Contestație act administrativ fiscal. Decizia 540/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--28.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.540
Ședința publică din 09.04.2009
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Adina Pokker
JUDECĂTOR 3: Claudia LIBER
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.923/14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, văzând lipsa părților precum și faptul că la dosar a fost formulată cerere de judecare în lipsă în conformitate cu prevederile art.242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr- la data de 02.07.2008, reclamantul a chemat în judecată pârâta T și a solicitat să se constate că suma de 5649 lei achitată cu chitanța seria - nr. - din 15.08.2007 cu titlul de "taxă de primă înmatriculare auto", a fost încasată fără temei legal, și obligarea pârâtei la restituirea acestei sume, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că a achitat în contul Trezoreriei Municipiului T în data de 15.08.2007 în vederea înmatriculării autoturismului marca Renault Laguna, anul fabricației 2003, nr. de identificare -, suma de 5649 lei cu titlu de taxă de prima înmatriculare auto, iar în data de 11.04.2008, a adresat pârâtei o cerere prin care a solicitat să-i restituie suma de 5649 lei, întrucât această sumă a fost încasată fără temei legal, raportat la prevederile art. 90 paragraful I din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, și deși pârâta era obligată în temeiul art. 2 alin. 1 lit. H din Legea nr. 554/2004, să comunice un răspuns la solicitare în termen de 30 de zile, nu a făcut-
În drept au fost invocat art. 148 din Constituția României, Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, Jurisprudența Curții Europene de Justiție și art. 1 din legea 554/2004.
Legal citată, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii față de prevederile OUG 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule și în subsidiar admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma de 5649 lei achitată de contribuabil la data de 15.08.2007, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, în temeiul art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, și cuantumul taxei pe poluare, rezultat din aplicarea prevederilor OUG 50/2008 pentru autoturismul în cauză.
În motivarea întâmpinării depuse, pârâta a arătat că prin instituirea taxei pe poluare prin OUG 50/2008, legiuitorul a oferit o soluție legală cu privire la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare pentru autoturisme, prevăzând la art. 11 restituirea diferenței între suma achitată de contribuabil în temeiul art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Sub aspectul materialului probator administrat la dosarul cauzei au fost depuse în copie următoarele înscrisuri: chitanța seria - nr. - din 15.08.2007, certificat de înmatriculare autoturism, carte identitate autoturism, cerere adresată T, confirmare de primire.
Prin sentința civilă nr.923/14.11.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI T având ca obiect restituire taxă înmatriculare și-n consecință a obligat pârâta la restituirea sumei de 5649 lei către reclamant și la plata sumei de 4,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 15.08.2007, prin chitanța seria - nr. -, reclamantul a achitat suma de 5649 lei reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule conform art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, în vederea înmatriculării autoturismului marca Renault Laguna, cu nr. de identificare -.
La data de 11.04.2008, a adresat pârâtei o cerere prin care a solicitat să-i restituie suma de 5649 lei, cerere care nu a fost soluționată.
Analizând excepția inadmisibilității acțiunii formulată de pârâtă, raportat la art. 11 din OUG 50/2008, tribunalul a constatat că aceasta nu este o excepție propriu zisă, fiind strict legată de apărarea exercitată pe fondul cauzei de pârâtă, astfel încât nu a analizat-o ca pe o excepție, ci a tratat-o în cadrul analizei asupra fondului.
Conform art. 90 par. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene "nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare."
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală intre produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele înmatriculate aici înainte de 01.01.2007.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare. Instanța a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Or, potrivit art. 148 din Constituția României: "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin. 4)."
Deoarece în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România după aducerea acestora aici, instanța a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Dispozițiile art.214 ind. 1 Cod fiscal sunt astfel incompatibile cu dispozițiile art.90 din Tratatul CE motiv pentru care se impune soluția înlăturării de la aplicare a art. 214 ind. 1 Cod fiscal cu obligarea pârâtei la restituirea acestei taxe.
Instanța nu a reținut apărarea pârâtei T cu privire la admiterea acțiunii în parte și restituirea diferenței, întrucât conform dispozițiilor art. 11 din OUG 50/2008 taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Tribunalul a constatat că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141-art.2143 fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
De asemenea s-a mai reținut astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Instanța a mai reținut, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, tribunalul a reținut că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nici o influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 4,3 lei cheltuieli de judecată constând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta T solicitând modificarea sentinței recurate și rejudecând cauza să se procedeze la admiterea excepțiilor invocate în primă instanță legate de nemotivarea acțiunii, prematuritatea acțiunii și inadmisibilitatea acesteia iar în subsidiar în cazul judecății pe fond a cauzei să se procedeze la admiterea în parte a acțiunii cu privire la taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil și cuantumul taxei de poluare prevăzută de nr.OUG50/2008.
Se impunea admiterea excepției prematurității acțiunii pentru nefinalizarea procedurii prealabile obligatorii câtă vreme reclamantul a făcut dovada că a formulat o contestație prealabilă astfel încât avea obligația să aștepte finalizarea procedurii prealabile prin emiterea unei decizii de soluționare a contestației.
Nu în ultimul rând în mod eronat prima instanță a procedat la respingerea excepției inadmisibilității acțiunii privind anularea adresei nr.75548/07.03.2008 câtă vreme prin acest act nu se stabilesc, modifică sau sting drepturi și obligații fiscale și ca atare nu constituie un act administrativ fiscal.
Pe fondul cauzei recurenta arată că se impunea admiterea în parte a acțiunii ca urmare a intrării în vigoare a nr.OUG50/2008 fiind astfel aplicabile dispozițiile art.11 privind dreptul reclamantului la restituirea diferenței dintre suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul stabilit prin nr.OUG50/2008.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
La dosar s-au mai depus concluzii scrise din partea intimatului, împuternicire avocațială și chitanța privind plata onorariului avocațial.
Analizând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente inclusiv art.3041Cod procedură civilă, instanța constată că recursul este neîntemeiat după cum urmează:
Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice T având ca obiect restituire taxă înmatriculare și-n consecință a obligat pârâta la restituirea sumei de 5649 lei către reclamant și la plata sumei de 4,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Referitor la excepția prematurității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile instanța observă că această excepție a fost pentru prima dată invocată în recurs și că procedura prealabilă la care face referire art.7 din Legea nr.554/2004 cu raportare la art.205 alin.1 din nr.OG92/2003 a fost îndeplinită de reclamant prin depunerea cererii de restituire a taxei de primă înmatriculare și a fost finalizată de către pârâta T prin adresa emiterii de răspuns nr.91400/21.04.2008.
În ceea ce privește susținerile recurentei legate de fondul cauzei, potrivit cărora se impunea admiterea în parte a acțiunii prin aplicarea dispozițiilor art.11 din nr.OUG50/2008 instanța constată că aceste susțineri sunt neîntemeiate în condițiile în care taxa specială ce face obiectul cauzei a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior data de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare astfel încât s-a dat eficiență principiului potrivit căruia statul membru ce a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin aplicarea acestuia. Or, în aceste condiții reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale iar restituirea doar a diferenței între taxa specială și taxa de poluare instituită prin nr.OUG50/2008 pune inevitabil problema aplicării noului act normativ și pentru trecut astfel încât taxa specială s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui act normativ ce nu era în vigoare la data nașterii și consumării raportului juridic de drept fiscal întrucât la data achitării taxei erau incidente prevederile art.2141- 2143Cod fiscal.
Se mai observă astfel, că noua taxă instituită de nr.OUG50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație, iar admiterea în parte a acțiunii reclamantului așa cum solicită pârâta recurentă ar însemna înlăturarea considerentelor potrivit cărora taxa specială prevăzută anterior de Codul fiscal era impusă de Statul Român prin nerespectarea dispozițiilor art.90 alin.2 din Tratatul și echivalează cu însăși validarea acesteia, de vreme ce pârâta - recurentă în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Pentru considerentele de fapt și de drept anterior menționate și văzând și dispozițiile art.312 alin.1 teza a - II -a Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.923/14.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - LIBER
GREFIER
Red./04.05.2009
Tehnored./09.05.2009
Ex.2
Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Adina Pokker, Claudia
