Contestație act administrativ fiscal. Decizia 42/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 42/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
- - - - judecător
- --- - judecător
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtăDirecția Generală a Finanțelor Publice N - în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice a Orașului,împotriva sentinței civile nr. 65/CF din 19 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant, personal, lipsă fiind reprezentantul recurentei-pârâte.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Intimatul-reclamant depune dovezi în sensul că autoturismul a fost achiziționat din Uniunea Europeană, respectiv copii de pe declarația de vânzare și încheierea de legalizare a semnăturii traducătorului. Arată că nu are alte cereri prealabile.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii pe fondul cauzei.
Intimatul-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea, ca temeinică și legală, a deciziei recurate pentru considerentele expuse în întâmpinare.
S-au declarat închise dezbaterile, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului contencios administrativ fiscal de față constată următoarele:
Prin sentința civilă 65/CF/19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul - a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE, fiind obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 18104 lei, reprezentând taxa specială pentru autoturisme de primă înmatriculare cu dobânda legală până la data efecivă a plății. Totodată a fost respins capătul de cerere privind anularea chitanței seria - nr. -/ 16.03.2007.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: Prin Legea nr.343/2006 s-a modificat Codul Fiscal, în sensul introducerii art.2141și 2142, ce instituie obligația de plată a unei taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule, cu ocazia primei înmatriculări în România. De remarcat că, urmare a modificării textului art.2141din Codul fiscal prin G nr.110/2006, intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale, ceea ce ar exclude așadar obligația de plată a necomercianților.
În practică însă s-a făcut distincție între necomercianți și comercianți ca subiecte în raportul de drept material fiscal.
taxei speciale cu ocazia primei înmatriculări în România se efectuează fără a se proceda la emiterea unui titlu de creanță, fiind utilizată aplicația informatică prevăzută de Ordinul Ministerului, Economiei și Finanțelor nr.418/2007, pentru aprobarea procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Instanța apreciază că această operațiune echivalează cu un act administrativ fiscal ce poate face obiectul contestării, chiar în condițiile în care nu este materializat printr-un înscris care să constituie titlu de creanță, interpretarea contrară fiind de natură a aduce atingere dreptului reclamantului de acces la o instanță reglementat de art.6 par.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Reclamantul a invocat incidența art.90 alin 1 (ex.-art.95) din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene care stipulează că nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură superioare celor care se aplică direct sau indirect, produselor menționate similare.
Pârâta a înțeles să se apere invocând faptul că taxa specială de primă înmatriculare nu face parte din categoria impozitelor la care trimite textul art.90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art.90 au în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană (E) un caracter complementar raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art.25 Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de EJ. în cauzele Air Industries, C-393/04 și C-41/05, C-313/05).
De remarcat însă că noțiunea de impozit intern are accepțiune diferită de cea din dreptul intern, desemnând în jurisprudența EJ. (hotărârea Haar, C-90/94, C-387/01), un sistem general de taxe interne aplicabil în mod sistematic diferitelor categorii de produse, cu ajutorul unor criterii obiective, indiferent de originea produselor.
Este evident că taxa specială ce se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România în temeiul art.2141Cod fiscal se circumscrie acestor definiții.
După cum în mod corect a arătat pârâta, se recunoaște în mod constant in jurisprudența comunitară libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 al. 1 E, în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitar decât dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hot Outokumpu, C-213/96, hot. Nadasdi și C-290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nici-o situație, efecte discriminatorii (hot Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/, C-375/1995).
Așadar, este incidență încălcarea art.90 al. 1 atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
În cauza de față rezultă din interpretarea art.2142din Codul fiscal că taxa specială se aplică în cazul autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor second-hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare a acestei taxe autoturismele second-hand înmatriculate deja in România.
Se realizează astfel, în mod indirect, o discriminare între autoturismele second hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare față de care instanța apreciază că există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art.90
Or, în această situație este aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza Costa/Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Astfel, s-a arătat în hotărârea dată în Cauza Simmenthal, C-106/77, că dreptul comunitar constituind parte integrantă, cu de prioritate, din ordinea juridică-aplicabilă pe teritoriul statelor membre, judecătorul național este ținut să aplice în limitele competenței sale dispozițiile dreptului comunitar, lăsând, în caz de nevoie, neaplicată, prin propria sa autoritate, orice dispoziție contrară din legislația națională, chiar posterioara, fără a fi necesară să ceară sau să aștepte eliminarea în prealabil a acesteia pe cale legislativă sau prin oricare alt procedeu constituțional.
Principiul supremației dreptului comunitar își găsește consacrarea la nivel constituțional, în dispozițiile art.148 al.2, conform cărora; "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare", în al.4 din același act stipulându-se că "Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)".
În ceea ce privește anularea chitanței seria - nr.-/16.03.2007 emis de pârâtă, ce face dovada plății de către reclamant a taxei speciale instituite prin art.2141- 2143din Codul fiscal, instanța constată că acest act nu constituie un act administrativ în accepțiunea art.2 alin 1 lit.c din Legea nr.554/2004, respectiv un act unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării sau organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturile juridice.
De asemenea, acest act nu poate fi considerat act administrativ fiscal în conformitate cu sensul dat acestei noțiuni de art.41 din OG nr.92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, respectiv act emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
În consecință, instanța a respins capătul de cerere privind anularea chitanței seria - nr.- din 16.03.2007.
Față de considerentele ce preced, instanța apreciază cererea întemeiată în ceea ce privește pretenția reclamantului de restituire a contravalorii taxei speciale, ce a fost percepută cu încălcarea dispozițiilor art.90 alin 1 din, astfel încât a admis acțiunea, în parte, și a obligat pârâta să restituie, reclamantului suma de 18104 lei actualizată cu dobânda legală achitată în temeiul art.2141Cod fiscal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N în numele pârâtei ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI, scutit de plata taxei de timbru, în temeiul dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului declarat pentru pârâtă, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N arătat că potrivit dispozițiilor art. 1 al. 5 din Constituția României și ale art. 214 al. 1 Cod fiscal taxa specială este datorată, reglementarea acesteia nefiind declarată neconstituțională sau discriminatorie. Pe de altă parte, această reglementare nu încalcă Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană, taxa auto aplicându-se tuturor autoturismelor, produse în România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora în România.
De asemenea, prin OUG50/2008, care înlocuiește începând cu data de 01 iulie 2008 taxa specială prevăzută de art. 214 Cod fiscal, se reglementează procedura de restituire a diferenței dintre suma achitată de contribuabili în perioada 01 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea OUG50/2008.
Intimatul - reclamant, legal citat, a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, având în vedere dispozițiile art. 90 alin.1 din Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, ale art. 148 din Constituția României.
La solicitarea instanței intimatul-reclamant a depus înscrisuri doveditoare a statului de unde a fost achiziționat autoturismul cu privire la care a fost calculată taxa a cărei restituire se solicită: declarație de vânzare tradusă în limba română de un traducător autorizat.
Examinând recursul promovat, pentru motivele arătate, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reglementarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule a fost realizată prin introducerea articolelor 2141- 2143în Codul fiscal, în baza Legii 343/2006, începând cu data de 01.01.2007. Astfel, cu ocazia primei înmatriculări în România se plătește taxa specială potrivit regulilor prevăzute de art. 2141, cu situațiile de excepție indicate de art. 2143Cod fiscal.
În baza acestor dispoziții, astfel cum au fost modificate de OUG110/2006, reclamantul a plătit la data de 16 martie 2007 suma de 18104 lei, reprezentând taxa specială, pentru autoturismul achiziționat din Italia.
Deși a solicitat restituirea taxei plătite, prin adresa 1042/18.02.2008 refuzat restituirea, susținând caracterul legal al obligației de plată a taxei și inexistența căii de atac a contestației în cadrul procedurii de plată a acesteia.
Analizând fondul cauzei, instanța apreciază că reglementarea obligației de plată a taxei speciale prin dispozițiile arătate, în vigoare până la data de 01 iulie 2008, este contrară dispozițiilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, stabilind pentru autoturismele second-hand provenite din state membre ale Uniunii Europene un regim juridic fiscal distinct față de cel aplicabil produselor naționale similare în situația înmatriculării în România.
Astfel, pentru autoturismele provenite dintr-un alt stat membru este datorată la reînmatriculare în România taxa specială arătată, spre deosebire de autovehiculele naționale care nu sunt supuse acestui regim.
Efectul direct al incidenței dispozițiilor Codului fiscal este încălcarea principiului libertății circulației mărfurilor, prin dezavantajarea, directă sau indirectă, autovehiculelor din celelalte state membre în competiția cu produsele naționale similare. Pe de altă parte, relevanță din perspectiva respectării principiului libertății circulației mărfurilor prezintă și cuantumul ridicat al taxei speciale care reprezintă un alt impediment al libertății de circulație a mărfurilor, având în vedere de faptul că în situația neplății acesteia, nu este posibilă operațiunea tehnică de înmatriculare a autovehiculelor în România cu consecința reglementării unei forme de protecție a produselor naționale.
Constatând incompatibilitatea dispozițiilor naționale cu cele comunitare în această materie, având în vedere dispozițiile art. 148 al. 2, 4 din Constituția României, ale art. 2 din Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța, în aplicarea dispozițiilor art. 90 din Tratat, apreciază ca întemeiată cererea de restituire formulată de reclamantă.
Motivul de recurs privitor la intrarea în vigoare a OUG50/2008 la 01 iulie 2008 invocat de către pârâtă nu este fondat, întrucât aplicarea dispozițiilor art. 11 din OUG50/2008 în prezenta cauză reprezintă încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii, prin aplicarea prevederilor OUG50/2008 unei situații născute anterior.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, va fi respins, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ promovat de recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE în numele și pentruADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI, JUDEȚULîmpotriva sentinței civile nr. 65/CF din 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Vera Stănișor | JUDECĂTOR 2: Morina Napa | JUDECĂTOR 3: Gabriela Mona |
Grefier, |
Red.
Red.
Tehnored. 2 ex.
02 febr. 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Morina Napa, Gabriela Mona
