Contestație act administrativ fiscal. Decizia 547/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV SI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 547/2008

Ședința publică din data de 03 martie 2008

Instanta constituita din:

PREȘEDINTE: Augusta Chichișan

JUDECĂTOR 2: Mihaela Sărăcuț

JUDECĂTOR 3: Gheorghe Cotuțiu G -

GREFIER: - -

S-au luat în examinare recursurile declarate de petenta și numitul, împotriva sentinței civile nr. 2310 din 23.11.2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, cauza privind și pe intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI S, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, nu s-a prezentat nimeni.

Procedura de citare este îndeplinită.

Recursurile nu sunt timbrate, lipsind 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei pentru fiecare recurs.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în data de 25.02.2008, s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimatei, prin care a invocat excepția tardivității recursului promovat de, iar în data de 28.02.2008 a depus întâmpinare la recursul declarat în cauză de către, prin care solicitat respingerea recursului, ca fiind promovat de către o persoană fără calitate procesuală activă în cauză.

Curtea, a reținut că, recurenții au fost somați cu mențiunea achitării fiecare a taxei judiciare de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, pentru recursurile promovate în cauză, filele 25 și 26 din dosarul cauzei, dar nu s-au conformat cestor dispoziții și din oficiu în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, a invocat excepția nelegalei timbrări și a reținut cauza în pronunțare pe excepția invocată.

După închiderea dezbaterilor în cauză, anterior pronunțării hotărârii s-a înregistrat la dosar un înscris din partea reclamantului ( 28 -29) la care s-a anexat chitanța ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar de 0,3 lei ( 28 -29).

Curtea, în urma deliberării, a dispus redeschiderea dezbaterilor, a constatat că, recursul declarat în cauză de recurentul este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei, iar pentru recursul declarat de către recurenta se menține în continuare excepția nelegalei timbrări.

Referitor la recursul declarat de Tiberi se reține că, prin întâmpinarea depusă de către intimata Saf ost invocată excepția lipsei calității procesuale active în declararea recursului de către recurentul și reține recursul declarat de această parte, în pronunțare pe această excepție.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 2310 din 23 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a respins excepția tardivității contestației depusă împotriva Deciziei nr. 10 din 12 aprilie 2007, invocată de intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S-

S-a respins ca nefondată plângerea petentei în contradictoriu cu DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S-, privind anularea Deciziei nr. 10/12 aprilie 2007 și a Deciziei de impunere nr. 18.978/26 octombrie 2006 și exonerarea de la plata sumei reținute în titlu.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

La data de 26 octombrie 2006 fost întocmit, Raportul de inspecție fiscală în urma unui control efectuat la." NOUĂ" reprezentată prin asociații și.

Cu ocazia controlului s-a constatat faptul că achitarea impozitului pe venit anticipat s-a făcut cu depășirea termenului legal de plată a obligațiilor fiscale conform deciziei de plăți anticipate și au fost calculate majorări de întârziere în sumă de 18 RON și penalități de întârziere în sumă de 8 RON.

La data lichidării Asociației Familiale " NOUĂ" (15 decembrie 2003) stocul de marfă existent la 30 octombrie 2003 fost virat la SC NOUĂ SRL, dar mijloacele fixe achiziționate în perioada de funcționare (2001,2002,2003) au rămas în patrimoniul Asociației Familiale neefectuându-se transferul către SC Nouă SRL.

Valoarea acestora, calculată la data controlului, a fost de 9597,92 lei din care, partea rămasă neamortizată este în sumă de 8331,86 lei.

Valoarea rămasă neamortizată se consideră ca venit al asociațiilor proporțional cu cota de participare stabilită prin contractul de asociere.

Pe baza aspectelor constatate mai sus au fost emise deciziile de impunere nr. 18977 și 18978 din 26 octombrie 2006.

Decizia de impunere nr. 18.977 din 26 octombrie 2006 privind contribuabila NOUĂ- vizează obligații fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală în sumă de 2.851 lei (fila 54 dos fond).

Reclamanta nu contestă modalitatea de calcul al acestei decizii ci faptul că bunurile care au trecut în patrimoniul asociaților, în speță și al său se încadrează în categoria veniturilor reglementate de art. 42 lit "j" coroborate cu prevederile art. 78 alin 2 din Legea nr. 571/2003, respectiv aceste bunuri nu sunt impozabile.

Susținerea reclamantei este neîntemeiată. În conformitate cu HG nr. 54/2003 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a OG nr. 7/2001, "în cazul în care bunurile trec în patrimoniul personal contribuabilului, din punct de vedere fiscal se consideră o înstrăinare, iar suma reprezentând contravaloarea acestora se include în venitul brut al afacerii".

Împotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamanta în nume propriu și în calitate de fost asociat în cadrul asociației familiale NOUĂ-AP solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate iar în urma rejudecării admiterea acțiunii în sensul anulării deciziei de impunere atacate și a deciziei nr. 9/12 aprilie 2007 emisă de DGFP

Critica formulată de recurentă se axează pe împrejurarea că instanța de fond nu a făcut distincția între asociația familială - NOUĂ AP și entitatea juridică asociația familială NOUĂ AP-.

Cu privire la recursul declarat de reclamanta, Curtea de apel constată următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art.3 lit.b și raportat la art.11 din Legea nr.146/1997 s-a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita taxa judiciară de timbru in sumă de 2 RON, iar in conformitate cu art.1 din OG nr.32/1995 timbru judiciar in sumă de 0,15 RON.

În temeiul dispozițiilor art.20 alin.2 din Legea nr.146/1997 recurenta a fost înștiințată ca, în termen de 5 zile de la data comunicării înștiințării să achite în contul Consiliului local al mun.C N sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997.

Prin art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ.

Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la 14 februarie 2008 (19), că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art.20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997, respectiv ale art.35 alin.5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea recursului ca netimbrat.

Hotărârea a fost recurată și de către recurentul care în cuprinsul motivelor de recurs a formulat aceleași apărări ca și reclamanta.

Instanța din oficiu, și în raport de dispozițiile art. 137.pr. civilă a invocat excepția lipsei calității procesuale active a în promovarea recursului.

Hotărârile judecătorești produc efecte partes litigantes care au luat parte la judecarea pricinii astfel că, din punctul de vedere al părților, cadrul procesual stabilit la judecata în primă instanță este același și la judecata în recurs.

Dreptul de a exercita această cale de atac este recunoscut doar părților de la judecata în primă instanță, nici uneia dintre părți neputându-i-se îngrădi dreptul de recura hotărârea pronunțată în defavoarea sa după cum nici unei persoane din afara procesului nu i se poate pretinde sau permite să promoveze calea de ataca recursului, fără a se fi judecat mai întâi în fața instanțelor de fond.

Recurentul nu a fost parte în litigiu în fața instanței de fond astfel că se poate susține cu temei că aceasta nu poate recura hotărârea care trebuie să producă efecte în raport de alte persoane.

Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular al dreptului afirmat, iar în situațiile juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală aparține celui ce se poate prevala de acest interes.

Delimitarea dintre calitate procesuală și interes, ca și condiții în promovarea unei acțiuni și prin extrapolare a unei căi de atac, în cursul derulării demersului judiciar nu este ușor de făcut.

care nu au fost părți în proces nu au dreptul de a declara recurs chiar și în ipoteza în care ar justifica un interes astfel că s-a apreciat că recurentul nu poate justifica, în speță, calitatea procesuală activă și în consecință se va admite excepția lipsei calității procesuale active a și se va respinge recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 2310 din 23.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

1)Admite excepția lipsei calității procesuale active a lui și în consecință;

Respinge recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 2310 din 23.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.

2) Anulează ca netimbrat recursul reclamantei împotriva aceleiași sentințe.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 3 martie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - G - - -

Red./

2 ex./12.03.2008

Jud.fond.-

Președinte:Augusta Chichișan
Judecători:Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț, Gheorghe Cotuțiu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Contestație act administrativ fiscal. Decizia 547/2008. Curtea de Apel Cluj