Contestație act administrativ fiscal. Decizia 534/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE CIVILĂ NR. 534/2009
Ședința publică din data de 09 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat pârâtul PRIMARUL COMUNEI împotriva sentinței civile nr. 2081 din 07 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimații - -, COMUNA și PRIMARIA COMUNEI, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat pentru intimata - -, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de 04 februarie 2009 s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei - - prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacat.
Reprezentantul intimatei arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune și solicită cuvântul pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că, nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată pentru motivele depuse pe larg în întâmpinare și susținute în fața instanței. În susținere se arată că instanța de fond în mod corect a reținut că în speță nu sunt incidente prevederile art. 253 alin.6 din Legea nr. 571/2003.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2081 din 07.11.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei Primăria com. și, în consecință, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu această pârâtă.
A fost admisă cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Primarul com. și Comuna și a fost anulată Dispoziția nr. 1063/16.08.2007 emisă de Primarul com., precum și actul de stabilire a impozitului pe clădiri nr. 11.313/09.07.2007.
Totodată a fost obligată pârâta Comuna la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 2.004,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 77 din Legea nr. 215/2001, primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structura funcțională cu activitate permanenta, denumita primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
În aceste condiții, tribunalul constată că primăria reprezintă o structură funcțională care nu are personalitate juridică, nu poate sta în judecată, astfel încât se va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei pârâte și se va dispune în consecință.
Prin adresa de înștiințare nr. 11.313/2007, reclamantei i-a fost comunicată diferența de impozit pe clădiri pentru anul 2006, respectiv pentru moara și magazia pe care aceasta le deține în com., sat -. Împotriva acestei adrese, reclamanta a formulat contestație, care a fost soluționată prin Dispoziția nr. 1063/16.08.2007 emisă de Primarul com., în sensul respingerii. S-a reținut în considerentele acestei dispoziții că diferența de impozit a fost calculată de către organele de control din cadrul Curții de Conturi și că, raportat la dispozițiile art. 253 alin. 6 din Legea nr. 571/2003, clădirea trebuia reevaluată în cursul anului 2006.
Tribunalul a constatat, însă, ca fiind nelegale actul de stabilire a impozitului pe clădiri nr. 11313/09.07.2007 și decizia atacată, din următoarele considerente:
În perioada septembrie 2001-octombrie 2003, reclamanta a construit imobilul constând în moară și magazie, situat în com., sat.,- jud. C, imobil care a fost dat în folosință în 2003. Pentru acest imobil, reclamanta a plătit impozitul pentru anul 2006 în cuantum de 1%. Ca urmare a Raportului de control intermediar întocmit de Curtea de Conturi C, prin adresa nr. 11.313/09.07.2007, reclamanta a fost încunoștințată că s-a calculat o diferență de impozit pentru anul 2006 în sumă de 12.142,46 lei și majorări de întârziere în cuantum de 4.243,95 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 253 alin. 6 din Legea nr. 571/2003.
Or, potrivit dispozițiilor legale evocate anterior, în cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani anterior anului fiscal de referință, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local între 5% și 10% și se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârșitul lunii în care s-a făcut reevaluarea.
Rezultă că, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 253 alin. 6 din Legea nr. 571/2003, este necesar ca reevaluarea clădirii să nu fi fost făcută în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință. Or, în speță, anul fiscal de referință fiind 2006, cei 3 ani anteriori anului fiscal de referință sunt anii 2005, 2004 și 2003. În cauză însă, clădirea care face obiectul actelor contestate a fost edificată în perioada septembrie 2001-octombrie 2003, fiind dată în folosință în luna 2003, ocazie cu care a fost stabilită valoarea clădirii, operațiune care s-a realizat și prin procedura reevaluării (aspect necontestat de părți). În consecință, clădirea reclamantei fiind reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință 2006, nu sunt incidente dispozițiile art. 253 alin. 6 din Legea nr. 571/2003.
Pentru considerentele expuse anterior, tribunalul a constatat că cererea formulată este întemeiată, motiv pentru care a fost admisă și s-a dispus în consecință.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, pârâta Comuna a fost obligată la plata, în favoarea reclamantei, a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, respectiv contravaloarea onorariului de avocat, a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs primarul comunei solicitând admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței.
În motivare se arată că, reclamanta SRL a solicitat prin contestatia formulata anularea Dispoziției Primarului comunei nr.l063/16.08.2007 si a adresei cu nr.11313/09.07.2007.
În perioada iunie -iulie 2007 s-a desfășurat controlul Camerei de Conturi În urma verificarii de catre organele de control a dosarului de stabilire a impozitului pe cladiri s-a constatat ca, in cazul - SRL, n-au fost respectate prevederile art.253 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, iar cota de impozitare aplicata pentru determinarea impozitului pe cladiri in anul 2006 fost de 1 %, respectiv un impozit de 2.086 lei, cu toate ca valoarea de inventar a imobilului impozitat a fost aceeasi si in perioada 2003-2005, conform declaratiilor depuse de agentul economic. Astfel, in timpul controlului s-a modificat decizia de impunere pentru diferentele suplimentare stabilite in valoare de 12.142,46 lei si astfel, in timpul controlului s-a modificat decizia de impunere pentru diferentele suplimentare stabilite in valoare de 12.142,46 lei si majorari de intarziere aferente in suma de 4243,95 lei intocmindu-se borderoul de debitare nr.17 din luna iunie 2007 pentru suma totala de 16386,41 lei.
Prin adresa nr.11.313/09.07.2007 Serviciul Economic a comunicat societatii diferenta de impozit stabilita de organele de control, respectiv suma de 16386,41 lei, restanta ce trebuia achitata pana la data de 13 iulie 2007.
Împotriva adresei de instiintare nr. 11.313/2007, -"" a facut contestatie aratand ca societatea nu este de acord sa plateasca diferenta de impozit pentru anul 2006, deoarece a respectat prevederile art.253, alin.(6) din Legea nr.571/2003. Astfel cladirea moara si magazie pe care societatea le detine in sat,-, comuna, judo Caf ost construita in perioada septembrie 2001 - octombrie 2003 si a fost data in folosinta in cursul lunii 2003, dare in folosinta care echivaleaza cu o reevaluare, fiind o cladire nou construita. In consecinta, luand anul 2006 ca an fiscal de referinta, societatea sustine ca a respectat prevederile legii facand ultima reevaluare in anul 2003.
Referitor la contestatia in cauza, analizand Raportul de Control Intermediar al Curtii de Conturi nr.11.584/13.07.2007 si Referatul întocmit de catre Serviciul Economic al Primariei comunei rezulta ca, luand ca an fiscal de referinta anul 2006 si constatand ca valoarea de inventar a cladirii inregistrata in contabilitatea persoanei juridice a fost aceeasi in perioada 2003 - 2004 - 2005 ( trei ani anteriori anului fiscal de referinta), conform declaratiilor depuse de agentul economic, reevaluarea cladirii trebuia facuta in cursul anului fiscal 2006. aceasta reevaluare, lucru demonstrat prin faptul ca in perioada 2003 - 2004 - 2005 valoarea de inventar a ramas aceeasi, iar impozitul platit in cota de 1 % aplicat la aceasta valoare, impozitul datorat pentru anul 2006 este de 10 % si nu de 1 % asa cum a platit societatea. Art.253, alin.(6) din Legea nr.571/2003 prevede ca:
(1) În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii.
(5) În cazul unei clădiri care a fost reevaluată, conform reglementărilor contabile, valoarea impozabilă a clădirii este valoarea contabilă rezultată în urma reevaluării, înregistrată ca atare în contabilitate a proprietarului persoană juridică.
(6) În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, cota impozitului pe clădiri se stabilește de consiliul local între 5% și 10% și se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârșitul lunii În care s-a efectuat prima reevaluare.
Hotararea Consiliului Local nr.51/2005 privind impozitele si taxele locale, Anexa cuprinzand impozitele si taxele locale si alte taxe asimilate acestora aplicabile in anul fiscal 2006", cap.1, pct.2 "In cazul persoanelor juridice", prevede ca:(1) În cazul persoanelor juridice, impozitul pe clădiri se calculează prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii; (2) În cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată În ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință, cota impozitului pe clădiri este de 10% și se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice, până la sfârșitul lunii în care s-a efectuat prima reevaluare.
In ceea ce piveste mentiunea instantei de judecata in Sentinta civila nr.2081/2008 conform careia "cladirea care face obiectul actelor contestate fiind data in folosinta in luna 2003, ocazie cu care a fost stabilita valoarea cladirii, operatiune care s-a realizat si prin procedura reevaluării" precizează că reclamanta nu a depus la Serviciul Economic al Primăriei comunei nici o reevaluare a clădirii in perioada 2003- 2006. Prin urmare, in mod greșit instanța a menționat in sentința existenta procedurii de reevaluare, deoarece dobândirea prin construcție a clădirii nu echivalează cu procedura de reevaluare.
De asemenea, având in vedere faptul ca valoarea de inventar a imobilului impozitat a fost aceeași in anii 2003, 2004 si 2005, cota de impozitare care se impune a fi aplicata in anul 2006 este de 10% deoarece se SRL in cursul anului 2006 nu a efectuat reevaluarea la care era obligata.
Prin urmare, având in vedere motivele de fapt si de drept mai sus invocate, impozitul pe clădiri pentru anul 2006 datorat de -""- este de 10%, aplicat la valoarea de inventar a clădirii înregistrata in contabilitatea persoanei juridice, diferența de impozit rest de plata fiind de 16386,41 lei, din care diferențe suplimentare stabilite in valoare de 12.142,46 lei si majorări de întârziere aferente in suma de 4243,95 lei.
Analizând recursul promovat prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.3041pr.ci. Curtea reține următoarele:
Reclamanta A prin contestația formulată împotriva dispoziției primarului comunei nr.1063/16.08.2007 prin care a fost soluționată contestația nr.12.288/2007 la actul de stabilire a impozitului pe clădiri determinat potrivit adresei 11313/9 iulie 2007 Primăriei comunei și împotriva adresei nr.11131 din 5 iulie 2007 emisă de aceeași autoritate a solicitat anularea acestora.
Contestatoarea a învederat instanței că în mod nelegal au fost determinate sumele datorate întrucât condiția esențială pentru aplicarea art.253 alin.6 din Legea nr.571/2003 este aceea ca un contribuabil să fie obligat la plata unui impozit cu coeficient majorat doar pentru ipoteza în care aceste clădiri nu au fost reevaluate în ultimii 3 ani anterior anului de referință ori reclamanta a construit imobilul în perioada septembrie 2001 - octombrie 2003 astfel că declarația de impunere depusă pentru anul 2006 apare ca fiind corect întocmită.
Prima instanță a reținut în mod corect că pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 253 alin. 6 din Legea nr. 571/2003, este necesar ca reevaluarea clădirii să nu fi fost făcută în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință. Or, în speță, anul fiscal de referință fiind 2006, cei 3 ani anteriori anului fiscal de referință sunt anii 2005, 2004 și 2003. În cauză însă, clădirea care face obiectul actelor contestate a fost edificată în perioada septembrie 2001-octombrie 2003, fiind dată în folosință în luna 2003, ocazie cu care a fost stabilită valoarea clădirii, operațiune care s-a realizat și prin procedura reevaluării (aspect necontestat de părți). În consecință, clădirea reclamantei fiind reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință 2006, nu sunt incidente dispozițiile art. 253 alin. 6 din Legea nr. 571/2003.
Aserțiunile recurentei vizând împrejurarea că prima instanță a interpretat greșit dispozițiile art.253 alin.6 Legea nr.571/2003 potrivit cărora în cazul unei clădiri care nu a fost reevaluată în ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referință cota impozitului pe clădiri se stabilește de către Consiliul local între 5 și 10% și se aplică la valoarea de inventar a clădirii înregistrată în contabilitatea persoanelor juridice nu pot fi primite având în vedere interpretarea corectă pe care aceste dispoziții legale o pot primi.
Ipoteza vizată de textul legal indicat anterior este aceea în care o construcție deja existentă nu a fost reevaluată în ultimii trei ani anteriori anului fiscal de referință, ceea ce presupune din chiar compunerea semantică a cuvântului existența unei evaluări inițiale.
Obligația reclamantei de a depune o reevaluare a clădirii se naște doar după epuizarea celor trei ani fiscali în care impozitul se calculează în raport de valoarea inițială, ori la momentul întocmirii documentului fiscal de către autoritate această perioadă nu era epuizată.
Considerentele enunțate anterior au relevat că prima instanță a realizat o corectă motivare a stării de fapt și a aplicat și interpretat în mod corect dispozițiile legale incidente astfel că nu poate fi reținută prezența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. astfel că în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul declarat de pârâtul Primarul Comunei împotriva sentinței civile nr.2081 din 07 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj care va fi menținută în întregime.
Recurentul fiind parte care a căzut în pretenții în temeiul dispozițiilor art.274 pr.civ. Curtea va obliga recurentul pârâta Primarul comunei să plătească intimatei suma de 1000 Ron cheltuieli de judecată
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul Comunei împotriva sentinței civile nr.2081 din 07 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Obligă recurentul pârât Primarul Comunei să plătească intimatei suma de 1000 Ron cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - G -
GREFIER
- -
Red./
2 ex./11.02.2009
Președinte:Augusta ChichișanJudecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu
