Contestație act administrativ fiscal. Sentința 514/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 514
Ședința publică din 28 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta - SRL C-N, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI C, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 14 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru termenul din 21 octombrie 2009 și ulterior pentru termenul de astăzi.
CURTEA
Constată că prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Cluj reclamanta SRL în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Cas olicitat instanței anulare deciziei nr.312/2008.
În susținerea celor solicitate reclamanta a arătat că interpretarea dată de organele fiscale prin raportul de inspecție fiscală, decizia de impunere și respectiv decizia dată în urma contestării și a cărei anulare se solicită prin acțiunea promovată acte care au asimilat înregistrarea contabilă a achiziției de mașini ca fiind efectuată conform regimului normal de taxare, sens în care a fost calculat TVA la toată suma este contrară dispozițiilor legale.
Față de cele susținute, în considerarea că în raport de art.10 din Legea nr.554/2004 litigiile vizând taxe, impozite, datorii vamale precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios ale curților de apel, iar obiectul litigiului se referă la taxe cu valoare mai mare decât cea menționată prin sentința civilă nr.571/16.03.2009, tribunalul și-a declinat competența în favoarea Curții de APEL CLUJ.
Pe parcursul judecării în fața acestei din urmă instanțe reclamanta și-a extins mai întâi acțiunea împotriva pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală - direcția de Soluționare a Contestațiilor.
La data de 23.05.2009 pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C prin întâmpinarea depusă a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în considerarea că nu este emitentul actului contestat.
Ulterior la 26.05.2009 reclamanta și-a extins acțiunea și împotriva Administrației Finanțelor Publice C iar apoi la 29.05.2009 prin înscrisul depus a solicitat respingerea excepției invocate de Direcția Generală a Finanțelor Publice C fundamentat pe aceea că C este doar o componentă a Direcția Generală a Finanțelor Publice C, aceasta din urmă fiind o instituție care își desfășoară activitatea prin organisme subordonate astfel cum este de altfel administrația iar în raport cu regulamentul de organizare și funcționare unitatea teritorială cu personalitate juridică ANAF este Direcția Generală a Finanțelor Publice.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare Administrația Finanțelor Publice Cas olicitat respingerea acțiunii întrucât prevederile art.1522alin.7 din Legea nr.571/2003 au fost corect interpretate, din aceste dispoziții nerezultând faptul că persoanele impozabile sunt libere să aleagă ce regim de taxare să aplice ci faptul că persoanele impozabile care au dreptul să aplice regimul special pot opta să aplice regimul normal de taxare și nu invers.
Tot astfel arată pârâta că regimul special pentru bunuri second hand se aplică în cazul în care achiziția s-ar fi făcut de la furnizori prevăzuți la lit.a-d ale art.1522alin.2 din Legea nr.571/2003, iar din actele depuse nu rezultă că reclamanta se încadrează în prevederile menționate respectiv nu rezultă că pe teritoriul Germaniei s-a făcut o livrare de bunuri scutită de TVA. Din acte se arată că reclamanta a efectuat o achiziție intracomunitară de bunuri cu locul de impozitare în România, urmate de livrări locale pentru care nu a colectat TVA la valoarea de vânzare ci a calculat TVA doar la adaosul comercial context în care a încălcat prevederile art.137 alin.1 lit.a din Legea nr.571/2003 conform cărora taxa pe valoarea adăugată trebuie calculată la valoarea de vânzare a automobilelor second-hand.
Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală prin întâmpinarea depusă a solicitat de asemenea respingerea acțiunii. În susținerea celor solicitate pârâta a arătat că potrivit prevederilor legale regimul special de taxare pentru bunuri second-hand se aplică în cazul în care achiziția s-a efectuat în interiorul comunității la unul din furnizorii prevăzuți la art.1522alin.2 lit.a- din Legea nr.571/2003 respectiv furnizorul să fie o persoană neimpozabilă; o persoană impozabilă în măsura în care livrarea efectuată de respectiva persoană impozabilă este scutită de taxă conform art.141 alin.2 lit.g însă reclamanta nu a făcut dovada că a achiziționat bunuri second hand de la unul din furnizorii prevăzuți la art.1522alin.2 lit.a-c din Legea nr.571/2003 și nici dovada că bunurile au fost taxate în statul membru de unde sunt furnizate conform regimului special pentru intermediari persoane impozabile în sensul art.313 și 326 din Directiva 112 pentru a putea fi considerate neimpozabile în România achizițiile intracomunitare de autovehicule second-hand potrivit art.126 alin.8 din Codul fiscal.
În acest context al celor susținute de părți examinând mai întâi excepția invocată lipsei calității procesuale pasive Curtea reține că aceasta este întemeiată. Astfel se reține că prin demersul său reclamanta contestă raportul de inspecție fiscală respectiv decizia emisă în urma soluționării contestației acte administrative ce nu sunt emise de pârâtul Direcția Generală a Finanțelor Publice ci de C-N și ANAF. Ori în aceste circumstanțe nefiind emitenta actelor contestate Direcția Generală a Finanțelor Publice nu se poate vorbi de existența unui raport fiscal respectiv de partea obligată în raportul dedus judecății. Ca atare constatând că actele contestate nu sunt acte ale entității pârâte menționate excepția lipsei calității procesuale se apreciază că este întemeiată și urmează a fi admisă iar pe cale de consecință acțiunea împotriva Direcția Generală a Finanțelor Publice C a fi respinsă.
Așadar, trecând la examinarea acțiunii promovate în contradictoriu cu C-N și ANAF, Curtea reține următoarele:
În urma controlului efectuat la societatea reclamanta SRL prin raportul de inspecție fiscală încheiat la 2.08.2008 s-a reținut că societatea nu îndeplinește condițiile necesare aplicării regimului special de taxare și respectiv nu a colectat corespunzător TVA în legătură cu achiziționarea autoturismelor iar ca atare datorează o diferență de 2.103.056 lei și majorări de 196.371 lei.
Drept consecință în baza celor constatate ulterior a fost emisă decizia de impunere nr.567/2008.
Cele reținute prin actele menționate au fost contestate de reclamantă în considerarea că interpretarea organelor de inspecție fiscală care au asimilat înregistrarea contabilă a achiziției de mașini ca fiind efectuată conform regimului normal de taxare, sens în care s-a calculat TVA la toată suma este contrară art.1522alin.7 din Codul fiscal care prevede posibilitatea pentru persoana impozabilă revânzătoare de aplica regimul normal de taxare, fie regimul special.
Față de cele susținute prin decizia nr.312/26.09.2008 reținându-se că a fost făcută o corectă aplicare a dispozițiilor legale, că nu sunt argumente care să înlăture cele reținute de organele de control contestația a fost respinsă.
Actul normativ evocat de ambele părți Legea nr.571/2003 prin art.1522alin.2 prevede că "persoana impozabilă revânzătoare va aplica regimul special pentru livrările de bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecție și antichități, altele decât operele de artă livrate de autorii sau succesorii de drept al acestora pentru care există obligația colectării taxei, bunuri pe care le-a achiziționat din interiorul Comunității, de la unul dintre următorii furnizori: o persoană neimpozabilă; o persoană impozabilă, în măsura în care livrarea efectuată de respectiva persoană impozabilă este scutită de taxă, conform art.141 alin.2 lit.g; o întreprindere mică, în măsura în care achiziția respectivă se referă la bunuri de capital; o persoană impozabilă revânzătoare, în măsura în care livrarea de către aceasta a fost supusă taxei în regim special".
Același articol prin alin.7 statuează că "persoana impozabilă revânzătoare poate aplica regimul normal de taxare pentru orice livrare eligibilă pentru aplicarea regimului special.
Tot astfel prin alin.1 - alin.4 din același articol art.art.1522din Legea nr.571/2003 se prevede că regimul special nu se aplică pentru livrările efectuate de o persoană impozabilă revânzătoare pentru bunurile achiziționate în interiorul Comunității de la persoane care au beneficiat de scutire de taxă, conform art.142 alin.1 li.a și e, g și art.143 alin.1 lit.h-m, la cumpărare, la achiziția intracomunitară sau la importul de astfel de bunuri ori care au beneficiat de rambursarea taxei.
Conform art.126 din același act normativ din punct de vedere al taxei sunt operațiuni impozabile în România cele de îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: a) operațiuni care în sensul art.128-130 constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri; d) livrarea bunurilor rezultă din una din activitățile economice.
Potrivit aceluiași articol nu sunt considerate operațiuni impozabile în România achizițiile intracomunitare de bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de colecție și de antichități în sensul prevederilor art.1522atunci când vânzătorul este o persoană impozabilă revânzătoare care acționează în această calitate iar bunurile au fost taxate în statul membru de unde sunt furnizate, conform regimului special pentru intermediarii persoane impozabile, în sensul art.313 și 326 din Directiva 112, sau vânzătorul este organizator de vânzări prin licitație publică, care acționează în această calitate, iar bunurile au fost taxate în statul membru furnizor, conform regimului special, în sensul art.333 din Directiva 112.
Totodată potrivit art.141 alin.2 sunt scutite de taxă operațiunile livrările de bunuri care au fost afectate unei activități scutite în temeiul prezentului articol, dacă taxa aferentă bunurilor respective nu a fost dedusă, precum și livrările de bunuri a căror achiziție a făcut obiectul excluderii dreptului de deducere conform art.145 alin.5 lit.a și b sau o persoană impozabilă revânzătoare în măsura în care livrarea de către aceasta a fost supusă taxei în regim special.
Din normele enunțate reiese că pentru aplicarea regimului special de taxare este necesară întrunirea anumitor condiții respectiv livrarea să se facă în cadrul comunității, achiziția să fie făcută de la unul din furnizorii expres prevăzuți la alin.2 li.a-c respectiv furnizorul să fie persoana neimpozabilă; persoană impozabilă în măsura în care livrarea efectuată este scutită (conform art.141 alin.2 lit.g ).
Cu alte cuvinte în caz de neîntrunire cerințelor cerute de regimul special pentru achiziții/livrări de bunuri se aplică regimul normal de taxare.
Actele dosarului nu atestă că bunurile au fost achiziționate de la furnizorii prevăzuți de norma enunțată sau că bunurile au fost supuse regimului special, livrarea a fost scutită. Facturile emise spre exemplificare nr.244/13.12.2007 (184 dosar) consemnează livrare făcută de Automobile în interiorul Comunității. Cumpărătorul confirmă prin prezenta că vehiculul de mai sus va fi exportat din Germania în România, și se va efectua impozitarea după cifra de afaceri; factura nr.66707/12.11.2007 emisă de către Automobile k: scutită de taxe, fără TVA, în cadrul Comunității Europene, conform art.6a, Legea privind impozitele, vehiculul trebuie impozitat în țara de destinație, conform prevederilor. Se poate așadar observa că au fost efectuate achiziții intracomunitare de bunuri cu locul impozitării în România, operațiunea nefiind scutită și ca atare nefiind operațiunea scutită nu este aplicabil regimul special de taxare. Că este vorba de o taxare în regim normal rezultă și din înregistrările efectuate în contabilitate de reclamantă. Evident se susține că în raport de alin.7 al art.1522persoana poate opta pentru oricare din regimurile de taxare și în acest context a optat pentru regimul special. Această susținere nu poate fi reținută întrucât așa cum s-a arătat mai sus un atare regim special se aplică doar dacă sunt întrunite cerințele expres per a contrario în lipsa /neîntrunirea cerinței se aplică regimul normal. Ori în cauză nefiind întrunite cerințele, regimul aplicabil era cel al taxării normale care de altfel a și fost înscris în contabilitate.
Prin urmare față de cele rezultate din acte și de dispozițiile normelor enunțate reținerile organelor fiscale nu pot fi considerate greșite.
Așadar față de cele arătate Curtea în baza art.18 din Legea nr.554/2004 va da o soluție de respingere a acțiunii formulate de SRL împotriva pârâtelor ANAF- și Administrația Finanțelor Publice C-
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE C cu sediul în C-N-, jud. C și în consecință respinge acțiunea reclamantei SRL cu sediul în C-N-,.40, jud. C împotriva acestei pârâte.
Respinge acțiunea formulată și extinsă de reclamanta SRL împotriva pârâtelor AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR cu sediul în B-, sector 5 și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C-
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28.10.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red./
4 ex./24.11.2009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș
