Contestație act administrativ fiscal. Decizia 4/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 4/2010
Ședința publică din 11 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 2: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 3: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M, împotriva sentinței civile nr. 1737 din 03.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, în contradictoriu cu intimații - SRL și DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE C, având ca obiect contestație act administrativ fiscal - decizie de regularizare.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de 08.01.2010 s-au înregistrat la dosarul cauzei concluzii scrise din partea intimatei - SRL, prin care s-a solicitat respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1737 pronunțată la data de 3 iunie 2009 în dosarul nr- de Tribunalul Maramureșa fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtelor M și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C și a fost anulată Decizia nr. 99/03.12.2008 pronunțată de Biroul pentru soluționarea contestațiilor de pe lângă Direcția Generală a Finanțelor Publice M și s-a dispus rejudecarea în fond a contestației formulate de reclamantă și înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice M sub nr. 20320/09.10.2008, de către organul administrativ jurisdicțional.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la originea litigiului stă procesul verbal de control din 26.08.2008 încheiat de Biroul vamal sub nr. 2989/26.08.2008, care a stabilit o datorie vamală (taxe + comision) de 8.035 lei, pe considerentul că nu s-a dovedit originea preferențială a mărfurilor. Actul constatator face trimitere la dispozițiile legale aplicabile pe care le interpretează în sensul celor arătate mai sus.
Constatatorul reclamant formulează contestația nr.3473/29.09.2008. adevărului că această contestație este sumară și greșit motivată în drept, cu trimitere la dispozițiile arat. 7 din Legea 554/2004, care nu se aplică în materie fiscală.
În mod justificat Biroul de soluționare a contestațiilor, cu adresa 20320/15.10.2008 a cerut reclamantei să-și completeze contestația, ceea ce ea a și făcut cu adresa 194/18.11.2008.
Examinând această adresă a reclamantei, s-a constatat că toate motivele de fapt și de drept necesare pentru soluționarea pe fond a contestației sunt enumerate în cuprinsul ei.
Concluzia la care a ajuns Biroul de soluționare a contestațiilor, la pagina 7 din Decizia 99/2008, în sensul că reclamanta nu a prezentat "motivele de drept pe c are își întemeiază contestația" este excesiv și neîntemeiat.
Dacă reclamantul susține că interpretarea unor texte de lege dată de organul de control este eronată, nu trebuie să invoce "temeiuri de drept pentru aceste susțineri", fiind de atributul organului de control jurisdicțional să verifice dacă legea a fost corect interpretată la stabilirea obligației vamale.
A proceda în alt mod ar însemna încălcarea prevederilor art. 21 din Constituție, care garantează accesul la justiție, cunoscând că procedura administrativă jurisdicțională în materie fiscală este parte obligatorie în procedura judiciară.
Pentru considerentele de mai sus s-a dispus ca organul administrativ jurisdicțional să reia judecata, de această dată pe fond a contestației formulate de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice M solicitândadmiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond pe care o consideră netemeinică și nelegală, în sensul menținerii ca legală și temeinică a Deciziei nr.99/03.12.2008 a Direcției Generale a Finanțelor Publice M - Biroul Soluționarea Contestațiilor.
În motivare se arată că instanta de fond a apreciat eronat cand considera ca este atributul organului de control sa verifice daca legea a fost corect interpretata la stabilirea obligatiei vamale trecand peste obligativitatea indeplinirii procedurii in materie administrativ-fiscala.
Pe fond, arată că pin decizia de regularizare a situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.14/26.08.2008, emisa in baza procesului verbal de control incheiat in data de 26.08.2008, organele fiscale din cadrul Biroului vamal au stabilit in sarcina reclamantei se SRL obligatii fiscale in suma totala de 17.211 lei, reprezentand datorie vamala in suma de 8.035 lei si majorari de intarziere in suma de 9.176 lei.
Împotriva masurilor dispuse prin decizia nr.14/26.08.2008 reclamanta a depus contestatie, inregistrata la Biroul Vamal sub nr.3473/29.09.2008.
Avand in vedere ca, contestatia formulata nu cuprinde motivele de drept pe care se intemeiaza, prin adresa nr.20320/15.10.2008, Biroul Solutionarea Contestatiilor din cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice a judetului M, a solicitat contestatoarei, in conformitate cu prevederile pct 2.5 din Instructiunile pentru aplicarea titului IX din Ordonanta Guvernului nr.92/2003 privind Codul d e procedura fiscala, republicata, aprobate prin Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr.519/2005, precizarea acestora, sub sanctiunea respingerii contestatiei ca nemotivata. Prin adresa nr. 194/18.11.2008, inregistrata la Directia Generala a Finantelor Publice a judetului M sub nr. 24919/20.11.2008, - SRL precizeaza urmatoarele: decizia de regularizare a situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 14/26.08.2008 nu cuprinde data la care aceasta isi produce efectele si mentiunile privind audierea contribuabilului, fiind incalcate prevederile art.43 litb) si j) din Ordonanta Guvernului nr.92/2003 privind Codul d e procedura fiscala, coroborate cu dispozitiile art. 87 din acelasi act normativ.
Decizia de impunere se emite potrivit art. 86 din Ordonanta Guvernului 92/2003 de catre organul fiscal competent In speta, conform art.33 al aceluiasi act normativ, competenta apartine organului fiscal teritorial in a carui raza se afla domiciliul fiscal al contribuabilului, respectiv B
Decizia emisa de Biroul vamal este lipsita de efecte juridice deoarece emana de la o entitate fara personalitate juridica, respectiv Biroul vamal si nu poarta stampila Directiei Regionale pentru Accize si Operatiuni Vamale
Procesul verbal de control in baza caruia a fost emisa decizia a fost încheiat cu încalcarea regulilor procedurale privind inspecția fiscala, prevazute de art.l O 1 si 102 din Codul d e procedura fiscala, respectiv lipsa si necomunicarea avizului de inspectie fiscala precum si ale art.l07 din același act normativ priv, nerespectarea dreptului contribuabilului de a fi informat.
Referitor la exceptiile ridicate de contestatoare privind forma si continutul deciziei de regularizare a situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 14/26.08.2008 si a procesului verbal de control nr. 2989/26.08.2008, se retin urmatoarele:
Procedura de realizare a controlului vamal ulterior, intocmirea actelor de control vamal si a deciziei de regularizare a situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite de controlul vamal sunt reglementate prin Ordinul vicepresedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala pentru aprobarea Normelor metodologice privind realizarea supravegherii si controlului vamal ulterior nr. 7521/2006, prin urmare, decizia de regularizare a situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 14/26.08.2008 cuprinde toate datele prevazute de anexa nr.8 la Normele metodologice privind realizarea supravegherii si controlului vamal ulterior.
In ceea ce priveste competenta Biroului vamal de a emite decizia de regularizare a situatiei privind obligatiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 14/26.08.2008, se retine ca aceasta ii apartine in conformitate cu prevederile art. 62 si 78 din Ordinul nr. 7521/2006, intrucat operatiunea de import s-a derulat prin Biroul vamal, acesta fiind birou vamal de destinatie, deoarece marfa importata de catre - SRL cu declaratia vamala de import nr. I 4164/11.07.2005 este destinata pentru activitatea pe care o desfasoara la punctul de lucru deschis in u M,-.
Referitor la sustinerea contestatoarei privind necomunicarea avizului de inspectie fiscala, s-a retinut că in conformitate cu prevederile art. 25 din Ordinul nr. 7521/2006, realizarea controlului vamal ulterior se facede regulacu instiintarea prealabila a persoanei verificate, insa conform art. 28 al aceluiasi act normativ, comunicarea avizului de controlnu este obligatoriein speta de fata deoarece controlul vamal ulterior a fost efectuat in urma raspunsului primit de la Autoritatea Nationala a Vamilor - Directia Tehnici de si Vamal cu adresa nr. 44803//11.08.2008 la solicitarea Biroului vamal de a se efectua de catre administratia vamala engleza controlul" a posteriori" a certificatului EUR 1 nr. S -. Prin acest raspuns se comunica faptul ca administratia vamala engleza a informat ca exportatorul mentionat" in casuta 1 din certificat nu a prezentat documente pentru a dovedi originea preferentiala a marfurilor acoperite de acest certificat, prin urmare nu se poate confirma ca marfurile in cauza sunt originare in sensul prevederilor Protocolului 4 anexa la Acordul european, astfel marfurile nu beneficiaza de regimul preferential prevazut de acord.
Avand in vedere cele precizate, se retine ca reclamanta nu a prezentat motivele de drept in baza carora considera ca nu datoreaza obligatiile fiscale reprezentand datorie vamala si majorari de intarziere aferente, stabilite de Biroul vamal iar exceptiile invocate privind forma actelor administrative atacate sunt nefondate, intrucat acestea au fost corect emise in conformitate cu Normele metodologice privind realizarea supravegherii si controlului vamal ulterior aprobate prin Ordinul vicepresedintelui Asgentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 7521/2006.
In temeiul art.206 alin (1) lit.c) din Ordonanta Guvernului nr.92/2003 privind Codul d e procedura fiscala, republicata, precizeaza: "Contestatia se formuleaza in scris si va cuprinde: motivele de fapt si de drept;" Pct.2.5. din Instructiunile pentru aplicarea titlului IX din Ordonanta Guvernului nr.92/2003 privind Codul d e procedura fiscala, republicata, aprobate prin Ordinul presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr.519/2005 prevede ca: "In exercitarea rolului activ, organul de solutionare va solicita contestatorului, pe baza de scrisoare recomandata cu confirmare de primire, prezentarea, in termen de cinci zile de la data comunicarii acesteia, a motivelor de fapt si de drept, sub sanctiunea respingerii contestati ei ca nemotivata."
Art.213 alin.(l) si (5) din Ordonanta Guvernului nr.92/2003 privind Codul d e procedura fiscala, republicata, prevede: "( 1) Analiza contestati ei se face in raport de sustinerile partilor, dispozitiile legale invocate de acestea si de documentele existente la dosarul cauzei. (5) Organul de solutionare competent se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond, iar cand se constata ca acestea sunt intemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei."
Din dispozitiile legale mentionate, se retine ca prin contestatia formulata societatea trebuia sa precizeze motivele de drept pe care se intemeiaza aceasta, respectiv actul normativ, articolul sau aliniatul in baza caruia considera ca are dreptul sa beneficieze de regimul vamal preferential, organele de solutionare neputandu-se substi i con.testatoarei cu privire la motivele pentru care intelege
conteste un act admInIstratIv fiscal.
Tinand seama de cele precizate mai sus, precum si de faptul ca SRL nu a prezentat motivele de drept, pe care isi intemeiază contestatia, prin care sa combata si sa inlature constatarile organelor fiscale din cadrul Biroului vamal, Biroul Solutionarea Contestatiilor din cadrul Directiei Generale a Finantelor Publice a judetului M nu se poate pronunta pentru solutionarea pe fond a contestatiei.
Prin concluziile scrise reclamanta intimatăsolicităîn temeiul dispozițiilor art.312 din pr.civ. să se pronunțe o decizie prin care să se dispună respingerea recursului declarat de către pârâta-recurentă - M ca nefondat și menținerea în tot ca legală și temeinică a sentinței civile nr.1737/3.06.2009 a Tribunalului Maramureș.
În motivare se arată că rin p. sentința civilă nr.1737/3. 06. 2009 Tribunalul Maramureșa admis în parte acțiune a precizată formulată de către reclamantă și urmare a excepției ridicate din oficiu la termenul de judecată din data de 27.05.2009 a dispus anularea deciziei nr.99/03.12.2008 emisă de recurenta-pârâtă și totodată rejudecarea în fond de către aceasta din urmă în calitate de organ administrativ jurisdicțional a contestației fiscale formulate de către
În motivarea hotărârii,instanța de fond a reținut că se impune ca recurenta în calitate de organ administrativ jurisidicțional să reia soluționarea pe fond a contestației fiscale inițiale formulate conform prevederilor legale din OG nr.92/2003 rep.
Potrivit tezei însușite de către instanța de fond soluția de respingere a contestației fiscale canemotivatăși adoptată de către M prin decizia nr.99/2008 este una excesiv, neîntemeiată și contrară chiar prev. art.21 din Constituție.
Apreciază recursul formulat împotriva hotărârii instanței de fond ca fiind nefondat, impunându-se respingerea acestuia, raportat la următoarele considerente:
Prin motivele de recurs invocate în conținutul acestuia se învederează și se solicită a se avea în vedere ca temei al modificării hotărârii adoptate de Tribunal aspecte de fond referitoare laprocedura de realizare a controluluivamal ulterior,competențaautorităților de a emite decizii de regularizare a situației, respectivîmprejurări legate de originea preferențialăa mărfurilor pentru care s-au stabilit debite în sarcina reclamantei. Mai mult, prin aceleași critici de recurs se aduc argumente în fapt și în drept referitoare la excepțiile inițiale ridicate de reclamantă în cadrulcontestațieifiscale inițiale, dar care niciodată nu au făcut obiectul vreunei analize din partea recurentei în calitate de organ administrativ jurisdicțional și nu au fost reținute în considerentele deciziei atacate prin acțiunea în contencios administrativ.
Cauza având ca obiect contestație act administrativ fiscal și anume decizia nr.99/2008 a fost soluționată de către instanța de fond avându-se în vedere excepția nemotivării considerându-se de altfel că nu se impune a se proceda la analizarea acesteia pe fond până la reluarea soluționării contestației fiscale de către organul administrativ abilitat la a soluționa conform Codului d e procedură fiscală.
Examinând întreaga documentație existentă la dosarul cauzei, respectiv contestația inițială înregistrată sub nr.3473/29.09.2008, precum și adresa nr.194/18.11.2008 rezultă în mod indubitabil căreclamanta- prin administratorul său -a prezentat motivele de fapt dar și de drept cerute prin prisma dispozițiilor art.213 alill. 1 și5din nr.OG92/2003vizând analiza contestației, iar în mod neîntemeiat a respins-o ca fiind nemotivată.
Prin considerentele expuse în aceste înscrisuri reclamanta a invocat și temeiuri de drept, a ridicat excepții de formă și conținut pe carerecurenta însă nu le-a analizat in nici un fel ceeace în mod corect a îndreptățit instanța de fond să adopte soluția de trimitere acauzei către organul administrativ jurisdicțional în vederea soluționării sale pe fondul contestației și prin raportare la toate aspectele de fapt și de drept avute în vcdere la momentul stabilirii unei datorii de natură vamală.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art.3041pr.civ. prin raportare la dispozițiile din legile speciale incidente Curtea reține următoarele:
Reclamanta SRL prin acțiunea în contencios administrativ promovată în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cas olicitat anularea nr.14 din 26.08.2008 și a DU nr.4566 din 18.12.2008 și înlăturarea obligației de plată a reclamantei.
În motivare reclamanta a învederat că prin decizia nr.99 din 3.12.2008 a Direcția Generală a Finanțelor Publice M s-a dispus respingerea ca nemotivată a contestației formulate de reclamanta SRL împotriva măsurilor dispuse prin procesul verbal de control din 26 august 2008.
Prin decizia nr.99 din 3.12.2008 Direcția Generală a Finanțelor Publice M Biroul Soluționare a Contestațiilor a respins ca nemotivată contestația formulată de SRL reținând incidența prevederilor art.206 alin.1 lit.c din OG nr.92/2003 a punctului 2.5 din Instrucțiunile pentru aplicarea Titlului IX din OG nr.92/2003 aprobate prin Ordinul Președintelui ANAF nr.519/2005 și a prevederilor art.213 alin.1 și 5 din OG nr.92/2003.
Probatoriul administrat a relevat o altă stare de fapt decât cea reținută de către Direcția Generală a Finanțelor Publice M în sensul că subsecvent formulării solicitării de către această instituție în exercitarea rolului activ care îi incumba în temeiul textelor legale invocate în chiar cuprinsul deciziei contestate organul de soluționare a contestației a primit un înscris prin care reclamanta a înțeles să-și completeze contestația, în cuprinsul căruia reclamanta a invocat o serie de excepții care ar fi atras nulitatea procedurii derulate în ceea ce o privește și subsecvent a formulat apărări de fond.
Contestatoarea a învederat că înțelege să invoce excepția lipsei mențiunilor obligatorii din cuprinsul deciziei de regularizare invocând incidența prevederilor art.43 lit.b și j pr.fiscală precum și disp. art.87 din același act normativ.
În subsidiar contestatoarea a învederat instanței că la emiterea actului atacat au fost încălcate normele care reglementează competența invocând incidența prevederilor art.85 din pr.fiscală.
Contestatoarea a invocat un al treilea motiv de nulitate în viziunea sa a deciziei de regularizare invocând faptul că procesul verbal de control invocat ca temei al actului contestat a fost încheiat în baza unui control realizat cu încălcarea legilor procedurale de efectuare a inspecției fiscale invocând prevederile art.101, 102.pr.fiscală și art.107 pr.fiscală.
Potrivit prevederilor art.213 alin.1 pr.fiscală n soluționarea contestației organul competent va verifica motivele de fapt și de drept care au stat la baza emiterii actului administrativ fiscal. Analiza contestației se face în raport de susținerile părților, de dispozițiile legale invocate de acestea și de documentele existente la dosarul cauzei. Soluționarea contestației se face în limitele sesizării. Organul de soluționare competent se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, iar când se constată că acestea sunt întemeiate, nu se va mai proceda la analiza pe fond a cauzei.
Analiza dispozițiilor legale enunțate și reținute în cuprinsul decizie contestate relevă că organul de soluționare a contestației a ignorat aceste dispoziții legale imperative, fiind atributul organului de control jurisdicțional să verifice în raport de motivele de fapt și de drept invocate, chiar și subsecvent solicitării exprese a acestora, corecta aplicare și interpretare a dispozițiilor legale de către organele de control.
Procedura instituită în ceea ce privește contestarea actelor organelor de control, ca parte obligatorie a demersului judiciar pentru asigurarea accesului deplin și integral la o instanță implică asigurarea unui acces efectiv al părții la toate structurile care fac parte din cele investite de legiuitor cu soluționarea acestor cereri astfel că în fața tuturor acestor organe pretențiile părților și apărările acestora trebuie efectiv ascultate și analizate.
Soluția pronunțată apare în acest context ca fiind una temeinică și legală organul administrativ jurisdicțional fiind primul investit de către legiuitor cu obligația de a asculta și soluționa pretențiile contestatoarei.
Aserțiunile recurentei vizând împrejurarea că reclamanta nu a prezentat motivele de drept în baza cărora consideră că nu datorează obligațiile fiscale reprezentând datorie vamală și majorări de întârziere aferente nu pot primi valențele urmărite de recurentă prin raportare la dispozițiile art.206 alin.1 lit.c din OG nr.92/2003 atâta timp cât în conținutul contestației, așa cum a fost aceasta completată urmarea solicitării Direcția Generală a Finanțelor Publice M, aceasta cuprindea invocarea unor dispoziții legale a căror nesocotire a fost apreciată de către contestatoare ca atrăgând sancțiuni care din perspectiva sa atrăgeau nelegalitatea actelor de control.
Celelalte motive enunțate în cuprinsul memoriului de recurs vizează fondul cauzei care nu a fost antamat prin hotărârea recurată astfel că enunțarea acestora nu poate fi valorificată în acest stadiu procesual.
Considerentele evidențiate au relevat că recursul promovat este nefondat iar prima instanță a aplicat corect dispozițiile legale incidente stării de fapt determinate astfel că în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M împotriva sentinței civile nr. 1737 din 3.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș care va fi menținută în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE M împotriva sentinței civile nr. 1737 din 3.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
4 ex./13.01.2010
Președinte:Mihaela SărăcuțJudecători:Mihaela Sărăcuț, Mirela Budiu, Augusta Chichișan
