Contestație act administrativ fiscal. Decizia 482/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CONTENCIOS.V ȘI FISCAL
DOSAR NR--29.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.482
Ședința publică din 26.03.2009
PREȘEDINTE: Adina Pokker
JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 3: Cornelia Maria Dascălu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T, împotriva sentinței civile nr.1002/26.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect contestație act administrativ-fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, și la a doua strigare, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a depus întâmpinare.
Văzând lipsa părților precum și faptul că la dosar se află formulată cerere de judecare în lipsă în conformitate cu prevederile art.242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, la data de 03.07.2008, reclamanta - PFA, a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, anularea actului administrativ-fiscal nr. -/10.03.2008 al Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T și obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule achitate, în cuantum de 3007 lei, taxa prelevată ilegal, suma care să fie actualizată cu rata dobânzii legale până la data plații.
În motivare, reclamanta a învederat că a achiziționat în cursul anului 2007 din Germania un autoturism second-hand. Pentru a putea înmatricula acest autoturism în România, societatea a fost obligata să achite în contul bugetului de stat suma de 3007 RON, reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, perceputa în temeiul art. 2141-2143. fisc. Având în vedere a aceasta taxa a fost perceputa nelegal, reclamanta a înțeles să formuleze cerere la Administrația Finanțelor Publice T în vederea restituirii acestei sume de bani. Nici până în prezent nu s-a primit vre-un răspuns.
Reclamanta a învederat incompatibilitatea dintre reglementarea naționala (art. 2141-2143. fisc.) și reglementarea comunitara (art. 90 par. 1 din Tratatul CE -"Nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare").
S-a mai arătat că lături de restituirea taxei speciale achitate, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T trebuie să fie obligată și la suportarea prejudiciului cauzat prin imposibilitatea folosirii sumei respective pentru perioada cuprinsă între data efectuării plații și data restituirii acesteia.
În drept, au fost învederate dispozițiile art. 90 par. 1 și art. 234 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, art. 274. proc. Civ.
La data de 25.09.2008, pârâta Administrația Finanțelor Publice T, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat, pe fondul cauzei admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferența între suma de 3.007 lei achitată de contribuabil la data de 10.03.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule. De asemenea s-a solicitat respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiata pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor OUG nr. 50/2008 pentru autoturismul în cauză, respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, de la data plații 10.03.2008. ca nelegal și inadmisibil în materie fiscala.
În apărare s-a învederat că având în vedere motivele invocate de către reclamant prin acțiunea în contencios administrativ formulată, precum și temeiurile legale aplicabile în materie în speța, raportat la obiectul cauzei reprezentat de restituirea unei taxe care s-a făcut venit la bugetul de stat, în speța cauza se situează în sfera contenciosului administrativ fiscal reglementata de Titlul IX - Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din nr.OG 92/2003 privind pr. fiscala, și se găsește în sfera contenciosului administrativ general reglementata de Legea nr. 554/2004. În aceste condiții, prevederile din nr.OG 92/2003 privind pr. fiscala referitoare la contenciosul administrativ fiscal reprezintă lege specială în raport cu dispozițiile Legii nr. 554/2004, care constituie lege generala în materia contenciosului general, și cu care nr.OG 92/2003 privind pr. fiscala se completează în măsura în care nu cuprinde dispoziții derogatorii. Or, legea speciala deroga de la legea generala potrivit principiului de drept "specialia generalibus derogant", situație în care daca nr.OG 92/2003 privind pr.fiscala cuprinde norme derogatorii de la prevederile generale ale Legii nr. 554/2004, Codul d e procedura fiscala - lege speciala în materie, se aplica cu prioritate raportat la prevederile Legii nr. 554/2004 - lege generala în materie.
Pârâta a solicitat e p. fondul cauzei admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 3.007 lei achitata de contribuabil la data de 10.03.2008. cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul prevederilor art. 2141- 2143din Legea nr. 571 /2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule; respingerea în rest a acțiunii ca neîntemeiata pentru suma reprezentând cuantumul taxei pe poluare rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 pentru autoturismul în cauză.
S-a învederat că la data de 01.07.2008 a intrat în vigoare OUG nr. 50 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, publicata în Of. nr. 327 din 25 aprilie 2008, prin care s-au abrogat dispozițiile art. 2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care au instituit aplicarea taxei speciale pentru înmatricularea autoturismelor și autovehiculelor, potrivit dispozițiilor art. 14 din aceasta ordonanță.
Dispozițiile nr.OUG 50/2008 au efect retroactiv asupra tuturor sumelor achitate de către contribuabili în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în conformitate cu prevederile exprese ale art. 11 din acest act normativ. Având în vedere faptul ca taxa care face obiectul prezentei cauze, în suma de 3.007 lei, a fost achitata de către reclamantă la data de 10.03.2008 cu chitanța seria - nr. -/10.03.2008, rezulta ca și aceasta intră sub incidența dispozițiilor retroactive ale art. 11 din nr.OUG 50/2008. Prevederile retroactive ale dispozițiilor art. 11 din nr.OUG 50/2008 oferă o soluție legala cauzei deduse judecații, drept pentru care s-a solicitat să le retina ca pertinente și concludente în judecarea cauzei.
Pârâta a subliniat faptul că în ceea ce privește aspectul calculării cuantumului taxei pe poluare pentru autovehicule, conform prevederilor nr.OUG 50/2008, respectiv a diferenței între suma de 3.007 lei achitată de contribuabil ca taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul taxei pe poluare, aceste calcule se vor efectua de către T în momentul executării sentinței ce va fi pronunțata în prezenta cauza, ca autoritate fiscala competentă în stabilirea și verificarea taxei de poluare, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 și art. 7 din nr.OUG 50/2008. Procedura de calcul a diferenței de restituit este prevăzută în Normele Metodologice de aplicare a nr.OUG 50/2008, aprobate prin nr.HG 686/2008, publicata în Of. nr. 480/30.06.2008.
S-a subliniat că T nu este în măsura sa procedeze la calcularea taxei pe poluare, respectiv a diferenței intre taxa speciala de prima înmatriculare și taxa pe poluare, întrucât nu dispune de documentele necesare din care sa rezulte elementele de calcul ale taxei pe poluare, documente care trebuie prezentate organelor fiscale de către contribuabilul reclamant.
Pârâta a solicitat instanței de judecată respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de dobânzi legale aferente sumei de restituit, de la data plații 10.03.2008 până la restituirea efectivă, ca nelegal și inadmisibil în materie fiscala. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2 din nr.OG 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, dobânda legala prevăzuta de nr.OG 9/2000 se plătește exclusiv în cazul în care obligația băneasca este purtătoare de dobânzi, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, fără a se arăta rata dobânzii. Or, în speța, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul statului contribuabilii au dreptul la dobânda la nivelul majorării de întârziere prevăzuta de pr. fiscală, iar nu la nivelul dobânzii legale prevăzute de nr.OG 9/2000 cum în mod nelegal considera reclamanta, în conformitate cu dispozițiile exprese și obligatorii ale art. 124 din nr.OG 92/2003 privind pr. Fiscală. Mai mult, aceasta dobânda prevăzuta de art. 124 din nr.OG 92/2003 privind pr. fiscală se datorează doar din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2) sau la art. 70 din nr.OG 92/2003 privind pr. fiscală, iar nu începând cu data plații 12.07.2007, așa cum în mod eronat neîntemeiat și nelegal a solicitat reclamanta.
Pârâta a învederat că reclamanta putea eventual să solicite acordarea dobânzii prevăzute de art. 124 din pr. fiscală, începând cu data de 03.06.2008, data reprezentând ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut de art. 70 alin. 1 din pr. fiscală, calculat începând cu data de 18.04.2008, data transmiterii prin posta la. Tac ererii de restituire înregistrata sub nr. 92959/25.04.2008, și numai pentru diferența de taxa menționata la punctul 3 din prezenta întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.1002/26.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta
A admis acțiunea formulată de reclamanta - PFA, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE T, având ca obiect restituire taxă înmatriculare.
A dispus anularea chitanței seria - nr. - din 10.03.2008 emisă de T și a obligat pârâta T să restituie reclamantei suma de 3.007 lei reprezentând taxă de înmatriculare autoturism, cu dobândă legală începând cu data plății (10.03.2008) și până la restituirea efectivă a sumei. Fără cheltuieli de judecată, nesolicitate.
În motivarea soluției pronunțate, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește inadmisibilitatea capătului de cerere din acțiunea reclamantei privind plata dobânzilor bancare, excepție invocată de către pârâtă, instanța a respins-o ca neîntemeiată întrucât art. 21 din Constituția României prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative și gratuite, iar art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil. Mai mult, reclamantul are temei de drept în solicitarea unor astfel de dobânzii, respectiv disp. art. 1088. civil.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța observă, în primul rând, că în cauză este de necontestat că reclamanta a plătit taxa de primă înmatriculare în sumă de 3.007 lei impusă de art. 2141Codul fiscal cu chitanța aflată la fila 7 din dosar și că a solicitat restituirea acestei taxe, conform înscrisului aflat la fila 9 din dosar, însă cererea sa nu a primit un răspuns.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".
Din acest punct de vedere, instanța a reținut că actele atacate de reclamant sunt acte administrative în sensul prevăzut de art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ele exprimând voința Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T de a refuza restituirea taxei de primă înmatriculare solicitată de reclamant, refuz explicit, manifestat în regim de putere publică, în calitate de organ competent cu încasarea taxei respective și cu rezolvare a cererilor de restituire a taxelor astfel percepute.
Aceeași concluzie se desprinde și din examinarea dispozițiilor art. 41 Cod de Procedură Fiscală, care definesc actul administrativ fiscal, dispoziții conform cărora "în înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale."
În condițiile în care actele respective au fost emise de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T potrivit competenței sale, în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, nu s-a reținut absența caracterului administrativ al acestor acte, indiferent care ar fi denumirea lor.
Dat fiind caracterul de act administrativ al acestei manifestări de voință a pârâtei Administrației Finanțelor Publice a Municipiului T, instanța a reținut caracterul nelegal al refuzului acestei instituții de a examina cererea de restituire formulată de reclamant.
Instanța a constatat că art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană se referă la o discriminare determinată de o diferență între impozitele aplicate " produselor altor state membre" și impozitele "interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană este aplicabil în privința taxei speciale de primă înmatriculare plătită de reclamant și contestată în prezenta cauză.
În privința consecințelor aplicării art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, în prezenta cauză, instanța amintește principiile emise de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în interpretarea acestui articol.
Astfel, în Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Ndasdi -s .- Regionalis, respectiv Nmeth -s - - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
"Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 I p. -0000, par.55 și jurisprudența acolo citată).
Privitor la autoturismele second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate (cauza C-387/01, 2004, I p. -4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorită efectelor pe care le produce.
Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de a construi un sistem fiscal care face diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natură să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
În contextul sistemului taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
Scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, implică luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce această taxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare.
Art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât:
- taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru;
- valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă."
Valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât - atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene - aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România.
Prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Obligația respectării dispozițiilor cuprinse în tratatele ratificate de Statul român rezultă și din dispozițiile art. 11 alin. 1 din Constituția României, conform cărora Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
În raport cu dispozițiile din Constituția României, aplicarea dispozițiilor din legile interne al Statului român se va face în conformitate cu dispozițiile obligatorii din dreptul Uniunii Europene, respectiv din dreptul comunitar.
În consecință, instanța a constatat nelegalitatea și netemeinicia chitanței seria - nr. - din 10.03.2008 emisă de pârâta T și a obligat pârâta T să restituie reclamantei suma de 3.007 lei cu dobânzi legale începând cu data plății (10.03.2008) și până la restituirea efectivă, reprezentând taxă de înmatriculare pentru autoturismul importat, fiind justificată concluzia privind incompatibilitatea taxei speciale de primă înmatriculare a autoturismelor prevăzută de art. 2141din Codul fiscal român cu dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, precum și soluția înlăturării de la aplicare a art. 2141din Codul fiscal român în prezenta cauză, admițând astfel acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice T solicitând modificarea sentinței civile atacate, în principal în sensul admiterii excepțiilor vizând prematuritatea și inadmisibilitatea acțiunii și în subsidiar în sensul admiterii doar în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma achitată și suma ce reprezintă taxa pe poluare prevăzută de O:U:G: nr. 50/2008.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în mod neîntemeiat instanța de fond a respins excepția prematurității precum și excepția inadmisibilității, nefiind dovedit că reclamantul ar fi formulat o plângere finalizată prin emiterea unei decizii de soluționare a contestației și că ar exista un act administrativ care să intre sub incidența Legii nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, recurenta a arătat că în urma apariției nr.OUG 50/2008 care reglementează taxa pe poluare, reclamantului i se cuvine doar diferența dintre taxa achitată și taxa de poluare prevăzută de actul normativ menționat și că obligarea autorității la plata dobânzilor legale este lipsită de temei legal întrucât art.2141- 2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu prevăd că taxa de primă înmatriculare ar fi purtătoare de dobânzi.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de către recurenta cât și în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Sunt neîntemeiate criticile vizând modul de soluționare a excepțiilor prematurității, respectiv inadmisibilității acțiunii, prima instanță reținând în mod corect că însăși obligarea la plata unei taxe care nu are un suport material echivalează cu existența unui act administrativ. În plus, Curtea reține că nu se poate susține prematuritatea acțiunii determinată de inexistența plângerii prealabile întrucât reclamantul a solicitat restituirea sumelor achitate, pârâta refuzând să dea curs acestei solicitări, fiind astfel incidente în cauză dispozițiile art. 7 aliniatul 5 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora nu este obligatorie plângerea prealabilă în cazurile prevăzute la art. 2 aliniatul 2 din același act normativ. Cum aceste din urmă dispoziții reglementează refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, rezultă că reclamantul nici nu avea obligația de a formula o plângere prealabilă în privința răspunsului dat la solicitarea sa.
Cât privește fondul cauzei, Curtea apreciază ca neîntemeiată susținerea recurentei că în cauză ar trebui avută în vedere apariția nr.OUG50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare, astfel încât reclamantului i s-ar cuveni doar diferența dintre taxa de primă înmatriculare, achitată în baza dispozițiilor Codului fiscal, și taxa pe poluare ce ar urma să fie achitată în baza nr.OUG 50/2008. Concluzia se impune întrucât cele două acte normative constituie temeiuri de drept diferite și întrucât însăși denumirea taxelor reglementate prin acestea denotă scopuri diferite.
Conform dispozițiilor art.11 din nr.OUG50/2008, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme nu sunt însă aplicabile speței de față, Curtea reținând că taxa specială a fost încasată în baza dispozițiilor Codului fiscal în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008,dispoziții care au fost apreciate ca fiind contrare normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 01.07.2008 pe care s-a compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Mai mult decât atât, Curtea nici nu a fost învestită de către reclamantă cu analizarea legalității și temeiniciei taxei pe poluare, taxă în privința căreia nici nu a fost emis un act fiscal care să poată fi supus cenzurii instanței potrivit legislației fiscale.
Totodată, cu privire la fondul raporturilor juridice, Curtea subscrie argumentației juridice din considerentele hotărârii atacate vizând aplicabilitatea directă în ordinea internă de drept a României a dispozițiilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, reținând totodată că articolele 2141-2143din Codul fiscal au fost abrogate.
Cât privește dobânzile (pretins nedatorate) acordate de prima instanță, Curtea apreciază că sunt nejustificate susținerile recurentei întrucât aceste dobânzi nu au fost acordate în baza art. 2141-2143Cod fiscal ci în considerarea prejudiciului cauzat reclamantului prin lipsirea de folosință a sumei încasate cu încălcarea dispozițiilor art.90 din Tratatul Comunității Europene.
Având în vedere considerentele menționate, constatând neîntemeiat recursul promovat, Curtea, în baza art. 312.pr.civ. urmează a-l respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T, împotriva sentinței civile nr.1002/CA/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - LIBER --- -
GREFIER
- -
Red./04.05.2009
Tehnored./06.05.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Adina PokkerJudecători:Adina Pokker, Claudia, Cornelia Maria Dascălu
