Contestație act administrativ fiscal. Decizia 505/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.505/CA
Ședința publică de la 10 noiembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 3: Leocadia
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta - SRL, reprezentată prin asocia și având sediul în V,-, județul V, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice V, având ca obiect -contestație act administrativ fiscal, recurs împotriva sentinței nr.202/CA/30.06.2008 a Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă reprezentanții părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei, de către grefier, referat potrivit căruia dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 03 noiembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre. Din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 10 noiembrie 2008.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă 202/CA/30.06.2008 a Tribunalului Vasluia fost respinsă contestația formulată de reclamanta - SRL V, împotriva deciziei de impunere nr.124/22.10.2007 și nr.38/2007/4.01.2008 emise de
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond:
Prin decizia nr. 38/2007 din 4 ianuarie 2008 Direcția Generală a Finanțelor Publice Var espins contestația formulată de - SRL V pentru suma de 33.038 lei reprezentând majorări și penalități de întârziere stabilite prin decizia de impunere nr.124 din 22.10.2007.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație reclamanta - SRL
Contestația nu este întemeiată.
La data de 31 august 2004 - SRL Vae mis factura nr.- către - SA V reprezentând instalații gaze naturale, în sumă totală de 229.136,13 lei din care TVA de 45.418. S-a întocmit în același timp nota contabilă 411.01=4427 din care TVA de 45418 lei.
Factura poartă semnătura și sigiliul societăților vânzătoarea și respectiv, cumpărătoare.
În timpul controlului efectuat de V factura a fost stornată. Chiar dacă a fost stornată în luna iunie 2007, pentru perioada 31.08.2004 și data stornării, reclamantei corect i-au fost stabilite majorări și penalități pentru TVA-ul de 45.418 lei, nefăcându-se nici o dovadă a erorii de înregistrare așa cum susține aceasta.
Conform art.19 din Normele de aplicare a Codului fiscal și art.137 al.3 din Legea nr. 571/2003, discount-ul de 100% acordat societății nu se cuprinde în baza de impozitare, nefiind purtător de TVA. Deoarece reclamanta a dedus TVA-ul aferent cheltuielilor efectuate cu achiziționarea bunurilor și s-a obligat cu titlu gratuit să le pună la dispoziția - SA datorează atât majorări cât și penalități la valoarea TVA-ului de 45.418 lei.
Interpretarea autorității emitente a deciziei, bazată pe dispozițiile art. 128 al.4 lit. b Cod fiscal, nu este greșită.
Potrivit art.128 al.4 lit. b, sunt asimilate lucrărilor de bunuri efectuate cu plată "preluarea de către o persoană impozabilă a bunurilor mobile achiziționate sau produse de către aceasta pentru a fi puse la dispoziție altor persoane în mod gratuit, dacă taxa aferentă bunurilor respective sau părților lor componente a fost dedusă total sau parțial."
Persoana care a preluat bunul achiziționat este reclamanta, bun pe care l-a pus la dispoziția - SA, iar taxa a fost dedusă de reclamantă, eroarea de înregistrare fiind o simplă susținere în lipsa unor probe certe.
Este îndeplinită și condiția bunurilor mobile întrucât obiectul vânzării l-a constituit instalația de gaz care abia după montaj ar avea natura de bun imobil conf.art.468-469 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe a promovat cerere de recurs reclamanta - SRL V, considerând că a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, în sensul art.304 al.1 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv cu interpretarea eronată a prevederilor art.128 al.4 lit. b) Cod fiscal, întrucât a confundat raporturile juridice distincte derulate în cauză, respectiv cel dintre - SA și reclamanta în temeiul contractului de închiriere nr.1/2004 pe de o parte, și cel dintre - SRL V și reclamantă, pe de altă parte.
Consideră recurenta că aceste raporturi nu trebuiau confundate, în realitate obiectul cauzei constituindu-l doar raportul juridic dintre recurentă și -, mai precis operațiunea contabilă prin care i-a transmis acestuia din urmă dreptul de proprietate asupra investiției "racordare cu gaz metan", și care nu poate fi extins asupra convenției dintre recurentă și - SRL, care a efectuat lucrarea.
În acest context, apreciază recurenta că operațiunea în litigiu nu poate fi asimilată livrărilor de bunuri efectuată cu plată, cum eronat a reținut instanța de fond, din moment ce - SA era cea care prelua bunurile, și nici nu s-a pus problema ca lucrarea să fie oferită altcuiva în mod gratuit de această societate.
Mai arată recurenta că, și în ipoteza în care s-ar aprecia că reclamanta a preluat lucrarea de la -, textul de lege era inaplicabil, întrucât față de data preluării - 24.06.2007 -, exigibilitatea putea interveni cel mai târziu până la 28.06.2007, când a avut loc stornarea sumei din factura -, astfel că penalitățile au fost eronat calculate pentru perioada anterioară preluării bunurilor.
În final, consideră recurenta că instanța de fond a comis o gravă eroare, atunci când a apreciat că lucrarea de instalație ar fi avut natura unui bun mobil, și doar ulterior încorporării ei în lucrare, materialele ar fi devenit imobil prin destinație, contrar dispozițiilor art.468 și 469 Cod civil, în raport de care rețeaua de gaz trebuia încadrată în categoria bunurilor imobile prin destinație, față de legătura indisolubilă a materialelor (țevi, robinete etc.), cu rețeaua de gaz în care au fost încorporate.
Totodată, operațiunea de livrare efectuată de recurentă nu intră în sfera de aplicare a TVA, având în vedere faptul că art.137 al.3 Cod fiscal, exceptează de la baza de impozitare a TVA, "sconturile și alte reduceri de preț", astfel că solicită admiterea recursului și în fond a acțiunii sale așa cum a fost formulată.
Intimata V prin concluziile scrise depuse la dosar solicită respingerea recursului, sentința de fond fiind legală și temeinică, TVA neputând face obiectul unei liberalități, cum se pretinde de recurentă.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, suma în litigiu - de 33038 lei - se constituie ca obligații suplimentare (dobânzi și penalități), aferente neachitării la termen a TVA în valoare de 45418 lei, în intervalul 25.09.2004 - 25.07.2007, taxă evidențiată de însăși recurentă în contabilitatea sa, pentru factura fiscală nr.-/31.08.2004, reprezentând bunuri livrate către - SA V, dar pe care a stornat-o în iunie 2007, când a apreciat că nu ar fi datorată.
Instanța de fond a apreciat corect actele și lucrările dosarului doar cu privire la raportul juridic menționat de organul fiscal, respectiv cel existent între reclamantă și - SA V, privind TVA aferent facturii nr.-/2004, astfel că nu se poate reține susținerea recurentei privitor la pretinsa confuzie realizată cu raportul existent între - SRL și recurentă, care raport a fost evocat de însăși reclamantă în motivarea situației de fapt din acțiunea introductivă, și reținut ca atare în considerentele sentinței.
Cât privește incidența în raportul juridic sus-evocat, a prevederilor art.128 al.4 lit. b) Cod fiscal, Curtea constată că, având în vedere și prevederile art.137 al.3 și pct.19 din Normele de aplicare ale aceluiași act normativ, corect organul fiscal și respectiv instanța de fond a apreciat, că discount-ul de 100% acordat clientului său de recurent, nu poate fi cuprins în baza de impozitare, din moment ce acesta a dedus TVA aferentă achiziționării bunurilor pe care s-a obligat a le pune la dispoziția - SA V cu titlu gratuit.
Și natura juridică a bunurilor în litigiu, respectiv cea de bunuri mobile, prevăzută expres în cuprinsul facturii nr.-/2004 emisă de recurentă către - SA V, a fost corect reținută de instanța de fond, prețul de -,13 lei, din care TVA 45418 lei reprezentând "instalații gaze naturale", abia ulterior acestea fiind înglobate de recurentă în lucrarea executată de aducțiune de gaze, trecută în proprietatea - SA V, operațiune ce excede însă operațiunii fiscale din prezenta cauză.
Referitor la incidența art.137 al.3 Cod fiscal în cauză, Curtea reține că exceptarea de la baza de impozitare a TVA pentru "sconturi" devenea aplicabilă doar în ipoteza legalității operațiunii de scontare, numai că în cauză organul fiscal evocă tocmai nelegalitatea acestei operațiuni, pentru considerentele deja expuse, astfel că în mod corect s-a procedat la aplicarea accesoriilor (dobânzi și penalități), prevăzute de Codul fiscal pentru intervalul de întârziere nejustificată a plății TVA, cuprinsă între data scadenței TVA, și data stornării ilegale a acesteia.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, Curtea va proceda la respingerea ca nefondată a cererii de recurs promovată de reclamanta - SRL V, cu menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile 202/CA/2008 a Tribunalului Vaslui.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de reclamanta - SRL V împotriva sentinței civile nr.202/CA din 30.06.2008 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
-
28.XI.2008.-
2 ex.-
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Iustinian Obreja Manolache, Leocadia
