Contestație act administrativ fiscal. Decizia 4448/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4448
Ședința publică de la 03 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Robert Emanoil Condurat
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SOCIETATEA AGRICOLĂ "DOCTOR " împotriva sentinței numărul 498 din 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - O, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru recurenta reclamantă SOCIETATEA AGRICOLĂ "DOCTOR ", lipsind intimata pârâtă -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, ca învederează că cererea de recurs nu este timbrată.
Avocat pentru recurenta reclamantă depune taxa de timbru și un set de înscrisuri, respectiv copii certificate de pe jurnalul de vânzări-cumpărări TVA, balanțe de verificare și decontul TVA.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părții prezente pentru a formula concluzii.
Apărătorul recurentei reclamante susține verbal motivele de recurs formulate în scris, în raport de care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și anularea raportului de inspecție fiscală și a deciziilor de impunere fiscală emise de pârâtă.
CURTEA
Asupra recursului de față deliberând constată următoarele:
Prin sentința nr. 498 din 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul O l s-a respins ca neîntemeiată, contestația formulată de "DOCTOR ", împotriva raportului de inspecție fiscală nr. 449/30.0l.2009, deciziei de impunere nr. 35/30.0l.2009 și deciziei nr. 67/07.04.2009 emise de intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice
S-a reținut că, organele de control ale activității de inspecție fiscală din cadrul O, au procedat la verificarea modului de constituire, înregistrare, declarare și virare a obligațiilor la bugetul general consolidat al statului la SA DOCTOR.
Ca urmare a controlului s-a întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 449/30.0l.2009 și decizia de impunere nr. 35/30.0l.2009 prin care s-au stabilit în sarcina contribuabilului debite suplimentare în sumă de 54.948 lei, reprezentând: 27.634 lei, majorări de întârziere 26.525 lei, penalități de întârziere 789 lei, reținându-se că în perioada 0l.2004 - 3l.l2.2004, societatea a acordat asociațiilor produse în schimbul cedării dreptului de folosință a terenurilor agricole - proprietatea membrilor asociați,această distribuire fiind făcută în baza unor facturi fiscale emise de societate, care au fost contabilizate corespunzător fiind înregistrate în jurnalul pentru vânzări, balanța de verificare iar raportarea lor fiscală s-a făcut prin decontul TVA.
Tribunalul a constatat că în mod temeinic și legal organul fiscal a dispus colectarea TVA aferentă produselor agricole distribuite membrilor asociați în schimbul dreptului de folosință asupra terenurilor agricole întrucât potrivit preved. art. l26 alin lit. din codul fiscal, sunt considerate operațiuni impozabile în România și acele operațiuni în care livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor rezultă din una dintre activitățile economice prev. la art.l27 alin.2.
În sensul art. l27 alin 2 din codul fiscal, este considerată activitate economică și activitățile producătorilor comercianților sau prestatorilor de servicii,inclusiv activitățile agricole iar art.l30 din același act normativ prevede că în cazul unei operațiuni care implică o livrare de bunuri și /sau o prestare de servicii în schimbul unei livrări de bunuri și/ prestări de servicii, fiecare persoană impozabilă se consideră că efectuat o livrare de bunuri și/ sau o prestare de serviciu cu plată.
Potrivit normelor metodologice prev. la art. 8 pct. l lit. a, al art.l30 din codul fiscal, operațiunile prev. la art. l30 includ orice livrare de bunuri /prestări servicii a căror plată se realizează prin-o altă livrare/ prestare,inclusiv plata prin produse agricole care constituie tot o livrare de bunuri, a serviciului de prelucrare ori de obținere a produselor agricole.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, tribunalul a apreciat că livrarea produselor agricole membrilor asociați în schimbul subscrierii dreptului de folosință asupra terenurilor agricole intră în sfera de aplicare a taxei pe TVA, contribuabilul,în speța de față, fiind o societate agricolă plătitoare de TVA, în această calitate a dedus taxa pe valoarea adăugată pentru toate bunurile și serviciile achiziționate, iar distribuirea produselor agricole s-a făcut în baza unor facturi fiscale emise de societate, care au fost contabilizate corespunzător, fiind înregistrate în jurnalul pentru vânzări, balanța de verificare iar raportarea lor fiscală s-a făcut prin decontul TVA.
Ori, toate bunurile rezultate din exploatarea terenului adus in folosința unei societăți agricole sunt proprietatea societății, prin urmare distribuirea lor asociaților în schimbul dreptului de folosință asupra terenului este considerată de codul fiscal o operațiune taxabilă, care trebuie consemnată în facturi fiscale și pentru care se colectează TVA-ul, în acest sens fiind și precizările MFP - Direcția Generală Legislație impozite indirecte transmise DGFP D - sub nr. -/4.04.2007.
Împotriva acestei sentințe a formulat în termen legal recurs contestatoarea Societatea Agricolă Doctor, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică deoarece, pornind tocmai de la specificul agricol al acesteia,reglementat de Legea nr.36 din 1991,s-a apreciat in mod greșit de către DGFP D că este plătitoare de TVA pentru livrarea produselor agricole membrilor asociați in schimbul subscrierii dreptului de folosință asupra terenului agricol în condițiile în care nu suntem în prezența unui transfer al dreptului de proprietate asupra produselor agricole de la societate către membrii acesteia.
De asemenea, recurenta a mai arătat că DGFP Dai nterpretat în mod greșit dispozițiile din Codul Fiscal privitoare la plata TVA în situația societății contestatoare atâta vreme cât între aceasta și asociați nu a existat o, livrare de bunuri, in sensul art.126 alin.1 din Legea nr.571.De asemenea, recurenta a mai arătat că nu prezintă relevanță juridică dispozițiile art.127 alin.2 din Codul Fiscal care enumeră activitățile agricole printre activitățile economice incluse în sfera de aplicare a TVA, in condițiile în care art.21 pct.4 litera g din Codul Fiscal precizează că predarea produselor agricole către membrii societăților agricole, sub forma cotei la beneficiul obținut în urma folosirii terenului agricol, reprezintă,pentru societatea agricolă, o cheltuială, și nu o livrare de bunuri, supusă TVA.
În ceea ce privește,precizările, Ministerului Finanțelor Publice, a arătat recurenta că acestea nu au caracterul unui act normativ, ci constituie doar o recomandare de ordin metodologic,conform practicii constante a
La data de - intimata DGFP Daf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat deoarece soluția instanței de fond este legală și temeinică,organul constatator făcând o corectă aplicare în cauză a dispozițiilor din Codul Fiscal privitoare la obligativitatea plății TVA de către recurentă.
Examinând recursul declarat,prin raportare la criticiile formulate,Curtea urmează să îl admită, în baza art.312
Societatea agricolă,potrivit art.5 din Legea nr.36/1991, este o societate de drept privat care are ca obiect de activitate exploatarea agricolă a pământului, uneltelor,animalelor și a altor mijloace fixe aduse în societate, iar alin.2 al textului prevede că societatea agricolă nu are caracter comercial. Conform statutului societătii agricole,profitul societății se repartizează între membrii asociați, în anumite cote procentuale,în funcție de suprafața adusă ca aport în natură sau după cum s-a adus folosința terenului ca aport la capitalul social.
De esența societății agricole este faptul că membrii asociați rămân proprietarii terenului,aducând în societate doar folosința terenului,societatea agricolă nefiind proprietara terenului iar repartizarea produselor către membrii societari făcându-se,de regulă,în natură.
În speță,problema litigioasă este dacă pentru distribuirea de produse către membrii asociații pentru pământul adus în societate se datorează TVA,conform celor menționate în actul de control contestat.
Trebuie precizat că în perioada supusă controlului,respectiv 2004-2008,taxa pe valoare adăugată a fost reglementată de Codul Fiscal-Legea nr.571/2003,organul de control având în vedere la efectuarea controlului dispozițiile art.128-130 din acest act normativ.
Distribuirea produselor agricole către membrii societari ai societății agricole nu se încadrează in nici una dintre situațiile limitativ prevăzute de textele sus-menționate deoarece nu s-a efectuat o livrare de bunuri cu plată. De asemenea,bunurile au fost puse la dispoziția altor persoane fizice, dar nu în mod gratuit,cum se precizează în textele arătate,ci cu un titlu special, rezultând din calitatea acestora de membrii asociați, produsele livrate având caracterul unui profit care s-a repartizat între membrii societății.
Potrivit statutului societății agricole,privind calculul și repartizarea profitului,se reține că profitul societății se repartizează între membrii asociați, în anumite cote procentuale,în funcție de suprafața adusă ca aport în natură sau după cum s-a adus folosința terenului ca aport la capitalul social. În aceste condiții, deoarece profitul nu se încadrează la livrările de bunuri,el nu este purtător de TVA.
Astfel fiind, Curtea va constata că în speță nu a fost vorba de o livrare de bunuri in sensul textelor reținute de organul constatator, ci s-au predat către membrii asociați produse care reprezintă repartizarea profitului,ori,după cum s-a arătat, profitul nu este purtător de taxă pe valoare adăugată.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept,Curtea urmează să admită recursul contestatoarei,cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii în parte a contestației și anulării Deciziei de impunere nr.35/30.01.2009 și Deciziei nr.67/07.04.2009,emise de ANAF-DGFP În ceea ce privește Raportul de inspecție fiscală nr.449/30.01.2009, Curtea va constata că acesta nu reprezintă un act administrativ-fiscal în sensul OG nr.92/2003 deoarece nu stabilește obligații în sarcina recurentei, astfel încât el nu poate fi contestat în prezenta procedură,fiind respinsă contestația în ceea cel privește.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D EC IDE
Admite recursul declarat de reclamanta SOCIETATEA AGRICOLĂ "DOCTOR " împotriva sentinței numărul 498 din 19 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Modifică sentința, în sensul că admite contestația în parte, anulează decizia de impunere nr. 35/30.01.2009 și decizia nr. 67/07.04.2009 emisă de ANAF-DGFP
Respinge contestația împotriva nr. 449/30.01.2009.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2009.
Judecător, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Jud.fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Robert Emanoil Condurat, Laura
