Contestație act administrativ fiscal. Decizia 490/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-/18.01.2007
DECIZIA CIVILĂ NR. 490
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
PREȘEDINTE: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 3: Claudia LIBER
GREFIER
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL T, împotriva sentinței civile nr.891/CA/26.11.2007, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș privind pe pârâta intimată Agenția Națională De Administrate Fiscala, Direcția Generală Finanțelor Publice, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta recurentă avocat iar pentru pârâtele intimate se prezintă consilier juridic
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,nemaifiind depuse cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii Tribunalului Timiș în sensul admiterii acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru.
Reprezentantul pârâtelor intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii Tribunalului Timiș ca fiind temeinică și legală, pentru motivele arătate în întâmpinare.
CU RTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 891/CA/26.11-2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrate Fiscala, Direcția Generală Finanțelor Publice
În considerentele hotărârii, instanța de fond reține:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal, sub nr-, reclamanta SRL a chemat în judecată în calitate de pârâtă, DGFP T, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 4954 din data de 26.09.2006, anularea dispoziției nr. 4922/2006 și anularea deciziei de impunere nr. 571/2006 privind obligațiile fiscale suplimentare, în sensul de a se considera drept cheltuială deductibilă suma de 469.973 RON precum și de a se acorda deductibilitatea TVA pentru suma de 89.925 RON, cu consecință asupra TVA de rambursat pentru perioada 01.04.2006 - 30.06.2006.
Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 244 din 16.03.2007, pronunțată în dosar nr-, a admis acțiunii reclamantei, dispunând anularea raportului de inspecție fiscală nr. 4954 / 2006, Dispoziției nr. 4922 / 2006 și a Deciziei de impunere nr. 57 / 2006 emise de către pârâtă și a obligat-o pe aceasta din urmă la plata sumei de 4 RON cheltuieli de judecată. Prima instanță a constatat și reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 48 din HG 44/2004, în sensul că serviciile au fost efectiv prestate, în baza unui contract care îndeplinește cerințele legale,astfel încât actele emise de către pârâtă sunt neîntemeiate și nelegale.
Împotriva sentinței pronunțate de tribunal, a formulat recurs T, care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată. Se susține în recurs faptul că prin sentința atacată a fost anulat în întregime raportul de inspecție fiscală, în condițiile în care reclamanta a contestat în parte acest raport, numai în ceea ce privește diferența de TVA nedeductibilă în sumă de 89.513 RON; de asemenea, că sentința este nelegală ca urmare a aplicării greșite a legii, în condițiile în care reclamantul nu a prezentat documentele legale care să ateste că serviciile au fost efectiv prestate, pentru a beneficia de deducerea acestor cheltuieli.
Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin Decizia civilă nr. 498 din 31.05.2007, a admis recursul formulat de T, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare, de aceeași instanță, Tribunalul Timiș.
Pentru a decide astfel, Curtea de APEL TIMIȘOARAa constatat că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală întrucât, deși a fost sesizată, nu s-a pronunțat cu privire la legalitatea celor două decizii, nr. 635 /225, din 4.12.2006 și nr. 679 din 11.12.2006, emise de T, serviciul Soluționarea Contestațiilor, acte administrative prin care a fost soluționată contestația prealabilă împotriva Raportului de Inspecție Fiscală, nr. 4954 din 26.09.2006, a Deciziei de impunere nr. 571 din 4.10.2006 și Dispoziției nr. 4922 din 25. 09.2006, conform art. 188 alin.2 din OG nr. 92 /2003, privind Codul d e procedură fiscală.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, sub nr. 5511 / 30 / 19.-, iar din actele și lucrările dosarului tribunalul reține în fapt următoarele:
La data de 20.09.2006 a fost întocmit Raportul de inspecție fiscală cu nr. 4.954, cu ocazia controlului efectuat de organele de control ale T, - - -, la sediul social al " " T, având ca obiect verificarea TVA pentru perioada 01.04.2006 - 30.06.2006, prin care s-a constatat că pentru factura externă nr. -/ 29.03.2006 emisă de societatea " " Franța, reprezentând prestări de servicii externe în valoare de 133.337 EUR ( 469.973 RON) și înregistrată în evidența contabilă a societății contestatoare în data de 31.05.2006, nu au fost prezentate documentele justificative care să ateste că serviciile respective au fost efectiv prestate, așa cum s-a procedat în cazul altor facturi similare.
Art.21 din Legea nr. 571/2003,capitolul " Cheltuieli", la punctul 1 precizează care anume sunt cheltuielile deductibile, astfel:
" (1) Pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare"; la punctul 4 al aceluiași articol sunt indicate care sunt cheltuielile nedeductibile,iar la litera ( m) se prevede care cheltuieli nu sunt deductibile:
m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul activităților desfășurate și pentru care nu sunt încheiate contracte;
Astfel, suma de 469.973 RON reprezintă, conform actelor normative mai sus indicate, o cheltuială nedeductibilă, iar în conformitate cu prevederile art. 145 alin 3 din Legea nr. 571/2003, CAP. 10 intitulat REGIMUL, sfera de aplicare a dreptului de deducere, se găsește în următoarele situații:
(1) Dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei.
(2) Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul următoarelor operațiuni:
a) operațiuni taxabile;
b) operațiuni rezultate din activități economice pentru care locul livrării/prestării se consideră ca fiind în străinătate, dacă taxa ar fi deductibilă, în cazul în care aceste operațiuni ar fi fost realizate în România;
c) operațiuni scutite de taxă, conformart. 143,144și144^1;
d) operațiuni scutite de taxă, conformart. 141alin. (2) lit. a) pct. 1 - 5 și lit. b), în cazul în care cumpărătorul ori clientul este stabilit în afara Comunității sau în cazul în care aceste operațiuni sunt în legătură directă cu bunuri care vor fi exportate într-un stat din afara Comunității, precum și în cazul operațiunilor efectuate de intermediari care acționează în numele și în contul altei persoane, atunci când aceștia intervin în derularea unor astfel de operațiuni;
e) operațiunile prevăzute laart. 128alin. (7) și laart. 129alin. (7), dacă taxa s-ar fi aplicat transferului respectiv.
(3) Dacă nu contravine prevederilor alin. (2), persoana impozabilă are dreptul de deducere a taxei și pentru cazurile prevăzute laart. 128alin. (8) și laart. 129alin. (5)
Deci, în speță, TVA - ul aferent facturii, în sumă de 89.295 RON este nedeductibil.
În baza Raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 4954/26.09.2006 a fost emisă de către T -, Decizia de impunere nr. 571/04.10.2006 prin care s-a stabilit în mod suplimentar suma totală de 89.295 RON reprezentând TVA nedeductibilă care a fost respinsă la rambursare, iar pe de altă parte s-a emis Dispoziția nr. 4.922/25.09.2006 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, prin care s-a instituit în sarcina societății contestatoare măsura de diminuare a pierderii fiscale la data de 31.12.2005 cu suma de 469.973 RON, reprezentând cheltuială nedeductibilă. Împotriva măsurilor luate prin actele mai sus descrise, societatea a formulat contestație, care a fost soluționată de T prin două decizii distincte.
Prin Decizia nr. 635/225/04.12.2006 s-a soluționat contestația împotriva Raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 4954/26.09.2006 și a Deciziei de impunere nr. 571/04.10.2006, contestația fiind respinsă ca neîntemeiată, iar prin Decizia nr. 679/11.12.2006 emisă de T, s-a soluționat contestația formulată împotriva Raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 4954/26.09.2006, și a Dispoziției nr. 4922/25.09.2006 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală.
Analizând Deciziile mai sus indicate, văzând actele normative aplicate, atât în emiterea deciziilor, pe baza actelor prezentate de reclamantă, sau de fapt în lipsa unor acte cu care reclamanta trebuia să dovedească prestarea efectivă a serviciilor pentru care beneficia de deductibilitate, cât și cele avute în vedere la respingerea contestaților formulate de societatea contestatoare, tribunalul apreciază că au fost respectate dispozițiile legale în materie și în consecință, apreciază că actele întocmite sunt legale.
Reținând că nici la data inspecției fiscale și nici când a formulat contestația, sau în fața instanței societatea reclamantă nu a prezentat documente care să ateste că serviciile au fost efectiv prestate, se concluzionează că nu au fost respectate disp. pct. 48 din HG44/2004, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că:
Pct. 48." Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
- serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract care să cuprindă date referitoare la prestatori, termene de execuție, precizarea serviciilor prestate, precum și tarifele percepute, respectiv valoarea totală a contractului, iar defalcarea cheltuielilor de această natură să se facă pe întreaga durată de desfășurare a contractului sau pe durata realizării obiectului contractului; prestarea efectivă a serviciilor se justifică prin: situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare".
Pentru considerentele mai sus invocate, tribunalul constată că organele de control au procedat în mod corect și legal când au întocmit Raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 4954/26.09.2006, Decizia de impunere 571/04.12 2006 și Dispoziția nr. 4922/25.09.2006, atât la stabilirea în mod suplimentar a sumei totale de 89.295 RON reprezentând TVA nedeductibilă și respingerea sumei la rambursare, cât și la stabilirea în sarcina societății contestatoare a măsurii de diminuare a pierderii fiscale la data de 31.12.2005 cu suma de 469.973 RON, reprezentând cheltuiala nedeductibilă.
Soluția suscitată a tribunalului, a fost recurată, în termenul legal, de către societatea pârâtă, care solicită modificarea ei cu consecința admiterii acțiunii pentru motivele de fapt și de drept următoare:
Organul de inspecție fiscală a procedat la verificarea datelor cuprinse în decontul de TVA aferent trimestrului II 2006, prin care societatea solicită rambursarea sumei de 134.2881 Ron cu titlu de TVA aferentă perioadei 01.04.2006 - 30.06.2006. În perioada verificată,societatea a înregistrat în contabilitate facturi de prestări servicii externe constând în: cercetare-dezvoltare și asistență tehnică pentru producerea sistemului de admisie de aer integrat motorului Renault;asistență pentru recrutarea personalului pentru managementul societății: asistență pentru formarea personalului; acordarea de licență de exploatare a mărcii de fabricație; servicii de întreținere și reparații utilaje.
Pentru serviciile de cercetare-dezvoltare s-a emis factura externă nr.-/29.03.2006, de societatea din Franța, în valoare de 133.337 Euro(echivalent a 469.973 RON). Factura a fost înregistrată în contabilitate la 31.05.2006.
În Raport, la capitolul III, pct.1.1,pârâta a făcut două constatări ce o prejudiciază și care constituie obiectul prezentei contestații, respectiv:
S-a constatat că suma de 469.973 RON nu reprezintă o cheltuială deductibilă și în consecință conform mențiunilor Dispoziției nr.4922/26.09.2006(Anexa II) s-a procedat la diminuarea pierderii fiscale pentru anul 2005.
S-a diminuat TVA de rambursat de la 134.281 RON la 44.768 RON, prin neacordarea deductibilității pentru suma de 89.295 RON.
Instanța de fond a preluat argumentele organului fiscal, pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică, așa cum rezultă din considerentele de mai jos.
Textele legale la care face trimitere pârâta sunt următoarele:
Conform art.21 alin.(4) Cod fiscal( Legea 571/2003 republicată cu modificările și completările ulterioare):"Următoarele cheltuieli nu sunt deductibile: m) cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, pentru care contribuabilii nu pot justifica necesitatea prestării acestora în scopul desfășurării activității proprii și pentru care nu sunt încheiate contracte".
Conform pct. 48 din Normele metodologice de aplicare a codului fiscal( aprobate prin HG nr.44/2004):" Pentru a deduce cheltuielile cu serviciile de management, consultanță, asistență sau alte prestări de servicii, trebuie să se îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
1.serviciile trebuie să fie efectiv prestate,să fie executate în baza unui contract care să cuprindă date referitoare la prestatori, termene de execuție precizarea serviciilor prestate, precum și tarifele percepute, respectiv valoarea totală a contractului,iar defalcarea cheltuielilor de această natură să se facă pe întreaga durată de desfășurare a contractului sau pe durata realizării obiectului contractului;prestarea efectivă a serviciilor se justifică prin:situații de lucrări, procese-verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață sau orice alte materiale corespunzătoare;
2.contribuabilul trebuie să dovedească necesitatea efectuării cheltuielilor prin specificul activităților desfășurate;"
Conform art. 145 alin(8) cod fiscal:"Pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată, orice persoană impozabilă trebuie să justifice dreptul de deducere, în funcție de felul operațiunii, cu unul din următoarele documente:
a)pentru taxa pe valoarea adăugată datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să fie prestate de o altă persoană impozabilă,cu factura fiscală,care cuprinde informațiile prevăzute la art.155 alin(8), și care este emisă pe numele persoanei de către o persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată. Beneficiarii serviciilor prevăzute la art. 150 alin(1) lit.(b) și art. 151 alin.(1) lit. b), care sunt înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, justifică taxa dedusă, cu factura fiscală, întocmită potrivit art. 155 alin(4)".
Organul de inspecție fiscală a procedat la efectuarea unei inspecții parțiale, având ca obiect verificarea datelor cuprinse în decontul TVA aferent trimestrului II 2006,așa cum rezultă din Capitolul I din raportul de inspecție fiscală întocmit.
În consecință, excede controlului verificarea impozitului pe profit, respectiv a veniturilor și mai ales a cheltuielilor deductibile. Cât timp verificarea deductibilității sumei de 469.973 RON (cheltuieli cercetare-dezvoltare) ține de modul în care se stabilește baza impozitabilă, orice mențiune cu privire la aceasta nu se situează în cadrul obiectului inspecției fiscale. În consecință, nu sunt legale mențiunile din raport cu privire la această sumă și la calificarea care este dată de ei și în plusemiterea Dispoziției prin care se diminuează pierderea fiscală este și ea nelegală,întrucât nu rezultă urmare a unui control ce respectă tematica pentru care s-a efectuat(verificare exclusiv decont TVA).
În aceeași logică,trimiterea la aplicarea textului art. 21 alin (4) lit. M Cod fiscal este nelegală,cât timp textul este plasat în codul fiscal Titlul II"Impozitul pe profit", Capitolul II "Calculul profitului impozabil" și este deci inaplicabil la verificarea TVA.
Independent de observația de mai sus, apreciază ca nelegală anularea dreptului de deductibilitate a cheltuielilor de cercetare-dezvoltare și a TVA aferent acestora, cât timp societatea a respectat în totalitate prevederile legii române(codul fiscal).
Suma de133.337 Euro(respectiv 469.973 RON) reprezintă, conform art. I,II și III din contractul din 02.11.2005,"cheltuielile studiilor / dezvoltărilor pentru montarea mijloacelor industriale de producție",în vederea obținerii.
Suma de 133.337 Euro rezultă din factura 143/2005(Anexa IX), reprezentând cesiunea mijloacelor de asamblare a cutiei filtru aer la prețul de 1500.000 Euro, diminuată cu suma de 16.633 Euro reprezentând valoarea materialelor de punere în operă a liniei de asamblare, conform comenzii nr.--329-1723(Anexa X). cheltuielilor de cercetare-dezvoltare(reprezentând în sensul codului procedură fiscală situații de lucrări, procesele -verbale de recepție, rapoarte de lucru, studii de fezabilitate, de piață) se regăsește în (Anexa XI).
În plus, - SRL a demarat producția în serie de filtre pentru clientul - SA în luna februarie 2006. După cum este precizat în contract, Grupul este unicul furnizor al produsului (filtru) pentru - SA. prezentei (Anexa VI) o factură emisă de către Automobile, care atestă faptul că produsul respectiv pentru care au fost efectuate studii de cercetare-dezvoltare a fost lansat în producție.
Suma de 133.337 Euro (respectiv 469.973 RON)a fost înregistrată în contabilitatea - SRL ca și o imobilizare necorporală, în contul 203 "Cheltuieli de cercetare-dezvoltare" și a fost amortizată conform Hotărârii din 02.11.2005 a Consiliului de administrație al subscrisei după metoda liniară pe durata derulării contractului (Anexa VII).
Încadrarea cheltuielilor de mai sus în categoria imobilizărilor necorporale de natura cheltuielilor de cercetare dezvoltare s-a efectuat în conformitate cu art. 24 alin ( 10) indice 5 Cod fiscal.
În plus, art. 21 alin.(2) lit. J Cod fiscal prevede că"sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri și cheltuielile de cercetare-dezvoltare-", admițând astfel deductibilitatea integrală a acestora fără a necesita prezentarea unor documente justificative specifice care să ateste prestarea serviciilor respective.
Codul fiscal nu asimilează categoria cheltuielilor de cercetare-dezvoltare cu categoria cheltuielilor cu serviciile de management, consultanță, asistență( în baza art.21 alin(4) lit. M și pct. 48 din HG nr. 44/2004), cât timp sunt prevăzute în texte diferite cu aplicabilitate diferită.
În rezumat,factura externă în discuție vizează prestări de servicii de natura unor cheltuieli de cercetare-dezvoltare cu un regim clar definit de codul fiscal, cheltuieli se sunt prin natura lor deductibile și au fost probate în speță ca fiind reale, iar nu fictive.
Este nelegală astfel diminuarea rambursării TVA pentru suma de 89.295 RON. Concluzia se impune și pentru argumentele de urmează:
Cheltuielile de cercetare-dezvoltare (încadrate ca și imobilizări necorporale) au fost efectuate în vederea obținerii produsului finit care a fost lansat în producție. Obținerea de venituri în urma livrării acestui produs pe piața internă către clientul SA constituie o operațiune taxabilă, în sensul precizat de art.145 cod fiscal,societatea subscrisă înregistrând și colectând taxa pe valoarea adăugată pentru fiecare factură emisă.
Cele de mai sus rezultă din însăși mențiunile raportului de inspecție fiscală(pct.1.1):"Achizițiile făcute sunt pentru nevoile societății,sunt proprietatea acesteia și sunt destinate pentru realizarea de operațiuni taxabile".
În consecință,aprecierea organelor de control nu are nici un suport real, consideră recurenta și este de natură a-i prejudicia drepturile, motiv pentru care solicită admiterea recursului în sensul arătat.
Punctul de vedere al intimatei pârâte, exprimat prin întâmpinarea scrisă formulată în cauză este identic susținerilor și apărărilor formulate în fața instanței de fond, solicitând pentru aceste considerente respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr.891/CA/26.11.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, întrucât:
În baza Raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr.4.954/26.09.2006, a fost emisă de către P T - F -, pe de o parte,Decizia de impunere nr.571/04.10.2006 prin care s-a stabilit în mod suplimentar suma totală de 89.295 lei RON reprezentând TVA nedeductibilă care a fost respinsă la rambursare, iar pe de altă parte s-a emis și Dispoziția nr.4.922/25.09.2006 privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală, prin care s-a stabilit în sarcina societății contestatoare măsura de diminuare a pierderii fiscale la data de 31.12.2005 cu suma de 469.973 lei RON reprezentând cheltuială nedeductibilă.
Referitor la motivele de recurs invocate, învederează că acestea sunt similare cu cele ale acțiunii în contencios administrativ pe care instanța de fond le-a găsit neîntemeiate și nu sunt de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârii Tribunalului Timiș.
În esență, prin Aceste motive recurenta contestatoare susține că nu este legală stabilirea de către organul de control a sumei de 469.973 lei RON, echivalentul a 133.337 Euro ca o cheltuială nedeductibilă, deoarece trimiterea la aplicarea textului art.21 alin. 4 din Legea nr.571/2003 nu este aplicabilă în cazul taxei pe valoarea adăugată.
Pentru justificarea efectuării serviciilor societatea a prezentat următoarele documente: contracte încheiate cu " "SA Franța,facturi în valută(externe), rapoarte de lucru, facturi de autofacturare.
Prin factura externă nr.-/29.03.2006 întocmită în baza Contractului din data de 02.11.2005, reprezentând prestări servicii externe în sumă de 133.337 Euro(469.973 RON), emisă de " "SA Franța și înregistrată în evidența contribuabilului în data de 31.05.2006, nu au fost prezentate documentele justificative care să ateste că serviciile respective au fost efectiv prestate, așa cum s-a procedat în cazul altor facturi similare.
Așadar,speța supusă soluționării este dacă suma de 469.973 RON reprezintă o cheltuială deductibilă, în condițiile în care prestările de servicii externe decontate cu factura externă nr.-/29.03.2006 nu au fost justificate cu înscrisuri din care să rezulte prestarea efectivă a serviciilor.
Obiectul Contactului de prestări servicii din data de 02.11.2005 încheiat între - " "SRL și " "SA Franța este organizarea unui ansamblu de echipamente industriale constituind linia de asamblare a (sistemul de admisie de aer integrat a motorului RENAULT )de care sunt legate costurile de cercetare-dezvoltare în vederea producției de serie pe perioada 01.07.2005 - 31.12.2005.
Suma de 133.337 Euro (respectiv 469.973 RON) înscrisă în factura externă nr. -6/29.03.2006 întocmită în baza contractului din data de 02.11.2005, reprezintă prestări de servicii studii și dezvoltări pentru montarea mijloacelor industriale de producție în vederea obținerii sistemului de admisie de aer integrat a motorului RENAULT.
Contribuabilul a procedat la autofacturarea operațiunilor în baza art. 155 alin.4 din Legea nr.571/2003 cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu pct. 60 alin. 1din normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal în care se prevede că:
"Art.155 - 4).Pentru prestările de servicii efectuate de prestatori stabiliți în străinătate, pentru care beneficiarii au obligația plății taxei pe valoarea adăugată, aceștia din urmă dacă sunt înregistrați ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată, trebuie să autofactureze operațiunile respective, prin emiterea unei facturi fiscale, la data primirii facturii prestatorului sau la data efectuării plății către prestator,în cazul în care nu s-a primit factura prestatorului până la această dată".
"Pct. 60 1) Numai persoanele înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată sunt obligate să emită facturi fiscale prin autofacturare, potrivit prevederilor art. 155 alin (4) din Codul Fiscal. Facturile fiscale emise prin autofacturare au un regim fiscal special și nu generează venituri în contabilitatea persoanei emitente. Factura fiscală se emite numai dacă operațiunile în cauză sunt taxabile și numai în scopul taxei pe valoarea adăugată".
Deoarece nici la data inspecției fiscale, nici în susținerea contestației prealabile, a acțiunii în contencios administrativ și nici a prezentului recurs - " "SRL T nu a prezentat / nu prezintă documente care să ateste că aceste servicii au fost efectiv prestate, respectiv studii, analize, proiecte de caz realizate de consultant, rezultă că nu s-au respectat prevederile pct. 48 din HG nr. 44/2004 cu modificările și completările ulterioare.
instanța să nu rețină ca relevantă afirmația contestatorului potrivit căreia obiectul verificării îl constituie exclusiv TVA, iar trimiterea organului de control la aplicarea textului art. 21 alin 4 lit. m) din legea nr. 571/2003 este nelegală, cât timp textul este plasat în actul normativ la Titlul II - Impozitul pe profit, întrucât:- nu s-a făcut dovada cu documentele justificative prevăzute de legiuitor că prestările de servicii, că studiile de cercetare-dezvoltare au fost efectiv prestate; - în consecință, pentru exercitarea dreptului de deducere a TVA nu rezultă că serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile prevăzute la art. 145 din Legea nr. 571/2003.
Preluarea în decontul de taxă pe valoarea adăugată atât ca taxă colectată, cât și ca taxă deductibilă, nu influențează cuantumul sumei solicitată la rambursare(soldul contului 4424),dar având în vedere că TVA aferentă facturii de prestări servicii externe pentru care contribuabilul nu a făcut dovada că au fost prestate în folosul operațiunilor sale taxabile va fi tratată ca o cheltuială nedeductibilă, TVA colectată prin autofacturare devine TVA de plată, cu suma de 89.295 lei diminuându-se TVA de rambursat.
Conform celor prezentate, rezultă că organele de control au procedat în mod legal și corect, prin raportul de inspecție fiscală înregistrat sub nr.4.954/26.09.2006,Decizia de impunere nr.571/04.10.2006 și Dispoziția nr.4.922/25.09.2006, atât la stabilirea în mod suplimentar a sumei totale de 89.295 lei RON reprezentând TVA nedeductibilă și respingerea sumei de rambursare, cât și la stabilirea în sarcina societății contestatoare a măsurii de diminuare a pierderii fiscale la data de 31.12.2005 cu suma de 469.973 RON reprezentând cheltuiala nedeductibilă, concluzionează intimata.
Curtea analizând hotărârea criticată, prin prisma motivelor de recurs expuse, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, constată că prima instanță a pronunțat sentința cu aplicarea greșită a prevederilor legale incidente, motiv de admitere a recursului, conținut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Starea de fapt din speță în privința sumelor din actele atacate, a ceea ce reprezintă acestea, a existenței contractului și facturii aferente, pentru prestările de servicii externe în sumă de 133.337 Euro, în echivalent 469.973 RON și TVA corespunzătoare, de 89.295 RON, concordă în opiniile părților și sunt reflectate în actele anexă ale dosarului, citate fiind mai sus în prezentul recurs,cuprinsul sentinței recurate, recursul declarat împotriva acesteia și întâmpinarea pârâtei, cu redarea inclusiv a reglementărilor pe care acestea se sprijină.
Se impune însă a fi lămurite divergențele asupra existenței, a realității documentelor justificative, necesare pentru deductibilitatea cheltuielilor în litigiu, printr-una sau mai multe din modalitățile detaliate de dispozițiile punctului 48 din HG nr.44/2004, fiind incontestabil că cerințele art. 145,155 din Codul fiscal( privind dovada operațiunii și efectuarea plății, prin factura fiscală -/29.03.2006 eliberată în temeiul contractului de prestări servicii externe din 20.11.2005 și faptul că operațiunile sunt supuse taxei pe valoarea adăugată), au fost realizate.
Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG nr. 44/2004, susmenționate, stabilesc prin punctul 48 că deductibilitatea serviciilor de natura celor în cauză impune realizarea cumulativă a cerinței executării lor în baza unui contract( în speță, contractul din 2.11.2005 dintre recurentă și firma SA Franța,cu date referitoare la serviciile prestate, termene, tarifele percepute),a cerinței dovezii necesității efectuării cheltuielilor(necesitate rezultată din obiectivul propus și realizat) și, în fine, a cerinței controversate, aceea prestării efective a serviciilor, justificate, cu situații de lucrări, procese verbale de recepție studii de fezabilitate, etc. sau orice alte materiale corespunzătoare.
Realizarea acestei din urmă cerință,(evidențiată în contractul de prestări servicii în art. I și II, în art. III fiind înscrisă valoarea serviciilor de 133.337 Euro ca reprezentând cheltuielile studiilor și dezvoltărilor pentru montarea mijloacelor industriale de producție de funcționare), rezultă și din corespondența anterioară a părților contractante,respectiv acordul predării-preluării mijloacelor filtrului cu aer, la valoarea ulterior inclusă în contract și în conformitate cu alte corespondențe materializate, prin lista mijloacelor compunând filtrul, dovezi atașate recursului.
Toate acestea impun concluzia îndeplinirii de către operațiunile în cauză a cerințelor deductibilității,conform prevederilor art. 145 Cod fiscal și înlăturării dispozițiilor art. 21 alin 4 Cod fiscal.
Urmează ca instanța să admită recursul pe baza celor reținute, să modifice sentința, în temeiul arat. 312 Cod procedură civilă și să admită acțiunea în sensul anulării actelor administrativ-fiscale atacate în instanță pentru suma de 89.295 lei(RON) respinsă la rambursare,rezulată din caracterul deductibil al cheltuielilor de cercetare-dezvoltare incluse în factura -/29.03.2006, în sumă de 133.337 Euro.
Văzând că nu au fost cerute cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta - SRL T, împotriva sentinței civile nr.891/CA/26.11.2007, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Timiș.
Modifică sentința recurată, admițând acțiunea reclamantei împotriva DGFP T, astfel:
Dispune anularea Deciziei nr.679/11.12.2006 și a Deciziei nr.635/04.12.2006 emise de pârâtă în procedura administrativă prealabilă de soluționare a contestațiilor reclamantei precum și actele administrative contestate:
Raportul de inspecție fiscală nr.4954/26.09.2006, Dispoziția nr. 4922/26.09.2006 și Decizia de impunere nr.571/04.10.2006,privind suma de 469.973 lei(RON) reprezentând cheltuielile pe care autoritatea pârâtă le-a considerat nedeductibile și suma de 89.295 lei(RON) respinsă la rambursare.
Constată caracterul deductibil al cheltuielilor de cercetare-dezvoltare decontate cu factura externă. nr.-/29.03.2006, emisă de societatea din Franța, în valoare de 133.337 Euro,în echivalent lei(RON) de 469.973, cu consecința acordării dreptului de deducere în favoarea reclamantei, a TVA corespunzătoare, de 89.295 lei(RON), pentru perioada 01.04.2006 - 30.06.2006.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din data de 17 Aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - LIBER
GREFIER
Prima instanță - Tribunalul Timiș - Judecător,
Red. CV.17.06.2008
Tehnored LM -18.06.2008
2 expl/SM
Președinte:Cristian Alexandru DacuJudecători:Cristian Alexandru Dacu, Victoria Catargiu, Claudia
