ.
Reclamanta a achitat în contul Trezoreriei SMs uma de 6271,13 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare auto, conform chitanței seria - nr.- (fila 7 de la dosar). Această taxă a fost plătită pentru a putea înmatricula autoturismul marca SANTE FE achiziționat dintr-un stat membru al Comunității Europene, la data de 15.12.2007.
Prin contestația înregistrată sub nr.57147/07.08.2008, reclamanta a solicitat restituirea taxei, ca fiind contrară reglementărilor comunitare, fără rezultat pozitiv (fila 9 de la dosar).
Instanța de fond a reținut în consonanță cu dispozițiile art.214 ind.1 și ind.3 Cod fiscal, că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România de către persoana fizică sau juridică, care solicită înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din statele comunitare ori din alte state.
Conform art.90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare."
Obiectivul acestor reglementări comunitare, materializat în jurisprudența Curții Europene de Justiție, este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Ca atare, reglementările comunitare, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
În România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, ceea ce constituie o discriminare a regimului fiscal, contravenind dispozițiilor Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene.
De la 1 ianuarie 2007, România este membră a Uniunii Europene, iar prin ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană, Statul Român și-a asumat obligația respectării tratatelor Comunității.
În consonanță cu dispozițiile art.148 din Constituția României, precum și cu jurisprudența Curții Europene de Justiție,judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau a aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau constituțională.
Reținând că, dispozițiile Tratatului CEE se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intercomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, că se încalcă principiul libertății circulației mărfurilor, respectiv se dezavantajează direct sau indirect, mașinile din celelalte state membre UE, în competiție cu produsele similare autohtone, instanța constată că suma plătită de către reclamantă nu este datorată potrivit legislației comunitare, ca atare restituirea ei se justifică.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta a fost obligată să achite și folosul nerealizat sub forma dobânzii legale conform art.3 alin.3 din OG nr.9/2000, art.1084 și 1071 Cod civil.
Referitor la capătul de cerere privind anularea chitanței seria - nr.- eliberată de Trezoreria Municipiului S M, instanța de fond a reținut că, această chitanță, nu constituie un act administrativ sau fiscal în înțelesul dispozițiilor Codului d e procedură fiscală și a Legii nr.554/2004, care să privească anumite drepturi și obligații, motiv pentru care acest capăt de cerere a fost respins.
Împotriva acestei hotărâria declarat recurs recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice S M în nume propriu și în reprezentarea a Municipiului S M, întemeiat pe prevederile articolului 304 punct 9 și 304 ind.1 cod procedură civilă, ale articolului 20 punct 1 din Legea 554/2004, prin care a solicitat modificarea în totalitate a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Arată recurenta că, așa cum rezultă din petitul acțiunii, reclamanta a formulat o cerere de restituire taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 6.2171,13 lei achitată conform chitanței seria - 2a nr.- din 10.01.2008 precum și a dobânzilor legale aferente, în speță fiind vorba de acțiune în pretenții, a cărei soluționare intră în competnța instanței de drept comun. Chitanța privind achitarea sumei cu titlu de taxa specială,nu este un act administrativ fiscal ci un simplu document care atestă încasarea unor sume de bani de la contribuabili.
Mai arată recurenta că reclamantul s-a adresat organului fiscal cu o cerere de restituire a taxei, fără să ceară anularea actului administrativ fiscal care a stat la baza efectuării plății taxei de primă înmatriculare, respectiv a răspunsului la cererea de restituire, astfel, simpla solicitare de către reclamantă a restituirii taxei de primă înmatriculare nu poate acoperi dispoziția legală imperativă, solicitarea reclamantului de restituire a taxei, nu se încadrează în categoria actelor administrative fiscale prevăzute de articolul 41 și următ. din OG 92/2003.
Răspunsul la solicitarea reclamantului nu se încadrează în categoria actelor administrativ fiscale definite la articolul 2 din Legea 554/2004 și nu constituie un refuz nejustificat al autorității competente de a rezolva o cerere.
Sunt invocate și dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene,considerând că aceste dispoziții nu sunt incidente în cauză, deoarece taxa de înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii de autoturisme, indiferent de proveniența acestora.
Prin OUG 50/2008 a fost instituită "taxa pe poluare" care a intrat în vigoare la 01.07.2008, conform căreia la articolul 11, se prevede că "taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentruautovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență", prin urmare legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitată în perioada menționată mai sus și nu restituirea integrală a taxei.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a apărărilor formulate, a actelor de la dosar, precum și în temeiul dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că este legală și temeinică, recursul fiind nefondat.
În mod corect a respins instanța de fond excepția necompetenței materiale a instanței sesizate, deoarece cerere de chemare în judecată nu reprezintă o simplă acțiune în pretenții astfel cum susține pârâta ci presupune analiza indirectă a procedurii administrative în temeiul căreia taxa a fost stabilită și percepută, contestația formulată înregistrată la S sub nr. 57417/05.08.2008 reprezintă un act administrativ susceptibil de a fi atacat cu acțiune în anulare, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea 554/2004.
În mod legal a procedat instanța de fond, înlăturând dispozițiile art. 214/1-214/3 din Codul Fiscal român, ca fiind contrare art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene. Sub acest aspect, este de menționat că, potrivit articolului 90, alineat 1 din Tratatul," nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare ".
Referitor la principiul nediscriminării, în cauza Michel, similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că " statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul, adică să nu fie discriminatoriu".
Prevederile menționate în Tratat și cele cuprinse în jurisprudența E, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, respectiv discriminarea între produsele importate și cele provenind de pe internă și care sunt de natură similară.
Potrivit reglementării naționale, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări al acestuia în România. Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin. 3. fiscal, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare sau de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, pentru care se solicită reînmatricularea în România.
Această modalitate de stabilire diferențiată a taxei, instituie un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe. Procedând în acest mod, legiuitorul a încălcat în mod direct și evident dispozițiile art. 90 din Tratat anterior citat.
Pentru aceste considerente și având în vedere principiul aplicării directe a dreptului comunitar, instanța de recurs va reține că hotărârea instanței de fond este legală, impunându-se înlăturarea criticilor vizând aceste aspecte, ridicate de către recurentă în susținerea recursului său.
În ceea ce privește susținerea pârâtei în sensul că, prin OUG 50/2008 s-au abrogat prevederile art. 214/1 si 214/2 din Codul fiscal, taxa specială de primă înmatriculare fiind practic înlocuită acum cu taxa de poluare, instanța reține că prevederile art. 11 din OUG 50/2008 nu pot fi reținute pentru respingerea acțiunii, în condițiile în care nu există nici un temei pentru pârâta să oblige reclamantul la suportarea taxei de poluare, câtă vreme o asemenea taxă nu exista la data înmatriculării autoturismului în România, cunoscând fiind principiul neretroactivității legii civile noi, consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituția României. Or, OUG 50/2008 intrând în vigoare la data de 01.07.2008, taxa de poluare nu poate fi percepută pentru aducerea în țară a unui autoturism la o dată anterioară datei intrării în vigoare a acestui act normativ.
Având în vedere aspectele reținute, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul formulat și menținută ca legală și temeinică sentința nr. 507/CA/2008pronunțată de Tribunalul Satu Mare.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat deDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S Mîn nume propriu și în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice a Municipiului S M cu sediul în- S M, Romană nr. 3 - 5, județul S M, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în S M, str.-, -G 24,.20 împotriva Sentinței nr. 507/CA/02.12.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red. dec. /16.06.2009
Jud. fond
2 ex. /16.06.2009
Președinte:Filimon MarcelaJudecători:Filimon Marcela, Marinescu Simona, Boța Marilena
