Contestație act administrativ fiscal. Decizia 423/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.423/CA/2008 -
Ședința publică din 20 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Dina Tătar-JUDECĂTOR 2: Florica Vîrtop
JUDECĂTOR 3: Ovidiu
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului, în contencios administrativ, declarat de recurenta pârâtăAdministrația Finanțelor Publice a municipiului Ocu sediul în O, str.- nr.2 B, județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în O,-, Județ B, împotriva sentinței nr.288 din 30 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiectcontestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul intimatului reclamant - lipsă, avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.36/14.10.2008 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul București - Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, după care:
Reprezentantul intimatului pârât depune la dosar concluzii scrise și precizează că nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului pârât solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele din concluziile scrise, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului, în contencios administrativ, de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.288 din 30 iunie 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului A respins cererea de anulare a adresei nr. 31679/13.02.2008, cu obligarea pârâtei să restituie reclamantei taxa specială pentru autoturisme în cuantum de 5.599 lei. A obligat pe pârâtă să plătească reclamantei 839,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul solicită anularea adresei nr. 31679 din 13.02.2008 emisă de pârâtă.
În conformitate cu art. 7 din Legea 554/2004 republicată, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia, iar în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin.2 cod proc. civilă, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, dovada îndeplinirii procedurii prealabile anexându-se la cererea de chemare în judecată.
Din înscrisul aflat la fila 6 din dosar rezultă că reclamantul a întreprins demersuri pentru restituirea sumei achitate cu titlu de taxa de primă înmatriculare, iar pârâta prin adresa nr. 31679 din 13.02.2008 a înștiințat-o cu privire la refuzul restituirii, împrejurări față de care instanța constată că procedura prealabilă a fost îndeplinită, astfel că excepția inadmisibilității invocate de pârâtă va fi respinsă ca neîntemeiată.
Cât privește capătul de cerere privind anularea adresei nr. 31679 din 13.02.2008, instanța reține că aceasta nu are valoarea unui act unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii și care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, fiind o înștiințare cu privire la o situație juridică anterior născută, situație față de care instanța raportat la starea de fapt astfel cum a fost reținută, în baza art. 8 din Legea 554/2004 urmează a respinge capătul de cerere privind anularea adresei, ca neîntemeiat.
Cu privire la restituirea sumei de bani achitată cu titlul de taxă specială de primă înmatriculare, instanța reține că prin chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr. -, la data de 01.02.2008 reclamantul a achitat suma de 5.599 lei.
Această taxă specială de primă înmatriculare pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea 343/2006, sub forma unui impozit iar cuantumul său se calculează după formula prevăzută de art. 214/1 alin.3 Cod fiscal după criteriile și coeficienții de corelare ori de reducere a taxei prevăzute în anexele speciale ale legii. Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și importate spre înmatriculare în România, după aducerea acestora în țară.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de reclamantă, instanța constată că acesta stipulează faptul că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare și prin urmare, prevederile menționate în Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste.
În conformitate cu dispozițiile Legii 157/2005 prin care România a ratificat Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, dispozițiile tratatelor originale sunt obligatorii pentru România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 din Tratatul Comunității Europene, instanța constată că art. 214/1 - 214/3 Cod fiscal sunt reglementări contrare normelor comunitare, iar taxa pentru înmatricularea autoturismului de către reclamantă, în cuantum, de 5.599 lei a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea disp. art. 90 alin.1 din Tratat, considerente față de care apreciază acest capăt de cerere ca fiind întemeiat și pe cale de consecință va obliga pe pârâtă să restituie reclamantului suma achitată cu titlu de taxa specială pentru autoturisme.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului O, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că, în mod neîntemeiat instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată.
Menționează că, potrivit art.7 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ, competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la comunicării actului, revocarea în tot sau în parte, a acestuia.
Ori, reclamantul s-a adresat organului fiscal cu o cerere de restituire a taxei, după ce a introdus acțiunea la instanța de contencios administrativ.
Reclamantul nemulțumit de răspunsul primit la cererea formulată, avea obligația să-l conteste la organul fiscal conform prevederilor imperative menționate anterior, coroborate cu prevederile art.205 și următoarele Cod procedură fiscală. Astfel, doar după emiterea deciziei de către organul fiscal de soluționare a contestației reclamantului, acesta se poate adresa instanței de contencios administrativ.
Pe fond, precizează că, dispozițiile art.90 din Tratatul Comunității Europene, nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare este obligatoriu a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de provenința acestora la momentul primei înmatriculări în România.
Or, dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene are în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Pe de altă parte, prevederile art.90 paragraful I din Tratatul Comunității Europene, nu sunt incidente în speță, întrucât nu suntem în prezența unor "impozite interne mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare" și nu se aflăm în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, întrucât obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autovehiculele/autoturismele, indiferent de țara de proveniență, nefiind deci în prezența unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor.
Menționează că, taxa specială a fost calculată în conformitate cu prevederile art.214/1 șu 214/2 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, dispozițiile legale abrogate prin OUG nr.50/21.04.2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008.
Astfel, taxa specială de primă înmatriculare, denumită conform dispozițiilor legale în vigoare "taxa pe poluare" intervine, potrivit art.4 lit."a" din OUG nr.50/2008, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Solicită a se avea în vedere și modificările legislative aduse taxei de primă înmatriculare prin OUG nr.50/21.04.2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autoturisme, art.11 prin care legiuitorul a dispus restituirea în parte a taxei achitate, în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008.
Intimatul a solicitat respingerea ca nefondat a recursului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii, cu cheltuieli de judecată, conform "concluziilor scrise" depuse la dosar.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, cât ți din oficiu, în temeiul art.304/1 și 306 Cod procedură civilă, curtea de apel constată că este nefondat, urmând ca în temeiul art.312, 316 Cod procedură civilă să-l respingă ca atare, având în vedere următoarele:
Criticile recurentei privind modul de soluționare a excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată, sunt nefondate.
În speță, ața cum corect a reținut prima instanță, procedura prealabilă prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 a fost parcursă de către reclamant, ca urmare a formulării cererii nr.31679 din 12.02.2008, privind restituirea sumei de 5599 RON, reprezentând taxa specială auto prima înmatriculare (fila 6) cerere la care pârâta a răspuns negativ, prin adresa nr.31679 din 13.02.2008 (fila 4).
Hotărârea instanței de fond este legală și temeinică și sub aspectul celor reținute de fondul cererii reclamantului, criticile recurentei fiind nefondate.
Problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa specială prima de înmatriculare, este contrară sau nu dreptului comunitar, reclamantul întemeindu-și cererea pe dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunități Europene.
În reglementarea internă, taxa de primă înmatriculare a autoturismelor a fost introdusă prin Legea nr.343/2006 astfel cum a fost modificată prin OUG nr.110/2006, în Codul fiscal fiind introduse articolele 214/1 - 214/3.
Din economia acestor texte rezultă că taxa de înmatriculare se datorează doar pentru autoturismele noi, ca și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare, ori în alte state și neînmatriculate în România, după aducerea lor în țară și după data de 1 ianuarie 2007, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
Potrivit art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene" nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite directe sau de altă natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
În speță, pentru autoturismul provenit din Comunitatea Europeană introdus în țară de către reclamantul intimat, autoturism ce a fost înmatriculat în Comunitatea Europeană, s-a perceput în România oad oua taxă de înmatriculare taxă care nu se percepe reînmatricularea autoturismelor deja înmatriculate în România.
Prin urmare, este evident că, dispozițiile art.214/1 și 214/3 din Codul fiscal - ce instituiau această taxă, sunt discriminatorii, ele încălcând dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunității Europene.
De la 1 ianuarie 2007, România este membră a Uniunii Europene, iar ratificarea Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană, Statul Român și-a asumat obligația respectării tratatelor comunității.
În conformitate cu dispozițiile art.148 din Constituția României, precum și în consonanță cu jurisprudența Curții Europene de Justiție, judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora, pe cale administrativă sau constituțională.
În speță, instanța de fond, în mod corect a aplicat direct prevederile art.90 alin.1 din Tratat și constatând că, dispozițiile art.214/1 - 214/3 Cod fiscal sunt contrare acestei norme din dreptul comunitar, a înlăturat aceste dispoziții care stau la baza refuzului autorității publice de a restitui taxa.
Cu referire la incidența în speță a prevederilor OUG nr.50/2008, curtea constată că la data introducerii în țară a autoturismului, această ordonanță nu era în vigoare, că obligația de a plăti taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul acestui act normativ după 1 iulie 2008, pune problema aplicării lui și pentru trecut, ceea ce contravine principiului neretroactivității legii, consacrat de art.15 alin.1 din Constituție.
La data declanșării litigiului de față erau aplicabile, conform principiului "tempus regit actum", normele de drept material din legea fiscală - art.214/1 - art.214/3 Cod fiscal, norme care au fost găsite neconforme cu prevederile art.90 alin.1 din Tratat.
În consecință, în temeiul celor ce preced, recursul va fi respins ca nefondat, iar potrivit art.274 Cod procedură civilă recurenta va fi obligată să plătească intimatului suma de 600 lei RON, cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurenta pârâtăAdministrația Finanțelor Publice a municipiului Ocu sediul în O, str.- nr.2 B, județ B, Cod poștal -, în contradictoriu cu intimatul reclamant domiciliat în O,-, Județ B, împotriva sentinței nr.288 din 30 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în totul.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 600 lei RON cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi20 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept: 26.11.2008
Jud.fond
Dact.
2 exemplare/ 8 decembrie 2008
Președinte:Ioana Dina TătarJudecători:Ioana Dina Tătar, Florica Vîrtop, Ovidiu
