Contestație act administrativ fiscal. Decizia 463/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--11.12.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.463
Ședința publică din 26.03.2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Cornelia Maria Dascălu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.800 din 14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâta intimată Administrația Finanțelor Publice Sânnicolau M, având ca obiect contestație act administrativ-fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat personal, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța de fond, pentru motivele din întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.800/CA/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea reclamantului, au fost anulate deciziile nr.- din 20.02.2008 a Administrației Finanțelor Publice Sânnicolau M și nr. 1134/86/23.04.2008 a Direcției Generale a Finanțelor Publice T, fiind exonerat reclamantul de la plata accesoriilor de 90 lei.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin decizia nr.4669/3/31.12.2007 s-a stabilit în sarcina reclamantului un impozit pe venit suplimentar aferent anilor 2005 și 2006 în sumă de 1.021 lei și majorări de întârziere aferente în sumă de 243 lei calculate până la data de 23.11.2007.
Cu chitanța nr.-/19.02.2008 reclamantul a achitat obligațiile fiscale în sumă de 1.264 lei (1.021 lei și 243 lei) stabilite prin decizia de impunere nr.4669/3/31.12.2007.
La data de 20.02.2008 prin decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr.-/20.02.2008 emisă de Sânnicolau M s-au stabilit în sarcina reclamantului majorări de întârziere în sumă de 90 lei calculate pentru perioada 24.11.2007 - 19.02.2008.
Tribunalul a constatat că reclamantul și-a îndeplinit obligația de a achita suma stabilită în sarcina sa prin decizia nr.4669/3/31.12.2007, achitând suma de 1.264 lei (1.021 lei și 243 lei) la data de 19.02.2008, conform chitanței seria -, nr. -/19.02.2008.
Din cuprinsul deciziei nr.4669/3/31.12.2007 rezultă că suma reținută în sarcina reclamantului este de 1.021 cu titlu de impozit pe venit suplimentar aferent anilor 2005 și 2006 în sumă de 1.021 lei și majorări de întârziere aferente în sumă de 243 lei, calculate până la data de 23.11.2007. Chiar pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Tar ecunoscut în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei că doar aceste sume au fost stabilite, conform legii, ca urmare a inspecției fiscale prin decizia de impunere nr.4669/3/31.12.2007, în acord cu prevederile art.111 alin.2 din nr.OG92/2003.
În speța de față, decizia nr.4669/31.12.2007 a fost comunicată reclamantului la data de 08.02.2008, astfel cum rezultă din confirmarea de primire depusă la dosarul cauzei.
Astfel fiind, în cazul de față suntem în situația reglementată de art.111 alin.2 lit. a) din nr.OG92/2003, și anume dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 - 15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 lunii următoare.
Reclamantul a achitat suma reținută în sarcina sa prin decizia nr.4669/31.12.2007 la data de 19.02.2008, deci în termenul prevăzut de legiuitor, termen care se regăsește și în cuprinsul decizie nr.4669/31.12.2007 la punctul 6.
Pârâta a menționat că în speța de față majorările de întârziere contestate de către reclamant în sumă de 90 lei au fost calculate conform dispozițiilor art.119 și 120 din nr.OG92/2003.
Potrivit art.119 din nr.OG92/2003 pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen majorări de întârziere.
În acord cu art.120 din același act normativ, majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
Termenul de scadență menționat în decizia nr.4669/31.12.2007 pct.6 a fost respectat de către reclamant, care a achitat în interiorul termenului legal menționat mai sus.
Din cuprinsul deciziei nr.4669/3/31.12.2007 rezultă că suma reținută în sarcina reclamantului cu titlu de majorări de întârziere în cuantum de 243 lei a fost calculată până la data de 23.11.2007 iar decizia a fost pronunțată la data de 31.12.2007. Prin urmare, tribunalul a constatat ca organul constatator avea posibilitatea eventual să stabilească majorări de întârziere până la data de 31.12.2007, iar nu să emită o decizie cuprinzând majorării de întârziere și pentru perioada 23.11.2007 - 31.12.2007, după momentul în care a fost achitată suma reținută în sarcina reclamantului în termenul legal.
Susținerea pârâtei în sensul că majorările de întârziere contestate au fost calculate din ziua imediat următoare datei până la care a calculat organul de inspecție fiscală majorările prin decizia nr.4669/3/31.12.2007 și până la data plății, și anume 19.02.2008, este în contradicție cu prevederile art.111 alin.2 și art. 120 din nr.OG92/2003 care au fost mai sus prezentate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice T solicitând modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului, recurenta a arătat în esență, după prezentarea stării de fapt, că în speța își găsește soluționare în prevederile dispozițiilor art.119 alin.1 și art.120 alin.1 și 7 din nr.OG92/2003 care prevăd majorări de întârziere pentru neachitarea la termenul de scadență a obligațiilor de plată.
A mai arătat recurenta că este incorectă reținerea instanței de fond potrivit căreia în cauză ar fi incidente dispozițiile art.111 din nr.OG92/3003 întrucât aceste dispoziții se referă exclusiv la obligații fiscale stabilite potrivit legii, prin decizii de impunere emise ca urmare a unor inspecții fiscale, în speță fiind vorba de obligații fiscale accesorii.
Legat de acest aspect, recurenta susține că suma de 90 lei nu intră sub incidența prevederilor art.111 alin.2 din nr.OG92/2003 întrucât acestea nu au fost stabilite cu ocazia inspecției fiscale prin Decizia de impunere nr.4669/3/31.12.2007, calculul accesoriilor făcându-se până la data stingerii sumei datorate, conform art.119 alin.1 și art.120 alin.1 și 7 din nr.OG92/2003.
Reclamantul - intimat a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului și reiterând argumentele prezentate în fața primei instanțe.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurentă cât și în conformitate cu dispozițiile art.3041Cod procedură civilă care impun analizarea cauzei sub toate aspectele, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Potrivit art.119 alin.1 din nr.OG92/2003, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen, majorări de întârziere. Acest text legal a fost invocat de însăși recurenta.
Cum termenul de scadență a fost stabilit ca fiind 05.03.2008, fapt necontestat de recurentă, și cum reclamantul și-a îndeplinit obligația de plată la data de 19.02.2008, organul fiscal nu mai avea posibilitatea calculării unor majorări în condițiile în care contribuabilul s-a conformat tocmai indicațiilor organului fiscal, fiind culpa exclusivă a acesteia în calcul eronat cu privire la perioada perceperii majorărilor, cu atât mai mult cu cât Decizia nr.4669/3/31.12.2007 nu a fost nici revocată, nici contestată.
Având în vedere considerentele expuse, constatând că Tribunalul Timișa făcut o corectă aplicare și interpretare a legii la situația de fapt existentă, Curtea, apreciind neîntemeiat recursul, urmează a-l respinge ca atare, luând totodată act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta recurentă Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.800/CA/14.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER --- -
GREFIER
- -
Red./24.04.2009
Tehnored./29.04.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Claudia, Cornelia Maria Dascălu
