Contestație act administrativ fiscal. Decizia 533/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ SI DE contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr. 1182,-
DECIZIA NR.533
Ședința publică din data de 2 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Maria Pohoață
- - -
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea contestației în anularea deciziei nr. 197 din 6 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, formulată de contestatoarea- SRL, cu sediul în B,-, județul B, în contradictoriu cu intimataDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, județul
Contestația este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, potrivit chitanței nr. -/17.02.2009 și timbru judiciar în cuantum de 0,50 lei.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, răspuns contestatoarea - SRL prin administrator asistat de avocat din Baroul Buzău, lipsind intimata în contestație
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, pentru contestatoare, depune la dosarul cauzei o completare a motivelor contestației față de situația că decizia contestată a fost motivată ulterior momentului la care a fost formulată prezenta cerere.
Menționează că nu are cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea contestației.
Curtea, luând act că nu sunt alte cereri de formulat din partea contestatoarei, iar intimata Bas olicitat, prin întâmpinarea depusă la dosar, judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației.
Avocat, având cuvântul pentru contestatoare, consideră că instanța de recurs a făcut o gravă greșeală materială prin neobservarea probelor dosarului, cea mai importantă fiind expertiza fiscală ale cărei concluzii fuseseră reținute de instanța de fond și în care s-a arătat că sumele reținute în raportul inspecției fiscale nu sunt datorate.
Solicită admiterea contestației, anularea deciziei, respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
CURTEA
Prin decizia nr. 197 din 6 februarie 2009, Curtea de APEL PLOIEȘTI a admis recursul formulat de pârâta Direcția Finanțelor Publice B, împotriva sentinței nr. 1318 din 10 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta - SRL, a modificat în tot sentința, în sensul că a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că prin decizia nr.74/17.11.2006 emisă de B s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de către reclamantă în ceea ce privește suma de 9.069 lei reprezentând impozit pe profit (284 lei), dobânzi de întârziere aferente impozitului pe profit (66 lei), penalități de întârziere aferente impozitului pe profit (20 lei), respectiv, contribuții șomaj, pensie suplimentară, dobânzi și penalități de întârziere aferente (8.699 lei).
În motivarea acestei decizii s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art.12 din nr.OG61/2002 și art.115 din nr.OG92/2002, pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere.
Prima instanță însă, a reținut că la data de 31.12.2003 reclamanta nu figura cu sold debitor din contribuții de asigurări sociale și penalități la conturile 403 și 402, precum și faptul că reclamanta a respectat prevederile convenției nr. 200/20004 încheiată cu. B, în sensul că la data controlului obligațiile acesteia față de bugetul consolidat de stat erau stinse.
Prima instanță a mai reținut că reclamanta beneficia și de dispozițiile Legii nr. 266/2006, beneficiind de reducerea cu 100% a dobânzilor și penalităților de întârziere, deoarece toate datoriile către bugetul de stat erau achitate.
La solutionarea cauzei instanța de fond a avut în vedere concluziile raportului de expertiză contabilă întocmită de expertul (filele 23-29 dosar primă instanță).
La solutionarea recursului declarat de către pârâtă, s-a reținut că reclamanta nu a respectat eșalonarea plăților așa cum a fost stabilită prin convenția părților, respectiv până la data de 15.04.2004, înregistrând obligații restante la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor pentru șomaj, inclusiv majorările și penalitățile de întârziere aferente, având și alte datorii restante către bugetul de stat față de cele care fac obiectul înlesnirilor la plată, încălcând astfel dispozițiile art. 5 din convenția nr.200/2004 și, implicit, dispozițiile art. 7 pct.2 din nr.580/2002.
Prin convenția nr.200/2004, încheiată între reclamantă și B,
s-a acordat eșalonarea dobânzilor și penalităților pentru învățământul de stat, reclamanta având obligația de a achita alte obligații de natură fiscală, respectiv dobânzi și penalități datorate ca urmare a virării cu întârziere a contribuției pentru fond șomaj, contribuției pentru pensie suplimentară, contribuției de asigurări sociale datorată de salariații asigurați și contribuției de asigurări sociale datorate de angajator.
Instanța de recurs a mai reținut că reclamanta nu a făcut dovada că ar fi achitat aceste obligații de natură fiscală, singura dovadă depusă la dosar fiind cea a achitării obligațiilor care au făcut obiectul înlesnirilor la plată, încălcându-se astfel dispozițiile art. 5 din Convenția nr.200/2004.
La momentul încheierii acestei convenții, reclamanta nu-și achitase la scadență obligațiile către bugetul asigurărilor sociale de stat pentru perioada ianuarie 2000 - decembrie 2002 și nu a solicitat nici eșalonarea acestor plăți de la Casa
Județeană de Pensii B, Casa de Asigurări de Sănătate B, B la data când aceste instituții publice administrau bugetul asigurărilor sociale de stat, respectiv bugetul asigurărilor de sănătate și bugetul asigurărilor de șomaj conform OUG40/2002
În conformitate cu dispozițiile art.6 din nr.OUG40/2002, înlesnirile la plata obligațiilor bugetare se acordă de fiecare creditor bugetar în parte, încheindu-se o convenție de eșalonare a plăților la solicitarea debitorului.
Potrivit art. XVIII alin.1 din Legea nr.266/2006, reclamanta nu poate beneficia de scutirea la plata majorărilor și penalităților de întârziere pentru neplata la scadență,deoarece nu a beneficiat de înlesniri la plata obligațiilor restante față de bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor de sănătate și bugetul asigurărilor de șomaj.
Respectarea termenelor prevăzute pentru eșalonarea plăților stabilite conform convenției nr.200/2004 nu scutea reclamanta de obligația de a achita celelalte datorii către creditorii bugetari, dimpotrivă, art. 5 din convenție stipula obligația de a achita la termen celelalte datorii fiscale care nu făceau obiectul eșalonării.
În mod eronat expertul contabil a apreciat că singura obligație asumată de reclamantă prin Convenția nr.200/2004 ar fi achitarea în termen de o lună a sumei de 2.996.101 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere pentru contribuția pentru învățământul de stat.
Impotriva deciziei nr 197/6 februarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel P, reclamanta a formulat contestatie în anulare, invocand incidența dispozițiilor art. 318 Pr Civ.
In sustinerea contestatiei in anulare astfel cum a fost completata ulterior redactarii deciziei, reclamanta arată ca instanță de recurs în mod gresit a admis recursul intimatei B, deoarece în cauză nu erau incidente dispozițiile art. 304 Proc. Civ și atâta timp cât din probele administrate în cauză rezultă că nu se impunea a se lua aceasta soluție.
Din probele dosarului, arată în esență contestatoarea, rezultă că societatea achitase în întregime suma ce a constituit obiectul conventiei de eșalonare și nu mai avea alte datorii către bugetul de stat, al asigurărilor sociale sau de somaj, așa cum rezultă din adresa nr. 7258/31.05.2007 emisă de Casa Judeteana de Pensii B.
Curtea, analizând decizia pronunțată în recurs de Curtea de Apel prin prisma motivelor și temeiului juridic invocate de contestator, constata că aceasta cale extraordinara de atac este nefondată, urmand a fi respinsă pentru urmatoarele considerente.
Potrivit art. 318 Pr.Civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie când dezlegarea dată este rezultatul unei greseli materiale sau când instanta, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeala să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Din interpretarea dispozițiilor art. 318 civ Cod Penal, rezultă că la analiza unei contestatii în anulare trebuie avute în vedere erori materiale în legatură cu aspectele formale ale judecății recursului. Este vorba de acele greșeli pe care le comite instanța
prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale. Textul vizează greseli, de fapt, involuntare și nu greșeli de judecată.
De fapt, în cauză, prin contestatie se invocă greșeli de judecată, de interpretare, nefiind vorba despre erori materiale. In această situație, a da părților posibilitatea de a se plânge aceleași instanțe care a dat hotărârea în recurs, de modul în care s-au apreciat probele și s-a stabilit raportul dintre ele, s-ar deschide calea recursului la recurs, care sa fie soluționat de aceeași instanță pe motivul greșitei stabiliri a situației de fapt.
Or, în cauza, susținerile formulate prin contestația în anulare au fost invocate si examinate în celelalte faze procesuale.
Contestatia în anulare specială este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce se poate exercita în cazurile anume prevazute de art. 318 pr.civ.
Aceasta cale de atac nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispozitii legale de drept substantial sau procedural. Contestatia in anulare se infatișează ca o cale de atac extraordinară de retractare, creată de lege numai pentru remedierea unor greșeli materiale, nu și pentru reformarea unor greșeli de fond.
Dispozitiile legale ale art. 318 pr.civ. au un câmp limitat de aplicatie, astfel că ele trebuie să fie interpretate, in toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide în ultima instanță calea unui veritabil recurs.
Fiind o cale de retractare și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discutie a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță și care
s-a pronunțat asupra motivelor de casare invocate de parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anularea deciziei nr. 197 din 6 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, formulată de contestatoarea - SRL, cu sediul în B,-, județul B, în contradictoriu cu intimataDIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR, cu sediul în B,-, județul B, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Maria Pohoață
- - - - - -
GREFIER,
- -
red. AU/dact MC
2 ex/27.04.2009
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu Maria Pohoață
