Contestație act administrativ fiscal. Decizia 57/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 57/
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasile Susanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Trofimescu
JUDECĂTOR 3: Ioan Apostu
Grefier - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta - SRL, G,-, -.8, împotriva sentinței nr.458/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta prin avocat, și intimații prin consilier juridic, în baza delegații pe care o depune la dosar, și G prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentei arată că a formular recurs împotriva hotărârii instanței de fond pe care o consideră nelegală și netemeinică.
Prin acțiunea formulată la instanța de fond a criticat măsurile dispuse prin raportul de inspecție fiscală și prin deciziile de impunere. În ciuda probatoriului administrat în cauză, deși pârâtele nu s-au înscris în fals împotriva înscrisurilor probante emanând de la reclamantă, instanța de fond a decis că raporturile de muncă nu au fost probate, că prezumția că acestea ar fi fictive nu fost răsturnată și prin urmare organul fiscal a procedat corect la înlăturarea cheltuielilor salariale ca fiind nedeductibile.
Mai arată că nici unui cetățean ce are statutul de salariat, pentru care angajatorul își îndeplinește obligațiile legale, nu îi poate fi acordat statutul de, salariat fictiv, decât în baza unor probe indubitabile.
Cu privire la legalitatea cheltuielilor deductibile provenite din bonurile fiscale, instanța de fond a înlăturat apărările reclamantei fără a cerceta în nici un fel temeinicia acestora.
Cu privire la cheltuielile cu TVA deductibil, organul fiscal a ignorat înscrisurile prezentate de contribuabil cu ocazia controlului fiscal, deși acestea îndeplineau condițiile legale.
În concluzie, apreciază că instanța de fond nu analizat suficient probatoriul administrat în cauză, dând câștig de cauză unor prezumții și suspiciuni nefondate, pronunțând o sentință netemeinică și nelegală.
Pentru cele arătate pe scurt și pentru considerentele expuse pe larg în motivele de recurs solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei G arată că recurenta a invocat nerespectarea drepturilor salariaților din lipsa de probe indubitabile, or constatările făcute de organul fiscal și reprezentanții DIICOT au avut la bază înscrisurile puse la dispoziție de către acesta, așa cum rezultă și din actele depuse la dosarul cauzei.
Prin adresa nr. 57/D/P/2007, organele de cercetare DIICOT arată că cei 4 salariați nu au prestat activități lucrative în beneficiul recurentei, deoarece aceștia erau angajați fictiv.
Întrucât recurenta nu a putut face dovada la data controlului că situația de fapt este alta, apreciază că nu poate veni pe calea recursului să-și complinească această omisiune, care în realitate constituie o ficțiune juridică invocată ca motiv de recurs, încercând astfel o ușoară inducere în eroare a instanței de control.
Prin prisma celor învederate,oral și în scris în întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului ca nefondat, și menținerea sentinței instanței de fond la legală și temeinică.
Reprezentantul intimatei DGFP G solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.
CURTEA
Asupra recursului în contencios de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, concluziile orale ale părților constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Galați, - SRL a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 136/2.04.2008 și Deciziei nr. 64/09.06.2008 și a măsurilor dispuse prin raportul de inspecție fiscală nr. 3147/14.04.2008.
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr. 458/14.04.2009 a respins acțiunea.
În motivarea sentinței s-a reținut că reclamanta a solicita anularea Deciziei nr.64/2008 de soluționare a contestației formulată împotriva măsurilor dispuse prin Decizia de impunere nr.136/2008 prin care au fost stabilite obligații suplimentare de plată, din care reclamanta a contestat suma de 13.232 lei.
În conformitate cu prevederile nr.1714/2005, modificat prin nr.293/2006, aplicabile de la 01.01.2006, prevederi invocate chiar de către reclamantă, pentru dreptul de deducere a TVA în baza bonurilor fiscale cu o valoare mai mică de 100 lei, acestea trebuie să fie ștampilate și să aibă înscrisă denumirea cumpărătorului.
Or, bonurile fiscale atașate de contestatoare în susținerea contestației pentru suma de 45 lei nu sunt ștampilate și nu au înscris numele cumpărătorului, iar cele atașate în susținerea contestației pentru suma de 585 aferentă aprovizionării cu carburanți, nu au înscris numele cumpărătorului și numărul autoturismului, nerespectând astfel normele legale în vigoare.
Astfel, în mod legal DGFP Gaf ost respins prin Decizia contestată aceste capete de cerere.
Datorită faptului că în fișa sintetică totală a reclamantei - SRL G nu se regăsea decontul de TVA colectată în anul 2007 în sumă de 4909 lei, Gap rocedat la menționarea sumei în Decizia de impunere nr.136 din 22.04.2008 ca o măsură de reglare a situației de fapt, fără obligarea contribuabilului la plata acesteia, așa cum rezultă din Decizia nr.64/2008.
Mai mult, faptul că în Raportul de inspecție fiscală, la fila 23, se precizează un calcul recapitulativ cu toate obligațiile de plată stabilite suplimentar, iar suma de 4909 lei cu titlu de TVA colectat și nedeclarat nu este menționată.
Contrar susținerilor reclamantei privind impozitul pe profit pentru anul 2006 stabilit suplimentar în sumă de 1499 lei, din informațiile transmise de ITM G reiese că reclamanta a avut un număr de 13 angajați cu contract de muncă, din care un număr de patru angajați nu au prestat servicii lucrative în beneficiul societății deși au încasat lunar salariul prevăzut în contractul de muncă, conform statului de plată. Acest lucru rezultă și din adresa nr.57/D/P/2007 a DIICOT, acești salariați figurând fictiv ca angajați ai reclamantei.
Față de aceste dovezi și în conformitate cu prev. art.21 alin.1 Cod fiscal cheltuielile înregistrate de societate în anul 2006 cu salariile și contribuțiile sociale aferente, care au dus la o diminuare a venitului reclamantei, sunt nedeductibile din punct de vedere fiscal.
În ceea ce privește accesoriile aferente sumelor stabilite suplimentar se reține că acestea au fost calculate în conformitate cu prevederile art.119 și art.120 proc.fiscală.
Împotriva sentinței a declarat recurs - SRL invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.
Se susține că deși pârâta nu s-a înscris în fals împotriva înscrisurilor prin care s-a probat realitatea raporturilor de muncă dintre societate și salariații pentru care s-au înregistrat cheltuielile salariale deductibile, instanța nemotivat a reținut că raporturile de muncă, nu au fost probate.
În ce privește cheltuielile deductibile provenite din bonurile fiscale referitoare la combustibil, instanța de fond a interpretat greșit 1714/2005 modificat prin nr. 293/2006 fiind de notorietate că nici o casă de marcat nu menționează pe bon numele cumpărătorului.
Aceeași situație în ce privește TVA, aferent anului 2007 se afirmă că nu apare în fișa sintetică a reclamantei, declarația acesteia, deși a fost prezentată cu ștampila.
Recursul s-a declarat în termen legal și a fost legal timbrat.
Recursul este nefondat.
Referitor la primul motiv de recurs ce vizează nedeductibilitatea cheltuielilor salariale cu cei 13 salariați angajați cu carte de muncă.
Apărarea recurentei urmează a fi înlăturată, întrucât faptul de a nu se fi înscris în fals, împotriva unor acte avute în vedere de instanța de fond, de către organele de control, nu înseamnă că inexactitatea datelor prezentate de societate, nu poate fi dovedită prin alte mijloace.
Organele de control au avut în vedere înscrisurile ce i-au fost puse la dispoziție de însăși recurentă.
În plus din informațiile transmise de G rezultă că din cei 13 salariați angajați cu contract de muncă, un număr de 4 angajați nu au prestat activitate în beneficiul societății, deși figurează cu salariul înscris în contractul de muncă pe statele de plată.
Situația în sine este confirmată și prin adresa nr. 57/D/P/2007 emisă de DIICOT, care precizează că cele 4 persoane erau angajate fictiv.
În cauză, în aceste condiții, au devenit incidente disp. art. 21 al. 1 Cod fiscal, pentru acest capitol de cheltuieli.
În ce privesc cheltuielile cu combustibil, prevederile nr. 1714/2005 modificat prin nr. 293/2006 cu aplicabilitate la 1 ianuarie 2006, corect au fost avute în vedere de prima instanță în sensul că cele două ordine au reglementat modul de deducere TVA în baza bonurilor fiscale cu o valoare mai mică de 100 lei, acestea trebuind a fi ștampilate și trebuind să poarte ștampila și înscrierea privitoare la numele cumpărătorului.
În fine referitor la TVA aferent anului 2007 din raportul de inspecție fiscală, rezultă ca urmare a calculului recapitulativ că obligațiile de plată stabilite suplimentar în sarcina recurentei nu include și suma de 4909 lei, nefiind obligată societatea la plata acestei sume, fapt ce rezultă și din Decizia nr. 64/2008.
Față de cele expuse, Curtea văzând și art. 312.proc. civ. va respinge recursul ca nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta - SRL, G,-, -. 8, împotriva sentinței nr.458/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, dr. - - |
Grefier, - - |
Red. /26.02.2010
Dact. 2 ex./02.03.2010
Fond -
Președinte:Vasile SusanuJudecători:Vasile Susanu, Mariana Trofimescu, Ioan Apostu
