Alte cereri. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr. 40/2009
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
- - - - judecător
- --- - judecător
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurentul-reclamant,împotriva sentinței civile nr. 175 din 19 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect alte cereri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima cât și la cea de-a doua strigare a cauzei au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Având în vedere că recurentul-reclamant a solicitat judecarea în lipsă, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 175/CA din 19.09.2008 Tribunalul Neamța hotărât următoarele:
- a admis excepția neîndeplinirii procedurii prealabile invocată de pârâtul Primarul Municipiului P N;
- a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului P N, cu sediul în P N;
- a obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 10500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, reclamantul avea obligația să se adreseze Primarului Municipiului P N și să solicite revocarea dispoziției adoptate.
S-au acordat în cauză mai multe termene de judecată pentru a-i da posibilitatea să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile. Prin încheierea de ședință din 30.01.2007 s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 1551Cod procedură civilă întrucât s-a constatat că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante care nu s-a conformat dispozițiilor instanței, consemnate în încheierea de ședință, din 19.12.2007 și nu a depus la dosar dovada îndeplinirii procedurii prealabile.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 18.04.2008 după care s-au mai acordat trei termene de judecată la care reclamantul a făcut anumite precizări care exced obiectului cauzei, și nu face dovada formulării plângerii prealabile.
Prin încheierea pronunțată la data de 16.10.2008, din oficiu, Tribunalul Neamța admis sesizarea privind îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 175/CA/19.09.2008, în sensul că, în loc de "Obligă reclamantul să plătească pârâtului suma de 10500 lei cheltuieli de judecată" se va consemna:,Obligă reclamantul să plătească pârâtului suma de 3500 lei cheltuieli de judecată". S-a reținut că dintr-o eroare de calcul s-a menționat "suma de 10500 lei" în loc de "suma de 3500 lei" cheltuieli de judecată; la fila 65 se află chitanța privind cheltuielile de judecată solicitate de către pârât care sunt cuprinse în ordinul de plată nr. 2001/05.06.2008 și din eroare s-au cumulat sumele cuprinse în aceste înscrisuri (chitanță și ), însă suma plătită cu acest titlu este 3500 lei.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 175/CA/19.09.2008, reclamantul a formulat prezentul recurs. Recursul vizează numai cheltuielile de judecată, recurentul-reclamant solicitând, în principal, exonerarea în totalitate de plata acestora și, în subsidiar, micșorarea onorariului de avocat conform art. 274 alin. 3 din Codul d e procedură civilă. În motivarea recursului, reclamantul a susținut următoarele:
I s-a demolat chioșcul de alimentație publică pe care îl deținea legal, chioșc pe care l-a cumpărat deja construit, în baza unui contract de vânzare-cumpărare, încă din anul 2001 și pentru care a fost autorizat să funcționeze chiar de către Primăria PAp rimit la domiciliu, nu dispoziția primarului, ci doar o adresă prin care i s-a adus la cunoștință că s-a emis dispoziția de demolare, dar de la data primirii adresei și până la demolare a durat doar două zile. a introdus acțiunea, pe care a gândit-o ca o contestație la executare.
În prezent, nu mai poate continua acest proces deoarece a rămas fără obiect atâta timp cât chioșcul este demolat și nu s-ar mai putea întoarce o executare.
Cheltuielile de judecată la care a fost obligat sunt disproporționat de mari în raport cu obiectul pricinii și munca efectiv îndeplinită de avocat.
Deoarece nu este în culpă procesuală întrucât nu i s-a comunicat niciodată dispoziția primarului în materialitatea ei nu avea cum să îndeplinească procedura prealabilă.
Recursul nu este fondat.
Reclamantul a formulat acțiunea în contencios administrativ la data de 15.11.2007, după două zile de la data când i-a fost comunicat prin poștă actul contestat, respectiv dispoziția nr. 3620/23.05.2007; această dispoziție a fost anexată de reclamant la cererea de chemare în judecată, astfel că nu se poate reține faptul că nu a avut cunoștință de conținutul ei. În aceste condiții era evident că nu putea fi respectat termenul de 30 de zile pe care art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 îl pune la dispoziția autorității publice emitente pentru a-și revoca, în tot sau în parte, actul. Prin urmare, nu pot fi reținute susținerile recurentului-reclamant fondate pe lipsa culpei sale procesuale.
onorariilor avocaților este permisă de art. 274 alin. 3 din Codul d e procedură civilă,potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat." Legislația actuală nu cuprinde un tablou al onorariilor minimale; dimpotrivă, prin art. 133 din Statutul profesiei de avocat se prevede că onorariile se stabilesc liber între avocat și client, în limitele legii și ale statutului profesiei, fiind interzisă fixarea de onorarii minime, recomandate sau maxime de către organele profesiei, de către formele de exercitare a profesiei de avocat sau de către avocați. Onorariul se stabilește, potrivit art. 132 alin. 2 din același statut, în raport de dificultatea, amploarea sau durata cazului și depinde de fiecare dintre elementele prevăzute în alin. 3 (timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client; natura, noutatea și dificultatea cazului; importanța intereselor în cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului; conlucrarea cu experți sau alți specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului; avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; situația financiară a clientului; constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante).
Având în vedere, pe de o parte, această situație, iar pe de altă parte, apreciind că onorariul de 3500 lei la plata căreia a fost obligat recurentul-reclamant constituie o cheltuială care a fost în mod real făcută de intimatul-pârât, în limita unui cuantum rezonabil, curtea de apel constată că nu este fondat nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 274 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ promovat de recurentul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 175 din 19 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârâtPRIMARUL MUNICIPIULUI P
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,22 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE: Vera Stănișor | JUDECĂTOR 2: Morina Napa | JUDECĂTOR 3: Gabriela Mona |
Grefier, |
Red.
Red.
2 ex. 02 febr. 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Morina Napa, Gabriela Mona
