Contestație act administrativ fiscal. Sentința 61/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 61
Ședința publică din data de 01 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanta - -, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,-, județ P, împotriva Deciziei nr. 1 din 8 ianuarie 2009, Deciziei de nr. 162/19657/01 octombrie 2008 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. 139/10 iulie 2008 emise de Administrația Fondului pentru Mediu, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE - ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, - A, Sector 6, cod poștal -.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta - - P reprezentată de avocat, lipsă fiind pârâtul Ministerul Mediului Și Dezvoltării Durabile - Administrația Fondului Pentru Mediu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului registraturii lista cu experți specialitatea contabilitate și dovada plății onorariului de expert în valoare de 1000 lei potrivit chitanței nr. -/1 seria - nr. - din 23.03.2009.
Avocat, depune la dosar copia Hotărârii nr.HG 1/2006, Legea 73/4.05.2000.
Curtea, pune în discuția părților excepția necompetenței materiale a Curții de APEL PLOIEȘTI, invocată de pârât prin întâmpinare.
Avocat având cuvântul pentru reclamantă solicită respingerea excepției necompetenței materiale invocată de pârât ca neîntemeiată întrucât actul administrativ a fost emis de o autoritate publică centrală potrivit dispozițiilor Legii contenciosului administrativ.
Curtea, rămâne în pronunțare asupra excepției necompetentei materiale a instanței.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la această instanță la data de 30.01.2009, reclamanta - - a formulat plângere împotriva Deciziei nr. 1 din 8 ianuarie 2009, Deciziei de nr. 162/19657/01 octombrie 2008 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. 139/10 iulie 2008 emise de Administrația Fondului pentru Mediu, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE - ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU.
În motivarea cererii, se arată că prin Decizia nr. 76/26.09.2008 le-a admis contestația nr. 296/25.07.2008 și a desființat decizia de impunere nr. 116/13649/10.07.2008 care obliga reclamanta la plata sumei de 99.276 lei.
Ulterior, prin decizia nr. 162/1.10.2008 a obligat reclamanta la plata aceleiași sume de 99.276 lei, în ciuda desființării deciziei precedente ca neconformă cu actul de inspecție.
Se învederează că în decizia din 8.01.2009 pârâta a arătat că în situația în care se pronunță o soluție de desființare în considerentele deciziei se vor prezenta numai motivele care au condus la desființare.
Solicită anularea deciziei întrucât nu cuprinde sumele reale de plată, deși pârâta recunoaște ca această sumă nu o mai datorează fiind achitată.
Apreciază că pentru perioada 19.03.2007 - 3.04.2008 calculul trebuie refăcut deoarece nu este culpa reclamantei, inspectorii pârâtei au așteptat adresele și alte lămuriri de la organele superioare, astfel că pentru această perioadă nu există o bază legală, ci au fost supuși liberului arbitru al organului de control, calculul accesoriilor fiind greșit.
Prin decizia de impunere nr. 162/1.10.2008 ignorând termenul de prescriere a oricărei pretenții bănești a obligat reclamanta la plata unor cote din valoarea ambalajelor comercializate și respectiv a unor sume aferente cantităților vândute din aceste ambalaje în perioada 7.06.2002 -2.10.2003, deci în perioada de peste 5 ani în urmă, adică prescrise ca nesolicitate, și deci considerate ca nedatorate.
Prin această decizie s-au pretins majorări de întârziere la plată pentru sume prescrise și nedatorate în valoare de 67.420 lei, de peste două ori mai mari decât cotele pretinse și în mare parte prescrise.
În această decizie s-a inclus din nou suma de 31.856 lei care a fost plătită de reclamantă, dovedindu-se netemeinicia deciziei și nelegalitatea sumelor plătite.
S-a solicitat anularea deciziei de impunere nr. 162/2008 ca netemeinică și nelegală.
La data de 17.01.2009 pârâta a formulat în temeiul art.115 pr.civ. o întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de APEL PLOIEȘTI, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii (filele 70-76).
În ședința publică din 1.04.2009, Curtea a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale.
Față de această excepție Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 137.pr.civ, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Conform art. 10 alin.1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios-administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Articolul 10 alin.1 din legea nr. 554/2004 stabilește, așadar competența materială a instanței de contencios administrativ în funcție de două criterii, respectiv rangul central sau local al organului emitent al actului și cuantumul și natura juridică a sumei la care se referă actul.
În situația în care actul administrativ a cărui anulare se solicită privește taxe, impozite, contribuții sau datorii vamale ori accesorii ale acestora, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric al sumei contestate, indiferent de rangul autorității publice emitente a actului.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1696 din 17 aprilie 2008, publicată în Jurisprudența Secției de contencios administrativ și fiscal pe anul 2008, Semestrul I, Editura, 2008.
Cu privire la obiectul prezentei acțiuni se constată că reclamanta societate contestă Decizia nr. 1 din 8 ianuarie 2009, Decizia de nr. 162/19657/01 octombrie 2008 și Raportul de Inspecție Fiscală nr. 139/10 iulie 2008 emise de Administrația Fondului pentru Mediu. Prin Decizia de impunere reclamanta este obligată la plata sumei de 99.276 lei reprezentând o contribuție la bugetul de stat, respectiv la fondul pentru mediu.
Controlul, constatarea, contestarea și recuperarea sumei stabilite mai sus - care are un caracter specific și reprezintă, din punct de vedere al naturii sale juridice, o obligație (creanță) bugetară, ce poate fi asimilată noțiunii de contribuție din legislația fiscală - urmează în general, regimul de drept comun prevăzut în Codul d e procedură fiscală, așa încât competența de soluționare în primă instanță a litigiilor privitor la actele de imputare contestate revine, în raport de cuantumul sumei la care se referă actul contestat (inferior valorii de 500.000 lei), tribunalului și nu curții de apel.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 158.pr. civ., Curtea va admite excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă prin întâmpinare și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova - Secția Comercială II, completele specializate de contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Declină competența de soluționare a acțiunii formulată potrivit Legii contenciosului administrativ de reclamanta - -, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în P,-, județ P, împotriva Deciziei nr. 1 din 8 ianuarie 2009, Deciziei de nr. 162/19657/01 octombrie 2008 și a Raportului de Inspecție Fiscală nr. 139/10 iulie 2008 emise de Administrația Fondului pentru Mediu, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL MEDIULUI ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE - ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, - A, Sector 6, cod poștal -, în favoarea Tribunalului Prahova - Secția Comercială II, completele specializate de contencios administrativ.
Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 aprilie 2009.
PREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. DF/DD
4ex./10.04.2009
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina
