Contestație act administrativ fiscal. Decizia 414/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație act administrativ fiscal -
R O ÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV
ȘI FISCAL
DECIZIA NR.414
Ședința publică din 19 martie 2008
PREȘEDINTE: Morariu Adriana
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Sas Remus
Grefier - -
Pe rol judecarea recursurilor declarate de reclamanta - SRL, cu sediul în sat, comuna Vama, județul S și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 2607 din 5.07.2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursurilor au avut loc în ședința publică din 12 martie 20098, susținerile părților fiind consemnate în încheierea ședinței de la acea dată, redactată separat, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, pentru a da posibilitatea pârâtei recurente să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Suceava - Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr- la data de 8.06.2006, reclamanta "" SRL, comuna Vama, județul S, a chemat în judecată pe pârâta DGFP S, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 96 din 5.05.2006 emisă de pârâtă, anularea deciziilor de la nr. 22411 la nr.22427 din 31.12.2005 emise de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Cîmpulung M și obligarea pârâtei să procedeze la calcularea dobânzilor și penalităților pentru sumele reprezentând TVA de plată care nu intră sub prevederile legii privind compensarea, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în cursul anilor 2002-2004 a depus cu întârziere deconturile privind TVA și ca urmare a acestui fapt, Cîmpulung M, la data de 31.12.2005 a emis deciziile nr.22411-22427 prin care a aplicat o sancțiune care nu era prevăzută de lege, adică a calculat amenzi și penalități pentru perioada în care societatea avea față de bugetul statului atât calitatea de debitor cât și calitatea de creditor (având TVA de rambursat), neluând în calcul compensarea intervenită potrivit dispozițiilor legii.
Mai arată reclamanta că, deși dreptul fiscal este unul special față de dreptul civil, totuși legislația fiscală păstrează ca principiu dispozițiile art. 1144 Cod civil, nuanțând doar aspectele (de exemplu art. 26 din Legea 345/2002 prevede că regularizarea prin compensarea efectuată de persoana impozabilă în limita taxei rămase de plată, rezultate din decontul lunii anterioare sau din deconturile lunilor următoare, după caz, se face fără avizul organului fiscal, la întocmirea decontului de TVA).
Astfel, dacă s-a raportat într-o lună TVA de rambursat, acea sumă, potrivit art. 26 din Legea 345/2002 se regularizează prin compensarea efectuată de persoana impozabilă în limita taxei rămase de plată din decontul lunii anterioare sau din decontul lunilor următoare, după caz, cu avizul organului fiscal, la întocmirea decontului de TVA.
Prin calcularea de dobânzi și penalități pentru perioada dintre momentul întocmirii decontului TVA și depunerea acestuia, DGFP S aplică o sancțiune care nu este prevăzută de lege, legea dispunând clar că, pentru depunerea cu întârziere a decontului de TVA se aplică amenda.
Tribunalul Suceava, prin sentința nr. 2607/5.07.2007 a admis acțiunea reclamantei și a anulat deciziile nr. 996 din 5.05.2006 emisă de pârâta DGFP S precum și deciziile de la nr.22411 la nr.22427 din 31.12.2005 emise de către Administrația Finanțelor Publice Cîmpulung
Totodată, pârâta a fost obligată să procedeze la calcularea penalităților pentru sumele reprezentând TVA de plată datorate de reclamantă către bugetul de stat pentru perioada cuprinsă între iunie 2002-iunie 2004 care nu intră sub incidența prevederilor din Legea 345/2002 și Legea nr. 571/2003.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă, care statuează că, organul fiscal nu a respectat prevederile legale referitoare la compensarea-regularizarea potrivit deconturilor întocmite de reclamantă, privind TVA de plată sau TVA de recuperat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs părțile, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta DGFP S, a arătat că, în conformitate cu dispozițiile legale, compensarea sumelor de plată cu cele de rambursat se efectuează la data depunerii deconturilor, astfel încât în mod corect Cîmpulung Map rocedat la calculul dobânzilor și penalităților de întârziere pentru neachitarea la termenul scadent a taxei pe valoarea adăugată, atâta timp cât reclamanta a depus cu întârziere deconturile de plată a TVA.
Reclamanta arată că în mod greșit prima instanță a stabilit în sarcina organului fiscal - pârâta DGFP S calcularea dobânzilor și penalităților pentru sumele reprezentând TVA de plată - datorate de contestatoare către bugetul de stat pentru perioada cuprinsă între iunie 2002 - iunie 2004 care nu intră sub incidența prevederilor privind compensarea din Legea 345/2002 și Legea 571/2003, deși în expertiza întocmită în cauză, în suplimentul efectuat, expertul a stabilit pentru perioada mai sus amintită - de fapt iunie 2002 - februarie 2005 - ca obligație de plată în sarcina sa a - SRL, suma de 250 lei, din care 212 lei dobânzi, 38 lei penalități de întârziere, ca atare instanța trebuia să o oblige la plata acestei sume.
Recursurile au fost soluționate prin decizia nr. 1641/ 15 noiembrie 2007 a Curții de APEL SUCEAVA, decizie ce a fost anulată ulterior prin decizia nr. 202/ 7 februarie 2008 a Curții de APEL SUCEAVA, reținându-se că instanța de recurs nu a analizat și recursul reclamantei, caz de contestație în anulare prevăzut de art. 318 teza a II a Cod procedură civilă.
Reinvestită cu rejudecarea recursurilor, instanța constată întemeiat recursul reclamantei.
Astfel, în mod eronat s-a reținut în încheierea de dezbateri din 28.06.2007 și prin care s-a amânat pronunțarea sentinței, că reclamanta ar fi solicitat obligarea pârâtei la efectuarea calculului privind dobânzile și penalitățile pentru sumele reprezentând TVA datorat de aceasta pentru perioada iunie 2002 - iunie 2004, care nu intră sub incidența prevederilor privind compensarea din Legea nr. 345/2002 și Legea nr.571/2003.
În realitate, reclamanta a solicitat, cum de altfel s-a și consemnat în continuare în aceeași încheiere, să se constate că datorează pârâtei suma de 250 RON, însușindu-și în acest fel concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.
Prin urmare, în lipsa obiecțiunilor la raportul de expertiză întocmit de expert ( 65 - 75 dosar fond ) și a suplimentului la acest raport ( 88 - 90 dosar fond ), expert care concluzionează că pentru TVA - ul neachitat la termen, reclamanta datorează bugetului de stat penalități și dobânzi în sumă totală de 250 lei, prima instanță trebuia să o oblige pe reclamantă la plata acestei sume de bani către pârâtă.
Este adevărat că reclamanta nu a depus deconturile de TVA și că în lipsa acestora pârâta nu a putut să procedeze la compensarea din oficiu și la înregistrarea acestor operațiuni în conturile corespunzătoare de venituri la bugetul de stat, însă acest lucru nu înseamnă că reclamanta a pierdut dreptul de a i se mai opera compensarea respectivă, pentru nedepunerea deconturilor în cauză ea putând fi sancționată așa cum a arătat și reclamanta, conform dispozițiilor OG nr. 68/1997.
Față de cele expuse mai sus, instanța, în baza art. 312 alin. 1 - 3 Cod procedură civilă, va admite recursul reclamantei și va modifica parțial sentința tribunalului în sensul arătat, urmând ca, din aceleași considerente, să respingă recursul declarat de pârâta DGFP S, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL, cu sediul în sat, comuna Vama, județul S împotriva sentinței nr. 2607 din 5.07.2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
Modifică parțial sentința tribunalului în sensul că:
În lătură dispoziția de obligare a pârâtei la efectuarea calculului privind dobânzile și penalitățile pentru sumele reprezentând TVA datorat de reclamantă pentru perioada iunie 2002 - iunie 2004 care nu intră sub incidența prevederilor Legii 345/2002 și Legii 571/2003 privind compensarea.
Obligă pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 250 RON, cu titlu de accesorii, dobânzi și penalități pentru TVA neachitat la scadență în perioada iunie 2002 - februarie 2005.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex/26.03.2008
jud.fond.
Președinte:Morariu AdrianaJudecători:Morariu Adriana, Nechifor Veta, Sas Remus
