Contestație act administrativ fiscal. Sentința 57/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.---
SENTINȚA NR.57/CA/2009-
Ședința publică din data de 23 martie 2009
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în primă instanță după casarea cu trimitere spre rejudecare, a cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe reclamanta - SRL cu sediul în com., sat, nr. 41, Județ B în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- B, sector 5,- și ANAF - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O str. - nr.2-4 având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că acțiunea este legal timbrată, cauza fiind în rejudecare după casare, reclamanta a depus la dosar concluzii scrise, după care:
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 16 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, în vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 23 martie 2009.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin acțiunea înregistrată la instanță la instanță la 4.12.2008 (rejudecare după casare conform Deciziei pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nr.3605/21 octombrie 2008) reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- B, ulterior fiind citată și DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A CONTRIBUABILI B, solicitând anularea deciziei nr.358/11.11.2004 emisă de Direcția de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF și exonerarea lor de obligația de plată a sumei de 32.535.228.426 lei stabilită prin decizia de impunere nr.75631/12.08.2004 reprezentând 923.556.300 lei impozit pe profit, 650.889.453 lei majorări de întârziere, 147.062.400 lei penalități de întârziere, 9.778.408.312 lei taxă pe valoare adăugată, 19.372.982.548 lei majorări de întârziere și 1.662.329.413 lei penalități de întârziere.
În motivarea acțiunii a arătat că, la 14.10.1994, reclamanta a încheiat cu - IMPORT EXPORT SRL un contract de asociere în participație pentru realizarea în comun a investiției "Fabrică de și prelucrare borhot" cu o durată de 5 ani.
Potrivit clauzelor contractului fiecare dintre participanții la asociere își păstrează dreptul de proprietate asupra aportului adus în asociere.
Adunarea generală a acționarilor din 4 octombrie 1999 stabilit că, pentru participațiile - GENERAL IMPORT EXPORT SRL se vor da în contrapartidă o parte din mijloacele fixe realizate în baza contractului de asociere și în aceeași zi se întocmește lista mijloacelor fixe care vor fi transferate.
La 31.12.1999 - GENERAL IMPORT EXPORT SRL a facturat diferența valorică participație în sumă de 44.447.310.510 lei, dată la care s-a încheiat și protocolul de predare- primire a celor 12 mijloace fixe.
Operațiunile efectuate între asociați referitoare la lichidarea asocierii nu sunt TVA și nu există un temei legal în acest sens.
Trecerea mijloacelor fixe din patrimoniul asocierii în patrimoniul - GENERAL IMPORT EXPORT SRL nu este o livrare de bunuri taxabilă cu TVA, operațiunea de ieșire din indiviziune nu are caracterul unei înstrăinări.
În mod greșit se reține că aceste bunuri, din moment ce au fost evidențiate în contabilitatea reclamantei au fost proprietatea ei, deoarece evidențierea în contabilitatea unuia dintre participanții la asociere în participațiune este numai o tehnică contabilă lipsită de relevanță juridică.
În completarea motivelor de acțiune (filele 83-88) s-a arătat că actele emise prin care s-a confirmat investiția făcută sunt acte legale și pe baza acestora reclamanta beneficiază de prevederile OG 27/1996.
Pârâții s-au opus admiterii acțiunii, invocând faptul că operațiunea de predare primire a celor 12 mijloace fixe este un transfer al dreptului de proprietate și impozabil din punct de vedere al taxei pe valoare adăugată.
Prin concluziile scrise depune la dosar pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Bas olicitat respingerea acțiunii, menținerea ca legale și temeinice a actelor administrative atacate, fără cheltuieli de judecată.
În motivare pârâta a arătat că prin Decizia 3605/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Baf ost admis recursul declarat de recurenta reclamantă, s-a dispus casarea sentinței nr.307/CA/2005 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, cu îndrumarea ca instanța să analizeze la modul complet expertiza judiciară efectuată în cauză.
Reclamanta susține eronat că prin contractul încheiat cu - GENERAL IMPORT EXPORT SRL s-a realizat o asociere în participație.
Conform Regulamentului 704/1993 de aplicare a legii contabilității, cheltuielile și veniturile determinate de operațiunile asocierilor în participație se contabilizează distinct de către unul dintre asociați și la sfârșitul perioadei de raportare se transmit în cote proporționale cu aportul fiecărui asociat, pe bază de decont, în vederea înregistrării acestora în contabilitatea proprie.
Reclamanta nu a putut prezenta cu ocazia controlului vreo situație de venituri și cheltuieli, iar în contractul de asociere încheiat între părți nu este prevăzută o cotă parte procentuală proporțională cu cota de participare la asociere.
Pe perioada derulării contractului între părți nu s-au transmis deconturi de venituri și cheltuieli, din asociere nu s-a realizat profit pe durata de valabilitate a contractului.
Conform Regulamentului 704/1993 pct.54 contabilitatea mijloacelor fixe se ține pe categorii și pe fiecare obiect de evidență, pentru toate mijloacele fixe, indiferent de modalitatea de intrare în patrimoniu.
În raportul de expertiză s-a reținut că reclamanta a pus expertei la dispoziție lista cu mijloace fixe, fără ca experta să verifice dacă mijloacele fixe au fost evidențiate distinct în contabilitate.
La termenul de judecată din 16 februarie 2009 reclamanta a depus la dosar Registrul mijloacelor fixe al reclamantei în care la rubrica obiecțiuni s-a adăugat ulterior inițiala AP- literele fiind îngroșate -. O dovadă în acest sens ar fi fost depunerea la dosar a balanței de venituri și cheltuieli.
În contabilitatea reclamantei însă nu există un cont din clasa 2 analitic separat pentru asociere, care erau obligatorii.
Din Hotărârile Consiliului Local nr. 7/1998, 44/1998 și 36/2002 rezultă cu certitudine că investițiile sunt realizate de reclamantă și nu în cadrul vreunei asocieri în participație.
Din modul de derulare a operațiunilor rezultă clar că a avut loc un contract de finanțare între cele două părți și nu un contract de asociere în participație.
Reclamanta a procedat la amortizarea mijloacelor fixe, ceea ce rezultă că acestea erau proprietatea sa.
Din actele fiscale rezultă că transferul mijloacelor fixe către asociat e un transfer a dreptului de proprietate conform dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. b din OG 3/1992.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
PrinDecizia de impunere nr.75631/12.08.2007s-a stabilit în sarcina societății reclamante obligații fiscale în sumă de 32.963.525.199 lei, din care aceasta a înțeles să conteste doar suma de 32.535.228.426 lei reprezentând impozit pe profit și taxa pe valoare adăugată, precum și obligațiile accesorii aferente constând în dobânzi și penalități de întârziere.
Organele de inspecție fiscală au stabilit obligațiile fiscale reprezentând impozit pe profit, ca urmare a nerecunoașterii realizării investițiilor efectuate, iar cu privire la TVA au reținut că reclamanta a transferat un număr de 12 mijloace fixe fără să aplice TVA, în opinia organelor de control încălcându-se legislația fiscală în materie.
În concret, organele de control au reținut (fila 11 din raportul de inspecție fiscală încheiat la 09.08.2004)cu privire la impozitul pe profitcă societatea reclamantă nu avea dreptul să-și deducă cheltuielile aferente investițiilor efectuate în anul 1999, reprezentate de cheltuielile cu dobânzile bancare și diferențele de curs valutar aferente unui credit bancar în sumă de 43.625.155.837 lei evidențiate la rubrica "utilaje".
Referitor la TVA(fila 17 și următ. din raportul de inspecție fiscală) s-a constatat că diferența de participație valorică facturată de - SRL reprezintă un "transfer de drept de proprietate", astfel cum este definit de prevederile OG nr.3/1992, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la momentul de referință. Astfel, s-a stabilit de către organul de control un debit suplimentar de plată reprezentând TVA colectată aferentă transferului dreptului de proprietate asupra unor mijloace fixe în valoare totală de 44.447.310.510 lei prezentate în protocolul de predare- primire nr.129/31.12.1999 încheiat între reclamantă și.
Urmare exercitării procedurii prealabile, organul de soluționare a contestației prinDecizia nr.358/11.11.2004a dispus:
- desființarea deciziei de impunere cu privire la profitul și accesoriile aferente în sumă totală de 1.721.508.153 lei, cu consecința refacerii inspecției fiscale de către o altă echipă de control, pe aceeași perioadă și pentru acelașți impozit;
- respingerea contestației pentru suma totală de 30.813.720.273 lei reprezentând TVA și accesorii aferente acestuia.
Sub aspectul stării de fapt, instanța reține că la data de14.10.1994între societatea reclamantă, pe de o parte și, pe de altă parte, a fost încheiat un contract de asociere în participație având ca obiect realizarea în comun a investiției "Fabrică de și prelucrare borhot", cu o durată de 5 ani.
- a adus ca aport la asociere imobilele hală 1,2,3,4,5, iar aportul - SRL a fost o creanță pe seama unui credit bancar viitor în sumă de 4.931.624 USD (art. 3 din contractul de asociere).
Conform prevederilor art. 5 din Contractul de asociere în participație, urmare asocierii "nu a rezultat o nouă persoană juridică", iar în cadrul asocierii "fiecare asociat rămâne proprietar de drept al aportului adus de fiecare dintre aceștia".
De asemenea, potrivit aceluiași contract,sub aspectul întocmirii evidențelor contabileaferente asocierii, aceasta era obligația, sens în care societatea reclamantă era obligată să țină o evidență contabilă a asocierii, distinct de evidențele contabile rezultate din alte activități desfășurate de reclamantă, conform obiectului său de activitate, iar în conformitate cu prevederile art. 7 din contract, repartizarea rezultatelor asocierii se va face: 1) după finalizarea obiectului asocierii și 2) de comun acord, într-o proporție care se va stabili ulterior, după punerea în funcțiune a obiectivului de investiții.
Ca urmare a convocării, la data de04.10.1999a fost încheiat procesul- verbal prin care a fost votată cu unanimitate de voturi ordinea de zi propusă, respectiv "prelungirea termenului contractului de asociere până la înregistrarea operațiunilor de lichidare a asocierii, pentru participațiile se propune să se dea în contrapartidă o parte din mijloacele fixe realizate în baza Contractului de asociere". Totodată au fost supuse spre aprobare recalcularea participațiilor și rambursările ce urmează a fi operate între asociați.
În baza procesului verbal din 04.10.1999 a fost încheiat la aceeași dată Actul adițional nr. 2 la Contractul de asociere prin care părțile au reglementat procedurile de lichidare a asocierii. Astfel, termenul pentru derularea asocierii a fost limitat până la efectuarea operațiunilor de lichidare, după acest moment Contractul de asociere încetându-și valabilitatea.
De asemenea, a fost completat art. 3 din Contractul de asociere, în sensul că:
- se va recalcula aportul la realizarea investiției "Fabrica de prelucrare borhot și " și rambursarea sumelor făcute de către la cursurile BNR de la data efectuării operațiunilor;
- a participat în perioada 1997- 1999 cu 65.952.889.596,26 lei pentru realizarea "Fabricii de prelucrare borhot și " reprezentând 8.270.681,00 USD la cursurile de la data înregistrării operațiunilor.
- a rambursat doar suma de 5.835.879 USD;
- Pentru diferența de 2.434.802 USD părțile sunt de acord ca să devină proprietar pe mijloace fixe, stabilite de comun acord, până la concurența acestei sume;
- Cât privește durata operațiunilor de lichidare și întocmire a listei cu mijloacele fixe ce vor fi transferate, acestea urmau să se finalizeze până la data de 31.03.2000.
La data de31.12.1999între și s-a încheiat Protocolul de predare primire a unui număr de 12 mijloace fixe, în valoare de 44.447.310.510 lei, conform art. 3, astfel cum fusese modificat prin Actul adițional nr. 2 la Contractul de asociere.
Ulterior, a emis și factura fiscală seria B - nr.- reprezentând "diferența valorică participație" în sumă de 44.447.310.510 lei, factură pentru care nu a fost calculată TVA și în consecință nu s-a achitat la bugetul de stat TVA aferent acesteia.
Raportat la situația de fapt expusă mai sus, în ceea ce privește TVA, instanța reține că problema dedusă judecății este dacă operațiunea de predare- primire a unui număr de 12 mijloace fixe aflate în patrimoniul - SRL către - SRL reprezintă sau nu un transfer al dreptului de proprietate, operațiune impozabilă din punct de vedere al TVA.
În conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 lit.b din OG 3/1992, republicată privind TVA, precum și ale pct. 11111.1 din Normele metodologice de aplicare a OG 3/1992 " constituie transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor deținute de proprietar către beneficiar, direct sau prin cei care acționează în numele acestora".
Din aceste prevederi rezultă că operațiunea de livrare de bunuri presupune trecerea bunului din patrimoniul proprietarului către beneficiar, această operațiune fiind atributul exclusiv al proprietarului.
Din raționamentul pârâtelor rezultă că bunurile transferate către constând în cele12 mijloace fixe ar fi fost proprietatea exclusivă a, reclamanta efectuând o presupusă operațiune de livrare de bunuri pentru care ar fi trebuit să colecteze TVA în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 lit. b din OG 3/1992, republicată.
Acest raționament însă nu poate fi primit întrucât contravine voinței părților materializată prin Contractul de asociere și actele adiționale ulterioare, precum și constatărilor acelorași organe fiscale, potrivit cărora investiția reprezentată de "Fabrica de prelucrare borhot și " a fost realizată, ea fiind confirmată de autoritățile ce dețin competențe sub acest aspect.
Investiția fiind realizată în cadrul asocierii, toate mijloacele fixe realizate în cadrul asocierii fiind parte din investiție și transferate către nu reprezintă proprietatea exclusivă a reclamantei, astfel încât să se poată reține că au fost transferate bunuri proprii ale societății reclamante și pe cale de consecință să constituie ol livrare de bunuri în sensul dispozițiilor invocate în actele contestate.
Cât privește aplicarea dispozițiilor art. 251 Cod comercial, deși organul de soluționare a contestației administrative îl redă întocmai, atunci când concluzionează asupra aplicării acestora, înțelege să-i confere o interpretare extrasă din context.
Astfel, regula generală instituită prin art. 251 Cod comercial este cea potrivit căreia participanții la o asociere nu au nici un drept de proprietate asupra bunurilor, chiar dacă au fost procurate de ei personal. Însă prin alin. 2 al aceluiași articol, legiuitorul a prevăzut și o excepție de la regulă, prin care, în măsura în care părțile stabilesc ca aporturile lor la constituirea asocierii să le fie restituite, această măsură este permisă, mai mult, atunci când restituirea în natură nu este posibilă au dreptul și la repararea prejudiciilor suferite.
Cu alte cuvinte, se poate susține că de vreme ce după recalcularea aporturilor la constituirea asocierii s-a constatat că a participat cu suma astfel cum a fost recalculată, iar părțile au prevăzut în mod expres ca fiecare dintre asociați să-și recupereze și să rămână proprietar pe ceea ce a adus ca aport, este lesne de observat că societatea reclamantă se încadrează în situația de excepție prevăzută de alin. 2 al art. 251 Cod comercial.
Este neîntemeiată și susținerea pârâtelor în sensul că în contractul de asociere nu a fost menționată în mod expres cota de participare, deoarece părțile au prevăzut prin art. 7 din contract modalitatea de determinare a aporturilor fiecărui asociat, respectiv: după finalizarea obiectului asocierii, de comun acord și într-o proporție ce se va stabili ulterior.
Or, prin procesul verbal din 04.10.1999 părțile, de comun acord au decis ca pentru participațiile în cadrul asocierii să primească în contrapartidă o parte din mijloacele fixe realizate în baza contractului de asociere.
În consecință, mijloacele fixe predate de către reclamantă societății reprezintă aportul acesteia la realizarea obiectivului asocierii, recalculat conform clauzelor contractuale și restituit potrivit voinței părților, astfel cum a fost materializată în contractul de asociere și actele adiționale ulterioare.
Cât privește susținerea pârâtelor că, Contractul de asociere reprezintă un contract de finanțare, această afirmație nu este dovedită întrucât contractul de finanțare este specific activității bancare și trebuie să respecte cerințe expres prevăzute de legea bancară, iar pe de altă parte o societate comercială ar putea să desfășoare astfel de activitate doar dacă ar avea în obiectul de activitate o astfel de activitate, ceea ce nu este cazul de față.
Se reține astfel, din probele administrate, respectiv înscrisuri și expertiza contabilă (fila 164 din dosar 5977/2004), că cele 12 mijloace fixe au fost obținute în asociere, evidența contabilă privind investiția a fost ținută distinct de evidența contabilă privind activitatea curentă a reclamantei, iar transferul mijloacelor fixe s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
De asemenea, prin completarea la raportul de expertiză contabilă (fila 213 din dosar 5977/2004), expertul contabil a răspuns punctual obiectivelor formulate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, menținându-se concluziile primului raport de expertiză.
În ceea ce privește impozitul pe profit stabilit prin decizia de impunere, se constată că organul de soluționare a contestației administrative a desființat actele de control și a dispus măsura refacerii acestuia, cu motivarea că se impune o reverificare deoarece din cuprinsul raportului de inspecție fiscală nu rezultă temeiul legal în baza căruia nu a fost acceptată deductibilitatea unor cheltuieli respinse de către organul de control.
Potrivit prevederilor art. 105 alin. 3 Teza a II- a din Codul d procedură fiscală, reverificarea se poate efectua doar în situații excepționale, cu indicarea datelor concrete care să justifice o nouă acțiune de control cu privire la aceleași impozite și taxe și pentru aceeași perioadă, conform art. 102.4 din Normele metodologice de aplicare a Codului d e procedură fiscală și nu pentru indicarea temeiului de drept.
Atunci când se stabilesc obligații fiscale, se prezumă că organul de inspecție fiscală trebuia să-și întemeieze măsura pe dispoziții legale și nu ulterior să se indice eventualele temeiuri de drept, la indicarea organului de soluționare a contestației administrative.
Legiuitorul, prin date suplimentare a avut în vedere situații de fapt necunoscute organelor de inspecție fiscală la data efectuării acesteia, situații de fapt noi pe care ar trebui să se fundamenteze decizia de reverificare a unei anumite perioade.
Or, situațiile noi care ar putea justifica o eventuală reverificare ar trebui să se refere la:
"a) efectuarea unui control încrucișat, potrivit prevederilor art. 94 alin. 1 lit. c) Cod procedură fiscală, asupra documentelor justificative ale unui grup de contribuabili din care face parte și contribuabilul în cauză;
b) obținerea pe parcursul acțiunilor de inspecție fiscală efectuate la alți contribuabili a unor documente sau informații suplimentare referitoare la activitatea contribuabilului, într-o perioadă care a fost deja supusă inspecției fiscale;
c) solicitări ale organelor de urmărire penală sau ale altor organe ori instituții îndreptățite potrivit legii;
d) informații obținute în orice alt mod, de natură să modifice rezultatele controlului fiscal anterior".
Întrucât în cuprinsul deciziei de soluționare a contestației administrative nu au fost indicate nici una dintre situațiile expres prevăzute de lege care pot justifica o eventuală acțiune de reverificare, nefiind menționate datele suplimentare care au condus la dispunerea unor astfel de reverificări, decizia contestată sub acest aspect este vădit nelegală.
În situația în care prin decizia contestată se arată că organul de inspecție fiscală nu a analizat în actul de control contractul de credit nr.20044/31.01.1995 încheiat cu Banca Agricolă SA în care este consemnată ca destinație a creditului realizarea investiției "Fabrica de și fabrică de prelucrare borhot -, județul B", decizia corectă și legală pe care organul de soluționare a contestațiilor ar fi trebuit să o emită în raport de dispozițiile art. 216 alin. 2 Cod procedură fiscală era aceea a admiterii contestației și anulării actelor administrativ fiscale contestate (cu privire la impozitul pe profit) și nu cea de desființare a acestora și refacerea controlului, care automat va reitera aceleași vicii de fond ca și actele administrative contestate în prezenta cauză.
Cu privire la obligațiile accesorii aferente TVA, în virtutea principiului "accesorium sequitum principalem " instanța constată că stabilirea și calcularea acestor majorări și penalități de întârziere s-a făcut cu încălcarea normelor legale în vigoare.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art. 18 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ raportat la prevederile art. 188 alin. 2 Cod procedură fiscală, instanța va admite acțiunea reclamantei și va dispune anularea totală a deciziei nr.358/11.11.2004 a Direcției de Soluționare a Contestațiilor din cadrul și exonerarea societății reclamante de obligația de plată a sumei de 32.535.228.426 lei stabilită prin Decizia de impunere nr.75631/12.08.2004 încheiată de către organele de inspecție fiscală - Direcția control fiscal, reprezentând:
- 923.556.300 lei impozit pe profit
- 650.889.453 lei majorări de întârziere
- 147.062.400 lei penalități de întârziere
- 9.778.408.312 lei taxă pe valoare adăugată
-19.372.982.548 lei majorări de întârziere aferente
- 1.662.329.413 lei penalități de întârziere.
Va dispune anularea Deciziei de impunere nr.75631/12.08.2004 emisă de B -Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor în ce privește obligarea reclamantei la plata sumelor menționate.
În baza prevederilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga pârâtele în solidar la plata sumei de 38.254,34 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reprezentând onorar avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
ADMITE acțiunea formulată de reclamanta - SRL cu sediul în sat, nr. 41, com., Județul B împotriva pârâtelor AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- B, sector 5,- și ANAF - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O str. - nr.2-4.
Dispune anularea totală a deciziei nr.358/11.11.2004 a Direcției de Soluționare a Contestațiilor din cadrul și exonerarea societății reclamante de obligația de plată a sumei de 32.535.228.426 lei stabilită prin Decizia de impunere nr.75631/12.08.2004 încheiată de către organele de inspecție fiscală- Direcția control fiscal, reprezentând:
- 923.556.300 lei impozit pe profit
- 650.889.453 lei majorări de întârziere
- 147.062.400 lei penalități de întârziere
- 9.778.408.312 lei taxă pe valoare adăugată
-19.372.982.548 lei majorări de întârziere aferente
- 1.662.329.413 lei penalități de întârziere.
Anulează Decizia de impunere nr.75631/12.08.2004 emisă de B -Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor în ce privește obligarea reclamantei la plata sumelor menționate.
Obligă pârâtele în solidar la plata sumei de 38.254,34 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 martie 2009.
Președinte Grefier
- - - -
Red.sent.
În concept la 14.04.2009
Tehn.red./5 ex.
15.04.2009
Emis 3 comunicări sent.+ înc. am. pr.:
-reclamanta- - SRL -, nr. 41, com., Județ B
-pârâtele -AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ-, sector 5,-
- ANAF - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - O str. - nr.2-4
la exp. azi 15.04.2009
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu
