Contestație act administrativ fiscal. Sentința 49/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 49
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga judecător
GREFIER: - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta "" în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR și cu administratorul judiciar B, precum și cererea de intervenție în interes alăturat reclamantei formulată de intervenienta Austria, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21 aprilie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care constituie preambulul prezentei hotărâri și face parte integrală din aceasta.
CURTEA
- deliberând -
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. 1149/32/5.12.2007 reclamanta, prin directorul său general, a chemat în judecată pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor în contradictoriu cu care a solicitat următoarele:
- suspendarea, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, a executării deciziei nr. 530/17.07.2007 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei;
- admiterea contestației;
- anularea, în parte, a deciziei de soluționare a contestației nr. 328/16.11.2007, principiu suma de 145.400.200 lei reprezentând obligații fiscale accesorii aferente debitelor înscrise la masa credală;
- anularea, în parte, a deciziei de calcul accesorii nr. 530/17.07.2007 pentru suma de 145.400.2000 lei reprezentând obligații accesorii aferente debitelor înscrise la masa credală.
Prin acțiune, reclamanta a solicitat ca citarea sa să se facă prin administratorul judiciar
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut următoarele:
În luna ianuarie 2007, în cadrul dosarului de reorganizare judiciară nr. 449/F/2005 al Tribunalului Brașov, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat o cerere de completare a creanței cu accesoriile calculate pentru perioada 20.07.2004 - 20.07.2006. această cerere a fost respinsă definitiv și irevocabil prin sentința nr.360/sind/26.04.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov și decizia nr. 394/R/16.08.2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov.
La data de 17.07.2007 pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bae mis decizia nr. 530 prin care au fost calculate, pe lângă accesoriile aferente unor așa-zise debite curente, accesorii la aceleași obligații fiscale înscrise la masa credală, pentru perioada 30.09.2005 - 13-07.2006, în sumă totală de 145.400.200 lei, în condițiile în care aceleași accesorii au făcut obiectul cererii de completare a creanței în cadrul dosarului de reorganizare judiciară.
Contestația pe care a formulat-o împotriva deciziei nr. 530/2007 a fost soluționată de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor prin decizia nr. 328/16.11.2007, în sensul respingerii acesteia.
Pentru accesoriile calculate asupra debitelor născute anterior deschiderii procedurii de reorganizare judiciară și înscrise la masa credală, în sumă de 145.400.200 lei, există autoritate de lucru judecat în raport de ceea ce s-a stabilit definitiv și irevocabil prin sentința nr.360/sind/26.04.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov și decizia nr. 394/R/16.08.2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov. Instanțele au reținut imposibilitatea invocări art. 92 alin. (7) din Legea nr. 64/1995, după intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006. obiectul deciziei nr. 530/2007 este inclus în obiectul cererii de completare a creanței formulată de același creditor, încercându-se, astfel, eludarea legii speciale în favoarea legi generale fiscale; scopul urmărit de autoritatea fiscală este exigibilitatea unui debit fiscal, iar neînscrierea accesoriilor în tabelul definitiv echivalează cu nedatorarea acestora.
Dispozițiile legale pe care pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor le-a reținut în motivarea deciziei de soluționare a contestației - art. 45 din Legea nr. 65/1995, art. 118 alin. (4) din Codul d e procedură fiscală și art. 6 din Ordinul nr. 1186/2006 - erau demult abrogate la data emiteri deciziei. Decizia a fost emisă de pârâtă cu desconsiderarea principiului aplicării imediate a legii civile noi; obligarea sa la plata accesoriilor echivalează cu neaplicarea legii noi și cu ultraactivitatea legii vechi care ar fi posibilă, pe cale de excepție, numai potrivit unor dispoziții exprese în legea nouă, dispoziție care însă lipsește.
O altă problemă este modalitatea legală de încasare a obligațiilor fiscale accesorii. Legea nr. 85/2005, ca lege cu caracter special, exclude aplicabilitatea Codului d e procedură fiscală în ceea ce privește creanțele supuse recuperării conform procedurii și a planului de reorganizare. Chiar dacă s-ar admite posibilitatea calcului accesoriilor, acesta nu ar putea avea loc decât în cadrul procedurii prevăzută de legea specială, judecătorul sindic fiind singura autoritate investită cu soluționarea unor astfel de cereri, lucru confirmat prin art. II alin. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 47/2007. în acest context, decizia nr. 530/2007 este nu numai nelegală, dar și inadmisibilă.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B ar fi trebuit să calculeze și să solicite accesoriile la data exigibilității lor. Faptul că nu le-a solicitat în perioada cât Legea nr. 64/1995 mai permitea acest lucru, face ca pârâta să fie decăzută din dreptul de a mai putea pretinde plata prezumtivului debit fiscal. pârâtei nu-i este permis să tragă foloase invocând propria culpă.
La data de 13.09.2007 între reclamantă, prin administratorul judiciar, și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B s-a încheiat procesul-verbal de punctaj nr. 55207, ca urmare a rămânerii definitive și irevocabile a sentinței nr. 360/sind/2007 a Tribunalului Brașov, precum și a opiniilor legale emise cu adresele nr. -/31.08.207 ți 5.09.2007 de către Direcția Generală Juridică din cadrul și a consfințit că nu datorează accesorii în afara celor înregistrate deja în tabelul definitiv al creditorilor.
La termenul din 14.01.2008 reclamanta a depus la dosar ocompletare a acțiunii, cerere prin care a contestat și calculul matematic al majorărilor de întârziere aferente accizelor înscrise la masa credală. Majorările au fost calculate până la data de 13.07.2006 inclusiv; însă, prin decizia nr. 47/5.01.2007, același organ fiscal a calculat majorări începând cu data de 13.07.2006 inclusiv până la data de 31.12.2006. Rezultă că ziua de 13.07.2006 a fost inclusă, în mod greșit, în perioada de calcul a accesoriilor prin decizia nr. 530/2007.
ce, prin încheierea pronunțată la data de 14.01.2008, instanța a stabilit o cauțiune în cuantum de 20.000.000 lei, prin cererea nr. of.186/24.01.2008 reclamanta a renunțat la judecarea cererii de suspendare, în temeiul art. 246 din Codul d e procedură civilă. Prin urmare, în acest temei, instanța a luat act de renunțarea la judecată cererii de suspendare, pronunțând încheierea din 28.01.2008.
Prinîntâmpinare, pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a susținut următoarele:
În cauză nu operează autoritatea de lucru judecat, nefiind întrunite dispozițiile art. 1201 din Codul civil. Prin sentința nr. 360/sind/2007 a Tribunalului Brașov judecătorul sindic nu s-a pronunțat asupra cu privire la faptul datorării accesoriilor, ci asupra înscrierii la masa credală a unor dobânzi/penalități. De asemenea, interpretarea dată de reclamantă ar lipsi de eficiență și conținut dispozițiile art. 205 din Codul d e procedură fiscală.
În perioada pentru care au fost calculate accesoriile contestate erau în vigoare prevederile art. 45 din Legea nr. 64/1995, iar după intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006sunt de reținut dispozițiile art. 6 alin. (2) din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1186/20006.
La termenul din 11.02.2008 Austria a formulatcerere de intervențieîn interesul reclamantei. Intervenienta a susținut următoarele:
Este unul dintre cei mai importanți creditori în cadrul procedurii de reorganizare a, implicarea sa financiară materializându-se atât prin numeroase investiții, cât și prin cumpărarea creanțelor aparținând și Ministerului d Finanțe.
Asupra datorării de către reclamantă a accesoriilor contestate s-a pronunțat deja Tribunalul Brașov, iar în ceea ce privește competența de soluționare a cauzei, aceasta revine în exclusivitate judecătorului sindic în temeiul art. 11 lit. i) din Legea nr. 85/2006
Pretențiile formulate de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B au fost achitate integral de către care s-a subrogat de drept în drepturile Astfel, Direcția Generală a Finanțelor Publice B nu mai este în drept să calculeze și să pretindă accesorii la debite care au fost înregistrate la masa credală, adică născute anterior datei deschiderii procedurii - 28.04.2004. Prin urmare, B nu mai este titularul dreptului de creanță care stă la baza formulării pretențiilor, nu mai are calitatea de creditor față de În consecință, intervenienta a solicitat admiterea excepției lipsei calității de creditor.
Există autoritate de lucru judecat față de sentința nr. 360/sind/2007 a Tribunalului Brașov, atât pentru motivele invocate de reclamantă, cât și pentru următoarele motive: invocarea ca prioritare a dispozițiilor Codului d e procedură fiscală în raport de dispozițiile Legii nr. 85/2006 este de natură a duce instanța în eroare, pârâtele fiind de rea-credință, manifestată atât prin emiterea deciziei contestate, cât și a tuturor celorlalte decizii de calcul accesorii, în condițiile în care decizia nr. 530 fost emisă la data de 17.07.2007 când recursul formulat împotriva sentinței nr. 360/sind/2007 a Tribunalului Brașov era în curs de judecată.
Deciziile contestate sunt netemeinice și nelegale, din înscrisurile depuse de reclamantă rezultând că pârâta nu mai are dreptul de a calcula accesorii în condițiile în care la data de 13.09.2007 s-a încheiat procesul-verbal nr. 55207 prin care a fost finalizat punctajul în privința debitelor existente la acea dată - debite achitate la data de 17.11.2007 de către - iar la data de 8.11.2007 Bae mis certificatul de atestare fiscală nr. 56628 din care rezultă că către bugetul de stat, în sumă de 302.856.533 lei, au fost achitate în totalitate.
La același termen de judecată, reclamanta a depus note scrise prin intermediul cărora a invocat - în considerarea acelorași argumente cuprinse în cererea de intervenție - excepțiile necompetenței materiale a Curții de APEL BACĂU și a lipsei calității de creditor a pârâtei
Prin încheierea pronunțată la data de 11.02.2008 Curtea de APEL BACĂU, în temeiul art. 52 alin. 2 și 3 din Codul d e procedură civilă, a admis în principiu cererea de intervenție formulată de și a dispus comunicarea acesteia pârâtelor și administratorului judiciar.
Prin notele scrise depuse la termenul din 10.03.2008 reclamanta a mai invocat decăderea organului fiscal din dreptul de a mai pretinde accesorii la masa credală - în raport de dispozițiile art. 76 din Legea nr. 85/2006, precum și tardivitatea întocmirii și emiterii deciziei de impunere contestate, aceasta fiind emisă la 13 luni după abrogarea dispozițiilor Legii nr. 64/1995; odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006 art. 97 alin. 7 din Legea nr. 64/1995 au fost abrogate și înlocuite cu dispozițiile art. 41.
Cu privire la excepțiile invocate pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat, de asemenea, note scrise, după cum urmează
- în privința necompetenței materiale, pârâta a susținut că, fiind întemeiată pe art. 8 și următoarele din Legea nr. 554/2004, acțiunea cade în competența instanței de contencios administrativ, cu atât mai mult cu cât modalitatea de contestare a titlului de creanță este cea prevăzută de Codul d e procedură fiscală;
- este nefondată și excepția lipsei calității până la data de 22.11.2007 fuseseră stinse numai creanțele fiscale înscrise la masa credală a, existând înregistrate și alte creanțe fiscale accesorii aferente masei credale care nu erau înscrise în tabelul creditorilor și care au fost recalculate după aplicarea sentinței civile nr. 323/2006, a deciziilor 327/2007, 328/2007 și 186/2007. prin achitarea creanțelor fiscale înscrise în masa credală a preluat prin cesiune numai aceste sume și toate creanțele creditorului fiscal, rămânând în continuare obligată față de creditorul fiscal la achitarea creanțelor fiscale conform deciziei nr. 328/2007 și a deciziei de calcul accesorii nr. 530/2007;
- excepțiile decăderii din dreptul de a mai pretinde accesorii la masa credală și tardivitatea întocmirii și emiterii deciziei de impunere contestate se impun a fi respinse având în vedere obiectul litigiului și faptul că actele administrative atacate au fost emise cu respectarea dispozițiilor privind stabilirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului consolidat reglementate de Codul d e procedură fiscală; totodată, au fost avute în vedere și dispozițiile generale privind procedura reorganizării judiciare. Astfel, în perioada pentru care s-au calculat accesoriile erau în vigoare și aplicabile dispozițiile art. 97 alin. 7 din Legea nr. 64/1995, precum și cele ale art. 118 alin. 4 din Codul d e procedură civilă; data emiterii titlului de creanță este irelevantă, importanță prezentând perioada pentru care s-a stabilit obligația de plată.
Excepția necompetenței materialea fost soluționată prin încheierea pronunțată de Curtea de APEL BACĂU la data de 24.03.2008. Astfel, instanța - având în vedere dispozițiile art. 11 lit. i) din Legea nr. 85/2006 care reglementează atribuțiile judecătorului sindic, ale art. 166 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 care reglementează inadmisibilitatea verificării de către judecătorul sindic a creanțelor rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenul prevăzut de lege, precum și dispozițiile art. 218 alin. (2) raportat la art. 205 din Codul d e procedură civilă și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - a respins excepția necompetenței materiale, considerând că instanța competentă material este cea inițial investită.
Examinând acțiunea și cererea de intervenție, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale aplicabile, curtea de apel constată următoarele:
În fapt,
Prin sentința civilă nr. 847/28.04.2004, pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a deschis procedura privind reorganizarea judiciară și falimentul față de, iar prin încheierea pronunțată la data de 8.12.2004 a fost admis planul de reorganizare, de la aceea dată reclamanta aflându-se în procedură de reorganizare judiciară.
Prindecizia nr. 530 din 17.07.2007pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bas tabilit în sarcina reclamantei - între altele - obligații de plată accesorii pentru debitele înscrise la masa credală, accesoriile fiind calculate pentru perioada 30.09.2005 - 13.07.2006 și având valoarea totală de 145.400.200 lei. Astfel cum rezultă din adresa nr. 53780/26.07.2007 (filele 29-31) a B, decizia nr. 530/2007 a înlocuit o decizie anterioară - nr. 1/13.07.2006 contestată de reclamantă - și a fost emisă ca urmare a refacerii stingerii și recalculării majorărilor de întârziere și a penalităților de întârziere în conformitate cu prevederile legale în vigoare la datele respective și a sentinței civile nr. 323/2006 a Tribunalului Brașov.
În temeiul art. 205 din Codul d e procedură civilă (art. 175, anterior republicării codului în Monitorul Oficial al României nr. 513/31.07.2007), la data de 6.08.2007, a formulat contestație administrativă împotriva deciziei nr. 530/2007 atât în ceea ce privește calculul accesoriilor aferente debitelor înscrise la masa credală, cât și în privința calculului accesoriilor eferente debitelor curente, accesorii în valoare totală de 152.554.696 lei. În motivarea contestației a invocat, pe cale de excepție, puterea de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 360/sind/26.04.2007 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. 449/F/2005 al Tribunalului Brașov, iar pe fondul contestației a susținut aplicabilitatea, cu prioritate a dispozițiilor speciale cuprinse în Legea nr. 85/2006 și faptul că accesoriile contestate au un vădit caracter de nelegalitate întrucât sunt în flagrantă contradicție cu dispozițiile Legii nr. 85/2006, respectiv cu dispozițiile art. 41 din această lege.
Prindecizia nr. 328/16.11.2007pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția generală de soluționare a contestațiilor, prin art. 2, a respins contestația în ceea ce privește suma de 145.400.200 lei reprezentând accesorii aferente debitelor înscrise în masa credală. Pentru a emite această decizie, Direcția generală de soluționare a contestațiilor a reținut, în privința excepției, că prin sentința civilă nr. 360/sind/26.04.2007, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. 449/F/2005 al Tribunalului Brașov, s-a respins contestația formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B cu privire la măsura administratorului judiciar de neînscriere în creditorilor a diferențelor solicitate prin cererea de completare nr. /15.01.2007; prin urmare, nu există identitate de obiect, în sensul că judecătorul sindic nu s-a pronunțat cu privire la faptul datorării accesoriilor. În privința fondului a reținut că baza de calcul a accesoriilor în sumă de 145.400.200 lei o reprezintă debite născute anterior deschiderii procedurii de reorganizare judiciară, în drept fiind incidente dispozițiile art. 45 din Legea nr. 64/1995 coroborate cu cele ale art. 118 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003; după intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006, prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1186/2006, art. 6 alin. (2) s-a prevăzut că, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006 se aplică prevederile art. 41 din acest act normativ referitor la calculul accesoriilor.
Prinsentința civilă nr. 360/sind/26.04.2007 a Tribunalului Brașov, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr. 449/F/2005 (filele 65-69) - devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 394/R/16.08.2007 pronunțată de Curtea de Apel Brașov (filele 70-72) - a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice B cu privire la măsura administratorului judiciar de neînscriere în creditorilor a diferențelor solicitate prin cererea de completare nr. /15.01.2007, diminuată ulterior, la capitolul impozit pe venit din salarii, cu 135 lei și la capitolul CAS angajator cu 13. 907 lei. Judecătorul sindic a reținut următoarele: dispozițiile art. 117 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 nu sunt aplicabile întrucât acestea reglementează situația întârzierilor la plata obligațiilor bugetare prin decontare bancară și nicidecum termenul până la care creditorul fiscal calculează penalități și majorări de întârziere față de debitorul aflat în procedura de reorganizare; dispozițiile art. 92 alin. (7) din Legea nr. 64/1995 nu mai pot fi invocate după data intrării în vigoare a Legii nr. 85/2006; nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 întrucât, în actuala etapă procedurală, nu se pune în discuție vânzarea bunurilor aflate sub sechestrul instituit de creditorul bugetar, iar planul de reorganizare al nu prevede distribuții de sume în favoarea creanței bugetare; după intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006, dispozițiile art. 92 alin. (7) din Legea nr. 64/1995 nu se mai regăsesc în noul act normativ privind insolvența. Instanța de recurs a reținut, de asemenea, incidența art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și inaplicabilitatea excepției prevăzute de art. 41 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
Cererea de completare nr. /15.01.2007 (filele 62-63), soluționată prin sentința civilă nr. 360/sind/26.04.2007 a Tribunalului Brașov, cuprindea solicitarea creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice B de completare a creanței sale înscrisă în creditorilor, de la suma de 807.339.684,05 lei la 1.119.898.381 lei, diferența de 312.558.696,95 lei rezultând din calcularea obligațiilor de plată accesorii aferente debitelor principale, calculate până la data de 20.07.2006. în drept, creditoarea a invocat dispozițiile art. 1171din Codul d e procedură civilă actualizat și normele sale metodologice de aplicare, coroborate cu cele ale art. 92 alin. (7) din Legea nr. 64/1995. Creditoarea a justificat întârzierea în formularea cererii de completare a creanței prin imposibilitatea de a stabili accesoriile debitelor principale, imposibilitate determinată de existența pe rolul instanței a unui litigiu cu privire la procesul-verbal nr. 35315/12.05.2005 prin care s-a realizat un punctaj cu pentru stabilirea valorii reale a plăților efectuate după data deschiderii procedurii, litigiu finalizat prin decizia nr. 379/R/21.07.2006.
Ca urmare a pronunțării sentinței civile nr. 360/sind/26.04.2007 a Tribunalului Brașov, (după emiterea deciziei nr. 530/17.07.2007), între reprezentanții B și cei ai, au avut loc două întâlniri în vederea verificării și punerii de acord a obligațiilor fiscale ale Astfel, au fost încheiate procesele-verbale nr. 54537/21.08.2007 (filele 133-134) și nr. 55207/13.09.2007 (filele 73-74) - invocat de reclamantă prin acțiune - și la încheierea căruia au fost avute în vedere și adresele nr. 555.376/31.08.2007 (înregistrat la. B sub nr. Reclamant 2591/3.09.2007) și nr. 555.376/5.09.2007 (înregistrat la. B sub nr. Reclamant 2627/6.09.2007) emise de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția generală juridică. S-a stabilit că obligațiile înscrise în creditorilor sunt în sumă de 807.339.547 - din care suma de 576.357.556 lei reprezintă debite, iar suma de 230.981.991 lei reprezintă accesorii -, iar obligațiile curente sunt în sumă de 9.874.473 lei reprezentând accesorii.
Prin decizia nr. 47 din 5.01.2007 (fila 103) - invocată de reclamantă pentru a susține completarea motivelor la acțiune (depusă la termenul din 14.01.2008) - s-au stabilit, într-adevăr, accesorii, respectiv dobânzi, pentru perioada 13.07.2006 - 31.12.2006, ziua de 13.07.2006 regăsindu-se și în decizia nr. 530/17.07.2007. Însă, prin decizia nr. 47/2007 accesoriile au fost stabilite doar pentru accizele încasate din vânzarea produselor petroliere în timp ce prin decizia nr. 530/2007, pe de o parte, s-au stabilit majorări și penalități de întârziere (iar nu dobânzi), iar pe de altă parte, accesoriile privind accizele au fost calculate la suma de 209.448.029 lei. În legătură cu această decizie mai este de reținut că a existat o judecată, care a fost soluționată prin sentința civilă nr. 122 din 24.09.2007 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, modificată în parte prin decizia nr. 1221 din 21.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Prin această din urmă decizie a fost admis recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 122/2007, a fost modificată sentința în sensul admiterii acțiunii, al anulării punctului 1 din decizia nr. 186/29.06.2007 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală și al anulării în totalitate a deciziei nr. 47/5.01.2007 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice B; a fost menținută soluția pronunțată cu privire la excepția autorității de lucru judecat. Atunci când, prin sentința civilă nr. 122/2007 Curtea de APEL BACĂUa respins excepția autorității de lucru judecat, a reținut că obiectul cererii nr. 24/15.01.2006 care a fost dedusă spre soluționare judecătorului sindic a fost o contestație la tabelul întocmit de administratorul judiciar, întemeiată pe Legea nr. 85/2006, în timp ce obiectul cauzei în care a fost invocată autoritatea de lucru judecat este actul administrativ fiscal emis în soluționarea unei contestații împotriva titlului de creanță întemeiată pe Legea nr. 554/2004, astfel încât nu există identitate de obiect și cauză.
Hotărârea judecătorească invocată de intervenienta pentru a-și justifica interesul și pentru a susține excepția lipsei calității de creditor a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice B estesentința civilă nr. 867/sind din 22.11.2007pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul 449/F/2005 (filele 216-218). Prin această sentință s-a luat act că societatea a efectuat în numele plățile către creditorii bugetari; în privința creditorului Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a luat act de plata în numele debitoarei prin virament bancar și compensare a sumei înscrisă la masa credală în cuantum de 807.339.547 lei. Ca urmare a plăților, judecătorul sindic a constatat că societatea s-a subrogat în locul creditorilor bugetari și a dispus efectuarea cuvenitelor modificări în definitiv al creanțelor. În motivarea sentinței instanța a reținut că plățile invocate de au fost dovedite cu înscrisuri și că obligația de plată a, achitată de, întrunește condițiile art. 1093 din Codul civil raportat la art. 114 alin. (2) din Codul d e procedură fiscală, astfel că a intervenit subrogația prevăzută de art. 1108 pct.1 din Codul civil.
În drept,
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată sub aspectul motivelor pe care se sprijină, precum și prin cererea de intervenție în interesul reclamantei, cele două părți (reclamanta și intervenienta) și-au structurat apărările prin invocarea atât a unor motive care au valoare de excepție - autoritatea de lucru judecat, lipsa calității de creditor a B, decăderea B din dreptul de a mai pretinde accesorii la masa credală și tardivitatea întocmirii și emiterii deciziei de impunere -, cât și a unor motive de fond, acestea din urmă vizând, în esență, modul de aplicare în timp a legii în materia insolvenței și a procedurii fiscale.
Cu toate că asupra excepțiilor invocate această instanță nu este ținută a se pronunța în mod direct și distinct prin dispozitivul hotărârii pe care urmează să o pronunțe - dat fiind faptul că excepțiile nu vizează acțiunea cu care a fost investită instanța, ci actele administrativ fiscale contestate -, analiza cu prioritate a excepțiilor se impune a fi făcută întrucât efectul admiterii lor este similar celui avut în vedere de art. 137 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, în sensul că analiza actelor fiscale contestate, prin prisma apărărilor de fond, ar deveni de prisos în situația în care una dintre excepțiile invocate ar determina anularea lor.
Autoritatea de lucru judecat, invocată de reclamantă și de intervenientă pe cale de excepție, nu îndeplinește, în cauza de față, această funcție întrucât nu există identitate de acțiuni. În judecata finalizată prin sentința civilă nr. 360/sind/26.04.2007 a Tribunalului Brașov, acțiunea soluționată de judecătorul sindic era reprezentată de contestația creditoarei B la măsura administratorului judiciar de neînscriere în tabelul creditorilor a accesoriilor calculate după ce reclamanta a intrat în reorganizare judiciară până la data de 20.07.2006, în timp ce acțiunea pendinte este formulată în cadrul procedural reglementat de titlul IX din Codul d e procedură fiscală coroborat cu dispozițiile cuprinse în Legea nr. 554/2004. Prin urmare, nu este aplicabilă regulanon bis in idem.
Însă, este aplicabilă regulares judicata pro veritate habetur, care are la bază faptul că o constatare făcută printr-o hotărâre definitivă nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre. Aplicând cauzei această regulă înseamnă că ceea ce a stabilit judecătorul sindic prin sentința civilă nr. 360/sind/26.04.2007 a Tribunalului Brașov nu trebuie să fie contrazis de ceea ce urmează să stabilească instanța cu privire la cererile care i-au fost deduse judecății. Sub acest aspect nu poate fi reținută motivarea organului de soluționare a contestației care, prin decizia 328/16.11.2007, a considerat inoperantă autoritatea de lucru judecat întrucât judecătorul sindic nu s-a pronunțat la faptul datorării accesoriilor de către Contrar celor reținute prin decizia nr. 328/2007 judecătorul sindic s-a pronunțat chiar asupra acestui fapt, respingând contestația creditoarei tocmai pentru motivul (a cărui legalitate nu poate fi analizată de această instanță) că prevederile legale în baza cărora creditoarea a pretins de la debitoare plata accesoriilor nu mai sunt în vigoare (art. 92 alin. 7 din Legea nr. 64/1995) ori nu sunt aplicabile (art. 117 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală și art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006). Din analiza comparativă a cererii de completare a creanței nr. /15.01.2007 și a actelor administrativ fiscale contestate în prezenta cauză se constată că pârâtele au invocat aceleași dispoziții legale - respectivart. 1171din Codul d e procedură fiscală (devenit art. 118) care reglementa (până la data de 7.09.2006, când a fost abrogat prin Ordonanța Guvernului nr. 35/2006) plata dobânzilor și a penalităților de întârziere, până la data deschiderii procedurii de faliment, datorate pentru obligațiile fiscale neplătite la termen atât înainte, cât și după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară, precum șiart. 92 alin. 7din Legea nr. 64/1995 care avea un conținut similar celui din Codul d e procedură fiscală și care făcea trimitere expresă la legea specială în materie (adică la Codul d e procedură fiscală) - scopul final urmărit de pârâte prin cererea formulată în cadrul procedurii insolvenței și prin decizia de impunere contestată în prezenta cauză fiind același, respectiv stabilirea în sarcina a obligației de plată a accesoriilor care au curs după intrarea reclamantei în procedura reorganizării judiciare, accesorii calculate pentru creanțe născute anterior deschiderii procedurii. Este irelevant faptul că judecătorul sindic s-a pronunțat asupra aplicabilității art. 117 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală (text care nu avea nicio legătură cu cauza) în loc de art. 1171din Codul d e procedură fiscală, esențial fiind faptul că mijloacele procedurale folosite de pârâte (cererea nr. /2007, respectiv decizia de impunere ) au, în fapt și în drept, același temei; însă, în ceea ce privește celălalt temei de drept, art. 92 alin. 7 din Legea nr. 64/1995, judecătorul sindic a stabilit clar că nu mai pot fi invocate după intrarea în vigoare a Legii nr. 85/2006. Această din urmă constatare este de natură a împiedica această instanță să considere că - prin raportare la perioada pentru care au fost calculate accesoriile față de data abrogării art. 118 alin. 4 din Codul d e procedură fiscală (fost art. 1171) și a art. 92 alin. 7 din Legea nr. 64/1995 - reclamanta datorează accesorii pentru că acestea erau prevăzute de legea în vigoare în perioada pentru care au fost calculate.
Chiar dacă, în considerarea faptului că art. 92 alin. 7 din Legea nr. 64/1995 conținea dispoziții similare cu cele cuprinse în art. 118 alin. 4 din Codul d e procedură fiscală, s-ar admite că pârâtele ar fi avut două căi pentru realizarea scopului menționat (stabilirea în sarcina a obligației de plată a accesoriilor care au curs după intrarea reclamantei în procedura reorganizării judiciare, accesorii calculate pentru creanțe născute anterior deschiderii procedurii) - completarea cererii de creanță în cadrul procedurii insolvenței, în temeiul art. 92 alin. 7 din Legea nr. 64/1995, respectiv emiterea deciziei de impunere în temeiul dispozițiilor care reglementează procedura fiscală - aceste căi sunt alternative. Alegerea uneia o exclude pe cealaltă, căci altfel s-ar ajunge ca, în măsura în care valorificarea uneia dintre căi nu a dat rezultatele scontate, să se poată recurge la cealaltă cale. Ori, în cauză, recurgerea la această a doua cale - decizia de impunere fiind emisă după pronunțarea sentinței civile nr. 360/sind/26.04.2007 a Tribunalului Brașov - este împiedicată tocmai de funcția de prezumție a autorității de lucru judecat.
Efectele sentinței civile nr. 360/sind/26.04.2007 a Tribunalului Brașov se întind și asupra menținerii calității pârâtelor de creditor care poate pretinde de la plata accesoriilor și după data pronunțării sentințe civile nr. nr. 867/sind din 22.11.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în același dosar de faliment (449/F/2005). Considerând că creanța creditoarei Agenția Națională de Administrare Fiscală este în sumă doar de 807.339.547 (adică suma stabilită fără luarea în considerare a accesoriilor a căror înscriere în tabelul creditorilor a fost împiedicată prin sentința civilă nr. 360/sind/2007), judecătorul sindic a constatat subrogarea de drept a în drepturile creditoarei Agenția Națională de Administrare Fiscală pentru întreaga datorie pe care debitoarea o avea față de acest creditor bugetar. Prin urmare, ca efect al acestei subrogații - efecte care sunt identice cu cele ale subrogației convenționale potrivit art. 1107 din Codul civil - toate drepturile, accesoriile și garanțiile pe care le avea creditoarea Agenția Națională de Administrare Fiscală față de au trecut asupra, inclusiv dreptul de a pretinde accesorii la creanța principală care, pentru creditorul bugetar, s-a stins ca efect al plății făcute de. În consecință, în raport de cele două hotărâri pronunțate de judecătorul sindic (360/2007 și 867/2007) pârâtele nu mai pot pretinde că plata făcută de are caracter parțial pentru ca, în temeiul art. 1109 teza a II-a din Codul civil, să pretindă că subrogația a fost parțială.
Considerentele anterior reținute cu privire la funcția de prezumție a autorității de lucru judecat și cu privire la calitatea pârâtelor de creditor bugetar se constituie în motive de anulare a actelor administrativ fiscale contestate, analiza celorlalte motive invocate prin acțiune și prin cererea de intervenție devenind de prisos. Așadar, în temeiul art. 218 alin. 2 din Codul d e procedură fiscală coroborat cu art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța va admite acțiunea și cererea de intervenție și va anula decizia prin care a fost soluționată contestația, precum și decizia de impunere menținută prin decizia de soluționare a contestației.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta. cu sediul în O,-, județul B, prin directorul general, în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII cu sediul în B,--3, județul și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR cu sediul în B, sector 5,- și cu administratorul judiciar B cu sediul în B,- A, județul B, astfel cum a fost precizată și cererea de intervenție formulată de cu sediul ales în B, sector 3 -orneliu nr.7,. 104,. 2.etaj 1,. 34 în interesul reclamantei.
Anulează, în parte, decizia nr. 328/16.11.2007 a Direcției generale de soluționare a contestațiilor din cadrul pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală, în ceea ce privește soluționarea contestației referitor la suma de 145.400.200 lei reprezentând obligații fiscale accesorii aferente debitelor înscrise la masa credală, calculate pentru perioada 30.09.2005 - 13.07.2006 (art. 2 al deciziei).
Anulează, în parte, decizia nr. 530/17.07.2007 referitoare la obligațiile de plată accesorii aferente obligațiilor fiscale, emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, în ceea ce privește suma de 145.400.200 lei reprezentând obligații fiscale accesorii aferente debitelor înscrise la masa credală, calculate pentru perioada 30.09.2005 - 13.07.2006.
Constată că, prin încheierea pronunțată la data de 28.01.2008, instanța a luat act de renunțarea reclamantei la judecata cererii de suspendare a executării.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24.04.2008.
PREȘEDINTE, GREFIER
- - - - -
Red./25.04.
Tehnored./25.04.2008
Ex.8
Comunicat părților încheierea amânare pronunțare și decizie la data de 25.08.2008
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga
