Contestație act administrativ fiscal. Decizia 418/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 06.03.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.418
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.04.2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel Chiu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta " ROMÂNIA" T, împotriva sentinței civile nr.121/29.01.2008, pronunțată în dosarul nr-, al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu pârâtele - intimate DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect contestație act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru reclamanta - recurentă avocat, pentru pârâta - intimată T se prezintă consilier juridic, lipsă fiind pârâta - intimată
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-a depus la dosar, din partea reclamantei - recurente, prin registratura instanței, la data de 21.03.2008, taxă de timbru în sumă de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei. De asemenea, tot prin registratura instanței s-au depus la data de 24.03.2008 întâmpinări din partea pârâtelor - intimate, câte un exemplar comunicându-se reprezentantei reclamantei - recurente.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei - recurente solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei - intimate T pune concluzii de respingere a recursului pentru motivele arătate în întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. nr.5945/30/20.08.2007 reclamanta " ROMÂNIA" a chemat în judecată în procedura contenciosului administrativ pârâtele T și T pentru ca prin hotărâre judecătorească, instanța să dispună anularea în totalitate a deciziei nr.467/111/18.07.2007, emisă de pârâta T și în parte anularea deciziei de impunere nr.132/18.05.2007, emisă de pârâta T și a raportului de inspecție fiscală nr.606/18.05.2007, întocmit de același pârât T în ceea ce privește suma de 4360 lei cu titlul de TVA apreciată ca nedeductibilă, obligarea pârâtelor la rambursarea integrală a acestei sume solicitată prin decontul TVA nr.9703/24.07.2006, aferent lunii iunie 2006, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta relevă, că în urma cererii de rambursare TVA din luna iunie 2006, fost supusă de reprezentanții T unei inspecții fiscale finalizată prin întocmirea raportului de inspecție fiscală nr.606/18.05.2007, în baza căruia a fost emisă decizia de impunere nr. 132/18.05.2007, prin care s-a decis respingerea la rambursare a TVA în sumă de 4360 lei cu titlul de TVA, înscrisă în factura fiscală nr.-/02.06.2006, în sumă de 4.360 lei emisă de către " C"
Împotriva celor doua acte administrativ fiscale s-a adresat cu contestație în procedura prealabilă administrativă, respinsă de către PTp rin Decizia nr.467/111/18.07.2007, cu motivarea că aceasta este neîntemeiată.
Reclamanta apreciază că actele administrative de impunere fiscală reprezintă un exces de putere a organului de control, în sensul că, nu s-au avut în vedere prevederile pct.42 al.5 și al.6 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003, aprobate prin nr.HG44/2004, și art.145 al.8 din Legea nr.571/2003, motivul că nu a fost prezentată notificarea privind operațiunile de taxare invocat de către organul de control este nereal și totodată nelegal, deoarece, așa cum rezultă și din adresa din data de 5.01.2005, emisă de către C "depunerea notificării ulterior începerii aplicării regimului de taxare nu poate anula opțiunea de taxare a operațiunilor respective, aceasta fiind numai o condiție formală."
Apoi, în raportul de inspecție fiscală, respectiv în Decizia de impunere cu nr. 132/18.05.2007, organul de control fiscal a preluat în mod eronat și trunchiat doar o parte din prev.art.44 din nr.HG44/2004, pentru aplicarea art.141 lit. k), din Legea nr.571/2003, și anume "beneficiarii unor astfel de operațiuni nu au drept de deducere a TVA", însă textul integral este următorul: "scutirile de taxa pe valoarea adăugata prevăzute de art.141 Cod fiscal, sunt obligatorii, cu excepția operațiunilor prevăzute de art.141 al.2 lit. k) din Codul fiscal, pentru care art.141 al.3 prevede dreptul de opțiune pentru aplicarea regimului de taxare. de TVA se aplică livrărilor de bunuri și/sau prestărilor de servicii realizate de orice persoană impozabilă. Dacă o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA a facturat în mod eronat cu taxa pe valoarea adăugată livrări de bunuri și/sau prestări de servicii scutite de TVA către beneficiari care au sediul activității economice sau sediul permanent ori, în lipsa acestuia, domiciliul sau reședința obișnuită în România, este obligată să storneze facturile emise. Beneficiarii unor astfel de operațiuni nu au dreptul de deducere a TVA, aplicată în mod eronat pentru o operațiune scutită; aceștia trebuie să solicite furnizorului/presatorului stornarea facturii cu TVA și emiterea unei noi facturi fără TVA".
Se conchide cu aceea că pentru perioadele anterioare anului 2006, același organ de control a considerat același TVA aferent operațiunii de închiriere de bunuri imobile de la același proprietar - " C" - ca fiind deductibilă, în baza acelorași acte normative.
În drept și-a motivat cererea pe dispozițiile Legii nr.571/2003, nr.HG44/2004 și Legii nr.554/2004. iar în probațiune a atașat la dosar Decizia nr.467/111/18.07.2007, Decizia de impunere nr. 132 /18.05.2007, raportul de inspecție fiscală nr.606/18.05.2007, factura fiscală nr.-/02.06.2006, dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Pârâtele T și T au formulat și depus întâmpinări, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, motivând în esență cu aceea că, reclamanta nu îndeplinește cerințele prevăzute de art.141 al.2 lit. k) și art.145 al.8 din Legea nr.571/2003, raportat la pct.44 din de aplicare a Legii nr.571/2003, aprobate prin nr.HG44/2004, iar pe cale de consecință solicită menținerea actelor administrativ fiscale contestate ca fiind legale și temeinice.
Prin sentința civilă nr.121/CA din 29 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanta " ROMÂNIA" în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
În motivarea soluției pronunțate, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta " ROMÂNIA" a solicitat rambursarea TVA rezultată din decontul cu taxa negativa nr.9703/24.07.2006, aferent lunii iunie 2006, însă, administratorul fiscal T în raportul de inspecție fiscală nr.606/18.05.2007, a constatat că TVA înscrisă în factura fiscală nr.-/02.06.2006, emisă de " C" aferentă operațiunii de închiriere a unui bun imobil este nedeductibilă, deoarece nu au fost respectate prevederile pct.44 din nr.HG44/204, date în aplicarea art.141 al.2 lit. k) și al.3 din Legea nr.571/2003, respectiv nu a fost prezentată notificarea privind opțiunea de taxare a operațiunii de închiriere, de către emitentul fiscale.
În baza actului de control, pârâta T emite decizia de impunere nr. 132/18.05.2007, privitor la respingerea de la rambursare a sumei de 4360 lei, reprezentând TVA dedus nelegal de către reclamantă din factura fiscală nr.-/02.06.2006, emisă de " C"
Art.141 din Legea nr.571/2003, prevede că următoarele operațiuni de interes general sunt scutite de taxa pe valoarea adăugată: pct.2 lit. k), arendarea, concesionarea și închirierea de bunuri imobile, cu următoarele excepții:
1. operațiunile de cazare care sunt efectuate în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;
2. serviciile de parcare a vehiculelor;
3. închirierea utilajelor și a mașinilor fixate în bunurile imobile;
4. închirierea seifurilor;
Chestiunea în litigiu vizează deducerea TVA-ului în cuantum de 4.360 lei, din factura fiscală nr.-/02.06.2006, emisă de " C", cu titlul de chirie pentru imobilul închiriat reclamantei, însă, conform textului de lege precizat supra, operațiunea de închiriere de bunuri imobile este scutită de TVA, împrejurare față de care suma de 4.360 lei, nu este deductibilă pentru reclamantă.
Apoi, potrivit pct.44 din de aplicare a Legii nr.571/2003, "scutirile de taxă pe valoarea adăugată prevăzute de art. 141 din Codul fiscal sunt obligatorii, cu excepția operațiunilor prevăzute la art. 141 alin. (2) lit. k) din Codul fiscal pentru care art. 141 alin. (3) din Codul fiscal prevede dreptul de opțiune pentru aplicarea regimului de taxare. de taxă pe valoarea adăugată se aplică livrărilor de bunuri și/sau prestărilor de servicii realizate de orice persoană impozabilă. Dacă o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată a facturat în mod eronat cu taxa pe valoarea adăugată livrări de bunuri și/sau prestări de servicii scutite de taxa pe valoarea adăugată către beneficiari care au sediul activității economice sau un sediu permanent ori, în lipsa acestuia, domiciliul sau reședința obișnuită în România, este obligată să storneze facturile emise. Beneficiarii unor astfel de operațiuni nu au dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată, aplicată în mod eronat pentru o operațiune scutită; aceștia trebuie să solicite furnizorului/prestatorului stornarea facturii cu taxa pe valoarea adăugată și emiterea unei noi facturi fără taxa pe valoarea adăugată".
Reclamanta se află în eroare atunci când afirmă că emitentul facturii - " C" - a optat tacit pentru taxarea acestor operațiuni, deoarece prevederile pct.42 al.5 și al.6 din de aplicare a Codului fiscal, aprobate prin nr.HG44/2004, în aplicarea art.145 Cod fiscal reglementează sfera persoanelor juridice care au optat pentru regimul de taxare, potrivit al.5, iar al.6 al aceluiași text de lege, se arată că, prin derogare de la prevederile al.5 persoanele care la data de 01.03.2003 au optat tacit asupra taxării operațiunilor prevăzute la art.9 al.2 lit. o) din Legea nr.345/2002, pot renunța oricând la această opțiune în vederea aplicării regimului de scutire, urmând a depune la organul fiscal formularul pentru notificarea anulării opțiunii.
În concluzie, reclamanta " ROMÂNIA" a dedus TVA din factura emisă de către " C" fără a prezenta notificarea depusă la organul fiscal prin care emitentul facturii fiscale nr.-/02.06.2006 si-a exprimat dreptul de opțiune pentru aplicarea regimului de taxare prevăzut de art.141 al.3 din Codul fiscal și pct.44 din nr.HG44/2004, de aprobare a de aplicare a Legii nr.571/2003, texte de lege din exigențele cărora, rezultă cu puterea evidenței că regimul de taxare se aplică de la data înscrisă în notificare și nu de la o dată ulterioară, așa cum de altfel rezultă din formularul pentru notificarea opțiunii de taxare pentru operațiunile prevăzute la art.141 al.2 lit. k) (actualmente lit. e) Cod fiscal, atașat de reclamantă la 60, prin care " C" a optat pentru operațiunea de taxare începând cu data de 01.04.2007, adică, pentru operațiuni de genul - închiriere imobil - derulate ulterior depunerii notificării conform pct.4 din notificare.
Așa fiind, în considerarea prevederilor art.141 Cod fiscal și pct.44 din de aplicare a Legii nr.571/2003, reclamanta nu are drept de deducere a TVA, pe care l-a aplicat în mod eronat pentru o operațiune scutită, iar pe de altă parte trebuia să solicite emitentului - " C" stornarea facturii fiscale cu taxa pe valoarea adăugata și emiterea unei noi facturi fără taxa pe valoare adăugata, însă, cum în cauză nu s-a dovedit că s-a formulat o astfel de cerere organul de control în mod corect a stabilit că factura fiscală nr.-/02.06.2006 nu face obiectul rambursării TVA în sumă de 4.360 lei, adresa din data de 05.01.2005, a - Direcția Generala Politici și Legislație la care se face trimitere și conform căreia notificarea începerii regimului de taxare reprezintă numai o condiție formală, nu poate aduce modificări unei norme juridice care stipulează imperativ că regimul de taxare, se aplică de la data înscrisă în notificare, sau cu alte cuvinte de la data când se cunoaște opțiunea plătitorului de TVA.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.1, art.8, art.10, art.18 din Legea nr.554/2004, demersul judiciar al reclamantei a fost respins, conform dispozitivului care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs " ROMÂNIA" T, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se invocă în esență următoarele:
În ceea ce privește respingerea la rambursare a TVA în sumă de 4.360 lei, TVA înscrisă în factura nr.-/02.06.2006 emisă de către " C", și care reprezintă TVA aferent operațiunii de închiriere a unui bun imobil, apreciază că în mod eronat s-a procedat la această respingere deoarece la întocmirea actelor administrative atacate nu s-a ținut cont de prevederile punctului 42 aliniatul 5 și aliniatul 6 din Normele metodologice din 2004, de aplicare a Legii nr. 571/2003, privind Codul fiscal aprobate prin nr.HG 44/2004, prin care se prevede că persoanele juridice care au optat pentru regimul de taxare pentru orice operațiunea prevăzută la art. 141 aliniatul 2 litera k) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, au optat tacit și pentru taxarea operațiunilor de închiriere de bunuri imobile.
Or, " C" Tae mis facturile reprezentând operațiuni de închiriere de bunuri imobile cu TVA încă din anul 2003, optând astfel tacit pentru taxarea acestor operațiuni.
Organul de control a reținut în mod nelegal în actele administrative atacate că TVA înscrisă în factura nr.-/02.06.2006 emisă de către " C", în sumă de 4.360 RON nu este deductibilă pentru " ROMÂNIA", deoarece nu au fost respectate prevederile punctului 44 din nr.HG44/2004 date în aplicarea prevederilor rt.141 alin.2 lit. k) și art.141 alin.3 din Legea nr.571/2003 adică nu a fost prezentată notificarea privind operațiunile de taxare.
După cum s-a arătat și în contestația formulată, asupra cadrului legislativ menționat, s-a pronunțat și Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Politici și Legislație privind veniturile bugetului general consolidat, prin adresa din data de 05.01.2005 către C, care precizează că: "depunerea notificării ulterior începerii aplicării regimului de taxare nu poate anula opțiunea de taxare a operațiunilor respective, aceasta fiind numai o condiție formală".
De asemenea, arată că, organul de control nu a ținut cont de prevederile art.145 alin. 8 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, care precizează că: "pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată, orice persoană impozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere, în funcție de felul operațiunii, cu unul din următoarele documente:
a) pentru taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-ai fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă, cu factură fiscală, care cuprinde informațiile prevăzute la art.155 alin.8 și este emisă pe numele persoanei de către o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată".
Prin urmare, având în vedere prevederile legale mai sus menționate și ținând cont că factura nr.-/02.06.2006 emisă de către " C", reprezentând contravaloare chirie pentru spațiul închiriat, a fost emisă pe numele " ROMÂNIA" de către persoana impozabilă " C", înregistrată ca plătitor de TVA, consideră că " ROMÂNIA", are dreptul la deducere a TVA aferentă facturii nr.-/02.06.2006 și implicit trebuie să beneficieze de rambursarea TVA aferentă.
În raportul de inspecție fiscală încheiat, respectiv în decizia de impunere cu nr.132 din 18.05.2007, organul de control fiscal a preluat în mod eronat și trunchiat doar o parte din prevederile pct.44 din nr.HG44/2004 pentru aplicarea prevederilor art.141 alin.2 lit. k) din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Se mai arată și că la dosarul cauzei există notificarea reclamantei către organul fiscal, prin care își manifestă opțiunea taxării operațiunilor în discuție.
Prin întâmpinările depuse la dosar T și T solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.
Recursul este întemeiat, pentru considerentele mai jos reținute:
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, Curtea reține faptul că în urma cererii formulată de către reclamanta " ROMÂNIA" de rambursare TVA, în sumă de 12.092 lei, aferentă lunii iunie 2006, organele fiscale ale pârâtei, au procedat la verificarea fiscală a perioadei 01.06.2006 - 30.06.2006, cu consecința respingerii la rambursare a TVA în cuantum de 4.360 lei, înscrisă în factura nr.-/02.06.2006, emisă de către " C", potrivit raportului de inspecție fiscală nr.606 din 18.05.2007 și a deciziei de impunere nr.132 din 18.05.2007.
Aceeași soluție de respingere a fost dată și de către pârâta T, prin decizia nr.467/111/18.07.2007.
Curtea apreciază, că în speță, organele de control fiscal au dat o interpretare greșită dispozițiilor legale aplicabile în materie, respectiv a dispozițiilor art. 44 din nr.HG 44/2004, date în aplicarea prevederilor art. 141 aliniatul 2 litera k), aliniatul 3 din Legea nr. 571/2003, în sensul că " C", emitentul facturilor mai susmenționate, nu ar fi prezentat notificarea opțiunii pentru taxarea operațiunilor prevăzute la art. 141 aliniatul 2 litera k) din Legea nr. 571/2003.
Și aceasta întrucât, în sensul punctului 42 (aliniatul 5 și 6 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin nr.HG 44/2004, persoanele juridice care au optat pentru regimul de taxare a oricăror operațiuni prevăzute la art. 141 aliniatul 2 litera k) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au optat tacit inclusiv și taxarea celorlalte operațiuni, respectiv și pentru taxarea operațiunilor de închiriere de bunuri mobile.
Or, " C" T emitenta facturilor mai sus menționate, se regăsește tocmai în această situație, dat fiind că, încă din anul 2003 optat tacit pentru taxarea acestor operațiuni, emițând facturi conținând operațiuni de închiriere de bunuri imobile cu TVA. De altfel la dosarul cauzei s-a atașat de către reclamantă și dovada comunicării către pârâtă, " C" a unei asemenea notificări, la data de 17 octombrie 2007.
Este real faptul că această notificare a fost emisă ulterior emiterii celor două facturi supuse analizei, ceea ce însă nu prezintă relevanță.
De altfel, prin adresa din 05.01.2005 a Ministerului Finanțelor Publice - Direcția Generală de Politici și Legislație privind veniturile bugetului general consolidat, a menționat faptul că "Depunerea notificării ulterior începerii aplicării regimului de taxare nu poate anula opțiunea de taxare a operațiunilor respective, aceasta fiind numai o condiție formală".
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează ca în baza dispozițiilor art. 312 aliniatul 1 raportat la art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă să admită recursul de față să modificare sentința atacată și să dispună anularea deciziei nr. 467/111/18.07.2007 emisă de T, să anuleze în parte decizia de impunere nr. 132/18.05.2007 emisă de - T - Activitatea de Inspecție Fiscală, să anuleze în parte raportul de inspecție fiscală nr. 606 din 18.05.2007, ambele în privința sumei de 4360 lei și să dispună rambursarea sumei solicitată conform decontului de TVA cu nr.9703/24.07.2006 aferent lunii iunie 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta România T, împotriva sentinței civile nr.121/CA din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică sentința atacată și admite acțiunea reclamantei, anulează decizia nr.467/111/18.07.2007 emisă de T, anulează în parte decizia de impunere nr.132 din 18.05.2007 emisă de - T - Activitatea de Inspecție Fiscală, anulează în parte raportul de inspecție fiscală nr. 606 din 18.05.2007, ambele în privința sumei de 4360 lei și dispune rambursarea sumei solicitată conform decontului de TVA cu nr.9703/24.07.2006 aferent lunii iunie 2006.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 3.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - LIBER - - -
GREFIER,
- -
RED:/27.05.08
TEHNORED:/28.05.08/
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecători - /
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Claudia, Mircea Ionel Chiu
