Contestație act administrativ fiscal. Decizia 44/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--22.05.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.44
Ședința publică din 19 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile formulate de pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.107/30.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - " " SRL T, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantă avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentantul reclamantei învederează că nu s-a procedat la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare, întrucât autoturismul este radiat din circulație ca urmare a avariei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.
După dezbateri, dar nu înainte de ridicarea ședinței de judecată, se prezintă pentru recurenta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T, consilier juridic .
CURTEA
Asupra recursului de față constată:
Prin acțiunea înregistră pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-,reclamanta - SRL a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța în cauză, în contradictoriu cu pârâții Direcția Regionala Vamala T și Agenția Naționala de Administrare Fiscala - Direcția Generala a Finanțelor Publice T să dispună anularea Deciziei nr. 663/183/17.10.2007 emisă de către Agenția Naționala de Administrare fiscala-direcția Generala a Finanțelor Publice T ca fiind netemeinica si nelegala si pe cale de consecința anularea Deciziei de Regularizare a situației nr. 5425/27.04.2007 emisa de -Biroul Vamal
În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 12.04.2001 reclamanta a înregistrat la T, declarația vamala nr. 22023, primind un termen pana la care contractul sa fie încheiat, si anume 12.04.2007.
Taa mendat reclamanta în baza PV de contravenție nr. 31/27.04.2007.
Taî ncheiat în sarcina societății Procesul verbal de control nr. 5424 si Decizia pentru regularizarea situației nr. 5425 din 27.04.2007 stabilind valoarea de 24 159 lei ca drepturi vamale datorate.
Împotriva acestei decizii, în termenul legal, reclamanta a formulat contestația înregistrata sub nr. 6374/22.05.2007.
La data de 04.07.2007 Tae mis somația de plată pentru suma de 27 736 lei.
La data de 17.10.2007 Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generala a Finanțelor Publice T emis Decizia nr. 663/183 prin care a respins contestația, însă numai pentru suma de 24 159 lei.
În ceea ce privește debitul, taxele vamale în suma de 12 951 lei și pe cale de consecința majorările, au fost nelegal calculate și puse în sarcina reclamantei întrucât regimul vamal suspensiv s-a încheiat la data de 12.04.2007 (după aderarea României la Uniunea Europeana), fapt care atrage consecința ne mai aplicării taxelor vamale după aderarea la UE.
Prin urmare Autoritatea Vamala trebuia să facă aplicarea Codului Vamal Comunitar, documentelor și a Regulamentului CEE nr. 2913/1992 al Consiliului din 12.10.1992. Aceasta a procedat la calcularea taxelor vamale și a accesoriilor acesteia în mod abuziv punând în sarcina reclamantei o datorie inexistentă.
Având în vedere că taxa vamală nu este legal calculată și că, cuantumul acesteia intra în baza de calcul a accizelor si a TVA, rezultă că aceste impozite au fost calculate în mod incorect raportat la o baza impozabila mai mare, astfel că acestea trebuie recalculate, debitul fiind incert.
Punerea în libera circulație s-a realizat la 12.04.2007, astfel că pentru calculul drepturilor vamale va trebui aplicat dreptul vamal comunitar, datoria vamala luând naștere la 12.04.2007.
În drept, cererea este întemeiată pe prevederile art. 185-215 cod procedură fiscală.
La dosar s-a depus: decizia nr. 663/183/17.10.2007 privind soluționarea contestației societății reclamante.
Legal citată, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Taf ormulat întâmpinare, prin care se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiata și menținerea ca temeinice și legale a Deciziei nr. 663/183/17.10.2007 emisă de T și a Deciziei de regularizare a situației nr. 5.425 /27.04.2007 emisă de - Biroul Vamal
În cuprinsul întâmpinării se arată că, cu ocazia efectuării controlului ulterior de către organul de control vamal din cadrul Biroului Vamal T, in legătura cu operațiunea vamala de import deschisa de către " " T cu nr. I 22023 /12.04.2001, s-a încheiat Procesul Verbal de control nr. 5.425 /27.04.2007, prin care s-a constatat faptul ca, având calitatea de utilizator in cadrul contractului de leasing cu locatorul firma din Germania si având totodată calitatea de titular al unei operațiuni de import in regim vamal suspensiv, " " T nu a încheiat in termenul acordat de autoritatea vamala, respectiv pana la data de 11.03.2007, operațiunea vamala deschisa la T cu declarația vamala nr. I 22023 /12.04.2001. In consecința, in conformitate cu prevederile art. 284 din Legea nr. 86/2006, ale art. 155 din Legea nr. 141/1997 autoritatea vamala a încheiat din oficiu operațiunea vamala mai sus menționata. Întrucât societatea nu a făcut dovada transferului dreptului de proprietate de la locator la utilizator, drepturile vamale nu au putut fi calculate la nivelul valorii reziduale.
În baza Procesului Verbal de control nr. 5.425 /27.04.2007, a fost emisa Decizia de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5.425 /27.04.2007 de către T pentru suma totala de 24.159 lei, reprezentând taxe vamale in suma de 12.951 lei, comision vamal in suma de 216 lei, TVA in suma de 10.704 lei si dobânzi aferente in suma de 288 lei.
Împotriva constatărilor organelor vamale privind stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare, dispuse prin Procesul Verbal de control nr. 5.425 /27.04.2007 si Decizia de regularizare a situației nr. 5.425 /27.04.2007 emise de Biroul Vamal T, contestatoarea a exercitat căile de atac prevăzute de nr.OG 92/2003, respectiv a formulat contestație, contestație care a fost respinsa ca neîntemeiata pentru întreaga suma de 24.159, prin Decizia nr. 663 /183 /17.10.2007 emisa de
" " a încheiat cu locatorul din Germania un contract de leasing financiar pentru importul unui autobuz marca si a beneficiat de scutirea la plata drepturilor vamale, respectiv TVA, pe toata durata contractului de leasing, in conformitate cu prevederile art. 24 alin. 1 din nr.OG 51/1997 privind operațiunile de leasing si societățile de leasing, republicata
În acest sens s-a înregistrat la T declarația vamală de import nr. I 22023 /12.04.2001, cu exonerarea totala de la plata drepturilor vamale de import, operațiunea urmând a se încheia la data de 12.04.2007.
" " T nu a încheiat in termenul acordat de autoritatea vamala, respectiv până la data de 11.03.2007, operațiunea vamală deschisă la T cu declarația vamală nr. I 22023 /12.04.2001. În consecință, în conformitate cu prevederile art. 284 din Legea nr. 86/2006, ale art. 155 din Legea nr. 141/1997 autoritatea vamală a încheiat din oficiu operațiunea vamală mai sus menționata. Întrucât societatea nu a făcut dovada transferului dreptului de proprietate de la locator la utilizator, drepturile vamale nu au putut fi calculate la nivelul valorii reziduale.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. 1 din nr.OG 51/1997, art. 155 alin. 1 si 2 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României aprobat prin nr.HG 626/1997, menținute prin nr.HG 1.114/2001, art. 95 alin. 2 și art. 158 alin. 2 din Legea nr. 141/1997 privind Codul Vamal al României (abrogat in prezent de Legea nr. 86/2006), art. 284 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, in vigoare in prezent, bunul introdus in tara de către reclamanta a fost încadrat in regim vamal de admitere temporara pe durata contractului de leasing, dar clauza prevăzuta in contract, respectiv obligația societății de a se prezenta la T pentru stabilirea regimului vamal definitiv si încheierea operațiunii de import pe numele sau, nu a fost respectata de către societatea reclamanta.
Ca urmare a nerespectării clauzelor din contractul de leasing, regimul vamal suspensiv încetează, deci societatea nu mai beneficiază de acest regim iar drepturile de import datorate se încasează din oficiu de birourile vamale, operațiunea considerându-se încheiata.
Referitor la susținerile societății reclamante potrivit cărora bunul care a făcut obiectul contractului de leasing era considerat bun comunitar la data încheierii operațiunii, pârâta face precizarea că bunul plasat sub regim vamal suspensiv nu a beneficiat de un regim vamal preferențial deoarece " " nu a făcut dovada originii preferențiale a acestuia prin prezentarea Certificatului EUR 1 sau a declarației exportatorului autorizat pe factura.
Cu privire la plasarea mărfurilor sub import temporar pana la data de 01.01.2007, se arată că, in conformitate cu -, de la data aderării României la operațiunile de înregistrare in evidenta contabila (inclusiv recuperarea in urma controlului ulterior) si rambursarea drepturilor de import trebuie sa respecte Regulamentul CEE nr. 2.913/1992 al Consiliului din data de 12.10.1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, dar totuși, când datoria vamala a luat naștere înainte de data aderării, recuperarea sau rambursarea acesteia trebuie sa respecte regulamentele aplicabile in noile state membre înainte de aderare (legislația naționala).
Suma contestata de 24.159 lei a fost stabilita de către T in conformitate cu legislația naționala si a condițiilor legale in vigoare înainte de aderare.
Astfel, înainte de aderare regimul tarifar preferențial se acorda numai ca urmare a prezentării la autoritatea vamala a dovezii originii bunului printr-un certificat EUR 1 sau a declarației exportatorului pe factura, pârâta neputând la acea data sa asimileze documentul de identitate al autovehiculului ca o dovada a originii, fiind obligați la respectarea criteriilor si regulilor de origine aplicabile in conformitate cu actele normative in vigoare la aceea data.
Totodată, regimul vamal fiind încheiat din oficiu, datoria vamala ia naștere la momentul înregistrării declarației vamale de admitere temporara, in speța 12.04.2001, acela fiind momentul când dreptul vamal devine exigibil așa încât, înainte de aderarea României la scutirea de taxe vamale se acorda in cazul de speța pe baza Certificatului EUR. și nu pe baza documentului de identitate al bunului care doar de la data de 01.01.2007 putea fi considerata o dovada a statutului comunitar, in cazul in care regimul vamal suspensiv ar fi fost încheiat de titularul operațiunii in termen prin punerea in libera circulație a bunului importat.
Prin urmare solicitarea societății reclamanta de a fi scutita de la plata drepturilor vamale nu poate fi admisa de instanța de judecata întrucât bunul importat nu poate fi încadrat ca si bun comunitar, iar drepturile vamale se determina pe baza elementelor de taxare in vigoare la data înregistrării declarației vamale.
Pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni vamale a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii in contencios-administrativ formulata de reclamanta și menținerea ca temeinica si legala a Deciziei de Regularizarea a Situației nr. 5425/27.04.2007.
În fapt se arată că a data de 12.04.2001, contestatoarea a deschis la Direcția Județeană pentru Accize si Operațiuni Vamale Too perațiune de import temporar in regim de leasing, având ca obiect autobuzul marca, in acest sens a fost emisa nr. -/2001 cu exonerare totala de la plata drepturilor vamale de import, operațiunea urmând a se încheia in data de 12.04.2007, când contestatoarea avea obligația sa prezinte autorității vamale documentele necesare finalizării operațiunii si sa facă dovada transferului de proprietate de la locator la utilizator in conformitate cu prevederile art.27 alin. l din OG51/1997.
Având calitatea de utilizator in cadrul contractului de leasing încheiat cu locatorul E H din Germania si titular de regim vamal suspensiv, societatea petentă nu a încheiat in termenul acordat de către autoritatea vamala, operațiunea vamala deschisa la.T în conformitate cu prevederile art. 51/1997, republicata.
Drept urmare a nerespectării clauzelor din contractul de leasing, regimul vamal suspensiv încetează, deci petenta nu mai beneficiază de acest regim iar drepturile de import datorate se încasează din oficiu de autoritatea vamala, operațiunea considerându-se încheiata.
Autoritatea vamala in conformitatea cu prevederile art.284 din Legea nr. 86/2000, art. 55 din Legea 141/1997,a procedat la încheierea din oficiu a operațiunii vamale mai sus menționate si întrucât societatea petenta nu a făcut dovada transferului dreptului de proprietate de la locator la utilizator, drepturile vamale nefiind stabilite la valoarea reziduala.
Cu privire la solicitarea petentei de a fi scutita de plata drepturilor vamale având in vedere ca bunul este fabricat intr-o tara membra a CEE, se arată faptul ca bunul importat nu poate fi considerat bun comunitar deoarece la data înregistrării declarației vamale bunul nu a beneficiat de un regim tarifar preferențial, petenta neprezentând documente in acest sens respectiv( certificat de origine sau declarația exportatorului autorizat pe factura) iar drepturile vamale au fost determinate pe baza elementelor de taxare in vigoare la data înregistrării declarației vamale
Prin sentința civilă nr.107/30.01.2009, Tribunalul Timișa admis cererea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Direcția Regională Vamală T, și în consecință a anulat decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de control vamal nr. 5425/27.04.2007 emisă de Direcția Regională Vamală T precum și decizia nr. 663/183/17.10.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
În fapt, la data de 14.10.2000 reclamanta a achiziționat în baza unui contract de leasing încheiat cu societatea comercială din Germania un autobuz tip 343 pe care la introdus în România.
Biroul Vamal T, făcând aplicarea art. 27 al. 1 din OG 51/1997, a încadrat bunul în regim vamal de admitere temporară pe toată durata contractului de leasing, cu exonerarea totală de la obligația de plată a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garanțiilor vamale.
Este necontestat de părți că reclamanta trebuia să încheie operațiunea vamală la data de 11.03.2007 dar că a omis să o facă motiv pentru care operațiunea a fost încheiată din oficiu și a fost urmată de emiterea Deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5425/27.04.2007 prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a taxei vamale, comision vamal, TVA și dobânzi conform reglementărilor în vigoare la data inițierii operațiunii vamale, conform art. 284 din Legea 86/2006.
La stabilirea taxei vamale a fost avută în vedere valoarea lui de intrare (43.170 lei).
Contestația formulată de reclamantă împotriva deciziei de impunere a fost respinsă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T prin Decizia nr. 663/183/17.10.2007.
În drept, potrivit art. 27 al. 1 din OG 51/1997, în forma în vigoare la data emiterii deciziei de regularizare (în prezent al. 1 este abrogat prin Legea 241/2007) bunurile mobile care sunt introduse în țară de către utilizatori, persoane fizice sau juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu societăți de leasing, persoane juridice străine, se încadrează în regimul vamal de admitere temporară, pe toată durata contractului de leasing, cu exonerarea totală de la obligația de plată a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garanțiilor vamale iar potrivit alin. 4, în cazul achiziționării bunurilor introduse în țară în condițiile alin. 1 și 2, utilizatorul este obligat să achite taxa vamală calculată la valoarea reziduală a bunului din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Baza de calcul a taxelor vamale nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului, indiferent dacă părțile au convenit contractual o valoare reziduală mai mică.
Așadar, pentru emiterea deciziei de regularizare se impunea ca Biroul Vamal T să verifice dacă reclamanta a achiziționat autobuzul introdus în țară (dosarul administrativ care a stat la baza emiterii deciziei nu conține nicio dovadă în acest sens) iar în caz afirmativ să calculeze taxa vamală la valoarea reziduală a autovehiculului care nu poate fi mai mică de 20 % din valoarea de intrare.
Calculând taxa vamală la valoarea de intrare a bunului decizia de regularizare este nelegală. Pe cale de consecință, în mod greșit pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Tar espins contestația reclamantei.
Așa fiind, tribunalul, în temeiul art. 18 din Legea 554/2004, a admis acțiunea și a anulat decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de control vamal nr. 5425/27.04.2007 emisă de Direcția Regională Vamală T - Biroul Vamal T precum și decizia nr. 663/183/17.10.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T,solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, iar pe fond respingerea acțiuni.
În motivare, pârâta recurentă Tap recizat faptul că, ocazie controlului ulterior de către organul de control vamal din cadrul Biroului Vamal T, în legătura cu operațiunea vamală de import deschisă de către " " T cu nr. I 22023/l2.04.2001, s-a încheiat Procesul Verbal de control nr. 5.425 /27.04.2007, prin care s-a constatat faptul că, având calitatea de utilizator în cadrul contractului de leasing cu locatorul firma din Germania și având totodată calitatea de titular al unei operațiuni de import în regim vamal suspensiv, " " T nu a încheiat în termenul acordat de autoritatea vamala, respectiv până la data de 11.03.2007, operațiunea vamală deschisă la T cu declarația vamala nr. I 22023 /l 2.04.2001. În consecință, în conformitate cu prevederile art. 284 din Legea nr. 86/2006, ale art. 155 din Legea nr. 141/1997 autoritatea vamala a încheiat din oficiu operațiunea vamală mai sus menționată. Întrucât societatea nu a făcut dovada transferului dreptului de proprietate de la locator la utilizator, drepturile vamale nu au putut fi calculate la nivelul valorii reziduale.
În baza Procesului Verbal de control nr. 5.425/27.04.2007, a fost emisă Decizia de regularizare a situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr. 5.425/27.04.2007 de către T pentru suma totala de 24.159 lei, reprezentând taxe vamale in suma de 12.951 lei, comision vamal in suma de 216 lei, TVA in suma de 10.704 lei și dobânzi aferente in suma de 288 lei.
Împotriva constatărilor organelor vamale privind stabilirea obligațiilor fiscale suplimentare, dispuse prin Procesul Verbal de control nr. 5.425/27.04.2007 si Decizia de regularizare a situației nr. 5.425/27.04.2007 emise de Biroul Vamal T, contestatoarea a exercitat căile de atac prevăzute de nr.OG 92/2003, respectiv a formulat contestație, contestație care a fost respinsa ca neîntemeiată pentru întreaga suma de 24.159 lei, prin Decizia nr. 663 /183 /17.10.2007 emisa de
Astfel, solicită instanței de recurs să retină că " " a încheiat cu locatorul din Germania un contract de leasing financiar pentru importul unui autobuz marca și a beneficiat de scutirea la plata drepturilor vamale, respectiv TVA, pe toată durata contractului de leasing, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. 1 din nr.OG 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, republicată.
În acest sens s-a înregistrat la T declarația vamala de import nr. I 22023/12.04.2001, cu exonerarea totală de la plata drepturilor vamale de import, operațiunea urmând a se încheia la data de 12.04.2007.
" " T nu a încheiat în termenul acordat de autoritatea vamală, respectiv până la data de 11.03.2007, operațiunea vamală deschisă la T cu declarația vamală nr. I 22023 /12.04.2001. În consecință, în conformitate cu prevederile art. 284 din Legea nr. 86/2006, ale art. 155 din Legea nr. 141/1997 autoritatea vamală a încheiat din oficiu operațiunea vamala mai sus menționata. Întrucât societatea nu a făcut dovada transferului dreptului de proprietate de la locator la utilizator, drepturile vamale nu au putut fi calculate la nivelul valorii reziduale.
Față de cele arătate mai sus, cauza supusă soluționării de către instanța de judecată este de a stabili daca societatea reclamantă datorează drepturi vamale în condițiile în care organul vamal a încheiat din oficiu operațiunea vamala.
Referitor la susținerile societății reclamante potrivit cărora bunul care a făcut obiectul contractului de leasing era considerat bun comunitar la data încheierii operațiunii, face precizarea că bunul plasat sub regim vamal suspensiv nu a beneficiat de un regim vamal preferențial deoarece " " nu a făcut dovada originii preferențiale a acestuia prin prezentarea Certificatului EUR 1 sau a declarației exportatorului autorizat pe factura.
Cu privire la plasarea mărfurilor sub import temporar până la data de 01.01.2007. învederează instanței că, în conformitate cu -, de la data aderării României la operațiunile de înregistrare în evidența contabilă (inclusiv recuperarea în urma controlului ulterior) și rambursarea drepturilor de import trebuie să respecte Regulamentul CEE nr. 2.913/1992 al Consiliului din data de 12.10.1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, dar totuși, când datoria vamala a luat naștere înainte de data aderării, recuperarea sau rambursarea acesteia trebuie să respecte regulamentele aplicabile în noile state membre înainte de aderare (legislația naționala).
Suma contestată de 24.159 lei a fost stabilita de către T în conformitate cu legislația naționala și a condițiilor legale în vigoare înainte de aderare.
Astfel, înainte de aderare regimul tarifar preferențial se acorda numai ca urmare a prezentării la autoritatea vamala a dovezii originii bunului printr-un certificat EUR 1 sau a declarației exportatorului pe factură, neputând la această dată să asimilam documentul de identitate al autovehiculului ca o dovada a originii, fiind obligați la respectarea criteriilor si regulilor de origine aplicabile in conformitate cu actele normative in vigoare la aceea data.
Totodată, regimul vamal fiind încheiat din oficiu, datoria vamală ia naștere la momentul înregistrării declarației vamale de admitere temporara, în speță 12.04.2001, acela fiind momentul când dreptul vamal devine exigibil așa încât, înainte de aderarea României la scutirea de taxe vamale se acorda în cazul de speța pe baza Certificatului EUR. Și nu pe baza documentului de identitate al bunului care doar de la data de 01.01.2007 putea fi considerată o dovadă a statutului comunitar, în cazul în care regimul vamal suspensiv ar fi fost încheiat de titularul operațiunii în termen prin punerea în libera circulație a bunului importat.
În motivare, pârâta recurentă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T,consideră, în speță, existența unor operațiunii vamale ale căror termene de deschidere și de finalizare sunt anterioare intrării in vigoare a Legii nr. 85/2006 și a aderării României la Comunitatea Europeana și mai mult, arătă că reglementările comunitare stabilesc procedura generala in materie vamala, Legea nr.85/2006 privind Codul Vamal al României și G, nr. 707/2006 privind Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României reprezentând dispozițiile legale speciale care se aplică în țara noastră, acestea fiind emise în baza Codului Vamal Comunitar si a Regulamentului de aplicare a acestuia.
Arată că reglementările comunitare se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, în cazul in care nu exista dispoziții contrare, fie in conformitate cu convențiile internaționale sau cu practicile cutumiare cu întindere geografica sau economica limitata, fie in conformitate cu masurile autonome ale Comunității.
Mai mult, subliniază că în conformitate cu dispozițiile art. 660 alin. 3 din HG nr.707/2006, legiuitorul face trimitere la prevederile Tratatului de aderare aprobat prin Legea nr. 157/2005, care prevede că regimurile vamale care au început înainte de aderare, încetează sau se încheie in condițiile legislației comunitare, aceste condiții fiind preluate în legislația internă a României și materializate în cuprinsul Legii nr.86/2006 și a nr.HG707/2006.
De asemenea, consideră că în mod eronat au fost interpretate dispozițiile Legii 51/1997, în speță petenta în calitatea de titulară a regimului vamal suspensiv nu a făcut dovada încheierii regimul vamal aferent operațiunii vamale mai sus menționată până la data de 12.04.2007, sens în care autoritatea vamala a procedat la încheierea din oficiu a operațiunii vamale în conformitate cu prevederile art. 284 din Legea nr. 86/2006 - Codul Vamal al României, drepturile vamale neputând fi stabilite la valoarea reziduală, determinarea drepturilor vamale făcându-se pe baza elementelor de taxare în vigoare la data înregistrării declarației vamale la valoarea de intrare a bunului.
Potrivit prevederilor legale invocate bunurile introduse în țară au fost încadrate în regim vamal de admitere temporară pe durata contractului de leasing, dar clauza prevăzuta în contract, respectiv obligația societății de a se prezenta la.V,T pentru stabilirea regimului vamal definitiv și încheierea operațiunii pe numele sau, nu a fost respectată. În această situație taxele vamale și alte drepturi de import datorate statului se încasează din oficiu în baza unui act administrativ fiscal, iar operațiunea se scoate din evidenta autorității vamale la valoarea de intrare a bunului.
La data de 8 septembrie 2009 reclamanta intimata - SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea celor două recursuri.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
În prezenta cauză reclamanta a contestat legalitatea actelor emise de Direcția Regionala Vamala T și de Direcția Generală a Finanțelor Publice T cu privire la impunerea în sarcina reclamantei a sumelor datorate cu titlul de taxe vamale și majorări de întârziere ca urmare a introducerii de către reclamantă în România a unui autobuz marca, conform unui contract de leasing extern.
Curtea reține ca nefiind contestate de părți împrejurările potrivit cărora reclamanta " " a încheiat, cu locatorul din Germania, un contract de leasing financiar pentru importul unui autobuz marca și a beneficiat de scutirea la plata drepturilor vamale, respectiv TVA, pe toata durata contractului de leasing, in conformitate cu prevederile art. 24 alin. 1 din nr.OG 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, republicata
În acest sens s-a înregistrat la Biroul Vamal T declarația vamală de import nr. I 22023/12.04.2001, cu exonerarea totală de la plata drepturilor vamale de import, operațiunea urmând a se încheia la data de 12.04.2007.
De asemenea, nu este contestat faptul că reclamanta " " nu a încheiat în termenul acordat de autoritatea vamala, respectiv până la data de 11.03.2007, operațiunea vamală deschisă la Biroul Vamal T cu declarația vamală nr. I 22023/12.04.2001. În consecință, în conformitate cu prevederile art. 284 din Legea nr. 86/2006, ale art. 155 din Legea nr. 141/1997 autoritatea vamală a încheiat din oficiu operațiunea vamală mai sus menționată. Întrucât societatea nu a făcut dovada transferului dreptului de proprietate de la locator la utilizator, drepturile vamale, nu au putut fi calculate la nivelul valorii reziduale.
La stabilirea taxei vamale a fost avută în vedere valoarea lui de intrare (43.170 lei).
Reclamanta a justificat atitudinea sa prin faptul că autobuzul în cauză a fost avariat complet, fiind ulterior radiat din circulație, astfel încât nu a mai dobândit proprietatea asupra autobuz marca.
Curtea reține că, potrivit art. 27 al. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 51/1997, în forma în vigoare la data emiterii deciziei de regularizare (în prezent al. 1 fiind abrogat prin Legea nr. 241/2007) bunurile mobile care sunt introduse în țară de către utilizatori, persoane fizice sau juridice române, în baza unor contracte de leasing încheiate cu societăți de leasing, persoane juridice străine, se încadrează în regimul vamal de admitere temporară, pe toată durata contractului de leasing, cu exonerarea totală de la obligația de plată a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garanțiilor vamale, iar potrivit alin. 4, în cazul achiziționării bunurilor introduse în țară în condițiile alin. 1 și 2, utilizatorul este obligat să achite taxa vamală calculată la valoarea reziduală a bunului din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Baza de calcul a taxelor vamale nu poate fi mai mică de 20% din valoarea de intrare a bunului, indiferent dacă părțile au convenit contractual o valoare reziduală mai mică.
Așadar, pentru emiterea deciziei de regularizare se impunea ca Biroul Vamal T să verifice dacă reclamanta a achiziționat autobuzul introdus în țară (dosarul administrativ care a stat la baza emiterii deciziei nu conține nicio dovadă în acest sens) iar în caz afirmativ să calculeze taxa vamală la valoarea reziduală a autovehiculului care nu poate fi mai mică de 20 % din valoarea de intrare.
Este adevărat că reclamanta nu a făcut demersuri pentru a încheia operațiunea vamală în termenul acordat de autoritatea vamala, însă încălcarea acestei reguli atrage sancționarea contravențională a reclamantei, însă impunerea de taxe vamale este justificată numai în cazul în care se probează importul definitiv, în cazul reclamantei - dobândirea proprietății asupra autovehiculului achiziționat în baza contractului de leasing extern.
Cum în speță autoritățile vamale nu au probat că reclamanta a devenit proprietara autobuzului în urma contractului de leasing extern, iar reclamanta a probat radierea din circulație a acestui autobuz, conform certificatului depus în copie la fila 74 din dosarul Tribunalului Timiș, Curtea reține temeinicia soluției instanței de fond.
Prin urmare, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Timiș este temeinică și legală, urmând a fi respinse ca nefondate, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă, recursurile formulate de pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 107/CA/30.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Totodată, Curtea va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile formulate de pârâtele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr. 107/CA/30.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Ia act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.P/15.02.2010
Tehnodact L./ 2 ex/17.02. 2010
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Rodica Olaru, Răzvan Pătru
