Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 502/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA OPERATOR 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- - 04.09.2007

DECIZIA CIVILĂ NR.502

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 17 aprilie 2008

PREȘEDINTE: Cristian Alexandru Dacu

JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu

JUDECĂTOR 3: Claudia LIBER

GREFIER:

S-a luat în examinare recursul formulat de recurentul - pârâtul MINISTERUL FRINANȚELOR PUBLICE B prin F-.P T împotriva sentinței civile nr.45/14.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul intimat pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative B prin Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios și J T, având ca obiect Litigiu privind funcționarii publici.

La apelul nominal făcut în ședință publică,se constată lipsă părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,nemaifiind formulate alte cereri sau probe de administrat și având în vedere faptul că în temeiul dispozițiilor art.242 pct. 2 Cod procedură civilă a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.45/14.01.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulata de reclamantul - în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANTELOR - prin T, și INSPECTORATUL JUDETEAN DE POLITIE al Județului T,

A respins cererea de chemare in garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulata de pârâtul Ministerul Internelor si Reformei Administrative;

Au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive, invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor,prin T, a lipsei timbrării și a neîndeplinirii procedurii prealabile invocate de

Pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, și INSPECTORATUL JUDETEAN DE POLITIE T,au fost obligați la plata către reclamant a sporului de fidelitate aferent anului 2005, sume ce vor fi actualizare in raport cu rata inflației la data plății efective.

Obligă pârâtul Ministerul Economiei si Finanțelor sa aloce fondurile necesare efectuării acestor plăți către Ministerul Internelor si Reformei Administrative.

În considerente, tribunalul reține:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 6234/30/04.09.2007 reclamantul -, a solicitat in contradictoriu cu pârâta T, obligarea pârâtei la plata sporului de fidelitate cuvenit pe anul 2005, prev. de art. 6 OG38/2003, actualizat in raport cu rata inflației.

În motivare se arată că sporul de fidelitate este stabilit prin art. 6 OG 38/2003 iar pentru anul 2005 fost suspendat in baza art. 2 al.1 OUG 118/2004. Chiar dacă a fost suspendat, nu se poate considera că aceste drepturi nu au existat, întrucât plata sporului a fost reluată în 2006 iar dispozițiile de suspendare nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la sporul de fidelitate.

In drept, cererea s-a întemeiat pe disp. art.37 pct.2 si art. 6 din OG nr.38/2003, art.41 al.2 Constituția României.

Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul A, T, s-au opus la admiterea acțiunii, invocând excepția netimbrării acțiunii, a neîndeplinirii procedurii prealabile, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând ca disp.art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, privind salarizarea si alte drepturi ale polițiștilor, au fost suspendate succesiv prin prev.art.9 al.7 din nr.507/2003, până la 31.12.2004 și prin art.8 al.7 dinL.nr.511/2004, până la 31.12.2005, iar Curtea Constituțională prin Decizia nr.38 / 25.01.2005 a respins excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi din legile bugetare anuale.

Se mai arată ca bugetul Iaf ost aprobat prin nr.379/2005, care la art.5 al.5, menține starea de suspendare a acestor drepturi, astfel încât plata ar presupune încălcarea prev. imperative ale legilor bugetare. Mai mult, în toate actele normative susmenționate este prevăzuta obligația ordonatorilor principali de credite, să se încadreze în cheltuielile de personal, menționate în anexele la legile bugetare, astfel încât de vreme ce drepturile pretinse au fost suspendate pe anii 2004-2006 în bugetul MAI nu au fost prevăzute nici sumele necesare efectuării acestor plăți.

Totodată, pârâtele I și T au formulat cerere de chemare in garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, cu motivarea că potrivit HG nr. 386/2007, bugetul de stat este gestionat de, iar în ipoteza admiterii acțiunii,acesta trebuie să vireze sumele necesare efectuării acestor plăți.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, prin DGFP T, s-a opus la admiterea cererii de chemare în garanție, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a, întrucât nu are calitate de ordonator principal de credite, iar pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamant ca netemeinică și nelegală.

In privința excepției lipsei calității procesuale pasive a MFP, instanța reține că nu se poate contesta faptul că, neavând calitatea de ordonator principal de credite, MFP nu poate fi obligat la plata despăgubirilor bănești către reclamant și ca atare dispoziția de plata instituita ca efect al admiterii acțiunii față de pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ, REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS, DIRECȚIA FINANCIARĂ A MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, nu-l vizează direct, dar aceasta calitate nu-l exonerează de obligația alocării către bugetul RA si a sumelor pretinse, aspect ce justifica necesitatea ca prezenta hotărâre sa-i fie opozabila si

Cu referire la excepția netimbrării acțiunii invocată de către T, față de disp. art.93 din Legea. Nr.188/1999, acțiunile privind salarizarea și alte drepturi bănești, formulate de funcționarii publici, sunt scutite de plata taxei de timbru, situație față de care instanța respinge această excepție.

Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004, instanța retine că, disp.art.91 ind.1 din nr.215/2006, prevăd competenta instanțelor de contencios-administrativ în cauzele ce au ca obiect raportul de serviciu al funcționarilor publici, iar trimiterea la instanța de contencios-administrativ, este o trimitere la aplicarea nr.554/2004.

Cu toate acestea, prev.art.7 din nr.554/2004, privind procedura prealabila, nu sunt aplicabile în speță întrucât acestea vizează situația în care o persoana se considera vătămată într-un drept al sau, sau interes legitim printr-un act administrativ unilateral. Deci, nu în toate situațiile în care se stabilește competenta instanței de contencios-administrativ este necesară și îndeplinirea procedurii prealabile, ci doar în cazul existentei unui act administrativ vătămător așa cum este definit actul administrativ la art.2 lit.c din nr.554/2004, nu si in cazul refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri sau a tăcerii autorităților sau instituțiilor publice, textul de lege referindu-se la vătămarea produsă printr-un act administrativ unilateral.

Ca atare în speță, în lipsa unui act administrativ unilateral, reclamantul nu avea obligația parcurgerii procedurii prealabile prev. de art.7 din Legea nr.554/2004, aflându-se în fapt în fața unei tăceri a instituțiilor publice, motivele pentru care, instanța a respins excepția invocata.

Pe fond, față de actele existente la dosar, instanța a reținut că reclamantul -, are calitatea de funcționar public civil cu statut special - polițist conform art.1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului. Raportat la această calitate, îi sunt aplicabile prev. art.37 al.2 teza I din OG nr.38/2003, privind salarizarea și alte drepturi cuvenite polițiștilor.

Conform art.1 al.1 din nr.360/2002, polițistul este funcționar public civil cu statut special și ca atare îi sunt aplicabile prev.nr.188/1999, inclusiv ale art.91 din nr.215/2006 de modificare a nr.188/1999, ce atrag competența instanțelor de contencios administrativ în soluționarea litigiilor ce vizează raporturile de serviciu ale funcționarului public.

Referitor la plata sporului de fidelitate, instanța reține că reclamantul, având calitatea de funcționar public cu statut special - polițist, în această calitate, beneficiază de prev.art.6 din OG nr.38/2003, potrivit cărora pentru activitatea desfășurata, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.

Este adevărat că, prin disp.art.2 al.1 din OUG nr.118/2004, aprobată prin nr.28/2005, pentru anul 2005, s-a suspendat aplicarea disp.6 din OG nr.38/2003, dar nu se poate considera că drepturile stabilite prin art.6 din OG nr.38/2003, nu exista, câtă vreme dispozițiile legale ce le consacră, sunt în vigoare, în prezent nemaifiind suspendata aplicarea acesteia, iar pe de altă parte, aceste dispoziții nu au fost declarate neconstituționale. Plata sporului de fidelitate a fost reluata pentru anul 2006.

Suspendarea exercițiului dreptului, nu echivalează cu însăși înlăturarea lui și prin nicio dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența până la introducerea acțiunii.

Pentru considerentele mai sus menționate, instanța a procedat la obligarea pârâților la plata sporului de fidelitate aferenta anului 2005 actualizat cu rata inflației la data plății efective și la Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurilor pentru plățile dispuse.

Hotărârea suscitată a Tribunalului a fost atacată cu recurs de către P T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând, în temeiul prevederilor art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, modificarea acelei părți de sentință în care se admite acțiunea față de minister, pe motiv că nu are calitatea procesuală pasivă întrucât:

Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, precum și a proiectelor bugetelor locale, respectând procedura reglementată în Legea 500/2002, modificată privind finanțele publice, potrivit art.16-30.

Ministerul Administrației și Internelor este ordonator principal de credite bugetare, la fel ca și Ministerul Economiei și Finanțelor, astfel încât pentru sumele necesare acoperirii cheltuielilor de personal, în ceea ce privește pe angajații Ministerului Administrației și Internelor, nu poate fi obligat la plată un alt coordonator de credite, respectiv Ministerul Economiei și Finanțelor.

Prin urmare, consideră că atribuții privind salarizarea sau acordarea de alte sume o au instituțiile în cadrul cărora funcționează ca angajați reclamanții.

Curtea, analizând recursul de față, prin prisma celor învederate precum și în conformitate cu dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, constată că instanța de fond a pronunțat o soluție netemeinică și nelegală, motiv de modificare a acesteia pentru considerentele următoare:

Instanța de fond greșește material prin dublarea calității procesuale pasive, pe lângă Inspectoratul de Poliție al Județului T, chemat în judecată ca pârât de către reclamant, fiind menționată cu această calitate și autoritatea supraordonată, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, din simpla evidențiere a ministerului în antetul inspectoratului pârât.

Apoi, tot inspectoratul pârât și nu ministerul, cum reține instanța, formulează cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, pe care instanța o respinge, aspect nerecurat.

Obiectul recursului declarat de chematul în garanție îl constituie reținerea calității sale de pârât în cauză cu obligația alocării fondurilor pentru plata drepturilor stabilite în favoarea reclamanților către Ministerul Internelor și Reformei Administrative, care, așa cum am arătat, nu are calitate procesuală.

În această situație, obligația instituită în sarcina recurentului nu are temei legal, și faptic,el neavând calitate de pârât, iar cererea de chemare în garanție a fost respinsă, drept urmare recursul va fi admis în temeiul prevederilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.

În aplicarea dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii față de recurent pentru lipsă de calitate procesuală de pârât.

Văzând că nu au fost cerute cheltuieli de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de DGFP T în reprezentarea chematului în garanție - Ministerul Economiei și Finanțelor,împotriva sentinței civile nr. 45/14.01.2008,pronunțată în dosar nr-, al Tribunalului Timiș.

Modifică sentința recurată, în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, și în consecință respinge acțiunea față de aceasta.

Irevocabilă

Pronunțată în ședința publică din 17 aprilie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - - LIBER

GREFIER,

Prima instanță- Tribunalul Timiș -Judecător.,

Red. CV -17.06.2008

Tehnored LM -18.06.2008

-2 expl/SM

Președinte:Cristian Alexandru Dacu
Judecători:Cristian Alexandru Dacu, Victoria Catargiu, Claudia

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 502/2008. Curtea de Apel Timisoara