Ordonanță președințială contencios administrativ. Sentința 60/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 60
Ședința publică din data de 01 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea cererii formulată de reclamanții, domiciliată în Câmpina,-, județ P, cod poștal -, domiciliat în P,-, bloc.3.A,.10, județ P, cod poștal -, domiciliată în P,-, bloc.7,. B,.54, județ P, cod poștal -, împotriva pârâtului STATUL ROMÂN - PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în B, Calea, nr. 202, Sectorul 1, cod poștal -, cauza fiind venită pentru continuarea judecății potrivit Deciziei nr.4240 din 20 noiembrie 2008 - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
Cererea fiind timbrată cu timbre judiciare de 0,3 lei, 5,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. - din 25.03.2008, ce au fost anulate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanții, asistate de avocat din cadrul Baroului P, reprezentat de același avocat, lipsă fiind pârâtul Statul Român - prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului registraturii note scrise din partea reclamanților.
Curtea, pune în discuție excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate invocată de către Statul Român prin Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor cu privire la Dispoziția nr. 3785/10.07.2006 emisă de Primarul mun.
Avocat pentru reclamanți solicită respingerea excepției de nelegalitate ca fiind inadmisibilă, lipsită de interes și exercitată abuziv, așa cum s-a arătat în notele scrise depuse la dosar.
Arată că, disp. art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004 nu sunt îndeplinite, deoarece nu există o instanță de contencios administrativ competentă să se pronunțe cu privire la legalitatea unei dispoziții emise în temeiul Legii 10/2001.
Se arată că în conformitate cu dispozițiile art.26 alin.3 din Legea 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Dispozițiile acestui text legal, care stabilesc o competență specială, derogatorie de la legea generală, atrag incidența dispozițiilor art.5 alin.2 din legea 554/2004 care prevăd faptul că nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede prin lege organică, o altă procedură juridică, sens în care s-a pronunțat și ÎCCJ prin Decizia nr. 5926/13.12.2005.
Excepția nelegalității a fost invocată cu rea credință în scopul tergiversării cauzei, actele depuse în susținerea acesteia, respectiv cele două adrese fiind întocmite pro-cauza cu doar 9 zile înainte de termenul de judecată, la data de 2.03.2009.
Curtea, admite excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate a Dispoziției nr. 3785/10.07.2006 emisă de Primarul mun., întrucât potrivit dispozițiilor art. 4 alin.1 teza finală din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, admisibilitatea excepției de nelegalitate, ca mijloc de apărare a uneia din părți față de efectele unui act administrativ pe care îl consideră nelegal, este condiționată de existența unui raport de dependență între soluționarea pe fond a litigiului în care se invocă excepția și actul administrativ contestat pe calea acestei proceduri.
Existența raportului de dependență se verifică de către instanța investită cu fondul litigiului, iar nu de către instanța de contencios administrativ sesizată cu soluționarea excepției de nelegalitate.
Chiar dacă, în cauza de față, s-ar putea invoca un raport de dependență între acțiunea în fond și actul administrativ pretins nelegal, trebuie avut în vedere faptul că se invocă nelegalitatea unui act cu caracter mixt, civil și administrativ, pentru a cărui eliberare și contestare legiuitorul a prevăzut o procedură specială, respectiv Legea 10/2001. Așa fiind, este inadmisibil a se analiza pe calea contenciosului administrativ legalitatea unui act emis în baza Legii 10/2001.
Având în vedere că a fost admisă excepția inadmisibilității, este de prisos analizarea celorlalte două excepții invocate de reclamante prin notele scrise: a lipsei de interes și a exercitării abuzive a drepturilor procesuale.
Avocat pentru reclamanți, solicită încuviințarea probei cu acte și depune la dosar sinteza evaluării, arătând că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea, în temeiul disp. art. 167.pr.civ. încuviințează pentru reclamante proba cu actele pe care le-a depus azi în instanță, constată cauza în stare de judecată acordă cuvântul în fond.
Avocat având cuvântul pentru reclamanți solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtei să emită dispozițiile privind acordarea titlurilor de despăgubiri pentru imobilele situate în P, str. -, nr. 2 și-.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr- reclamanții, au chemat în judecată pe pârâtul STATUL ROMÂN - PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la emiterea dispozițiilor privind acordarea titlurilor de despăgubiri pentru imobilele situate în P,- (stadionul 13) și- (fost nr. 3) jud. și obligarea la plata de 200 ron/zi întârziere la emiterea efectiva a dispozițiilor, începând cu data depunerii prezentei acțiuni și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că, au notificat pârâta cu privire la cele două imobile, unul situat în P,- (stadionul 13), jud. P si celălalt situat tot în P,- (fost nr. 3), jud. Notificările au fost înregistrate la Primăria Municipiului P sub nr. 15800/3.05.2001 respectiv nr. 12869/3.04.2001 si 14456/19.04.2001.
Se mai arată că, cu privire la imobilul din-, Primarul Municipiului Pae mis Dispoziția 13785/10.07.2006 prin care a respins cererea de restituire în natură a imobilului si a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru partea de imobil imposibil de restituit în natură. În termen de 10 zile de la data adoptării, dispoziția mai sus menționată a fost înaintată către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Comisia centrală a analizat soluția respingerii cererii de reconstituire în natură a imobilului conform art. 6, alin 4 din Titlul VII din Legea 247/2005 și, constatând că aceasta este legală, în temeiul art. 16, alin 5, trimis dosarul spre un evaluator ales aleatoriu, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
a efectuat raportul de expertiza la data de 21.02.2007, prezentându-se și la fața locului și a stabilit o valoare actualizată a despăgubirilor ce se cuvin în cuantum de 119.496 euro.
În ceea ce privește imobilul din- (fost nr. 3) Primarul Municipiului Pae mis Dispoziția nr. 2087/3.04.2006, prin care a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc. Totodată se făcea mențiunea ca dosarul va fi înaintat în termen de 10 zile de la adoptarea dispoziției către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Comisia Centrală a analizat și soluția propusă de Primar cu privire la acest imobil și a apreciat că este legală, trimițând dosarul către evaluatorul ales aleatoriu, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
a efectuat raportul de expertiză la data de 21.02.2007, prezentându-se pe teren, și a stabilit o valoare actualizată a despăgubirilor ce se cuvin în cuantum de 69.899 euro.
De la data efectuării celor două rapoarte de expertiză și a comunicării acestora către părțile implicate, nu au mai primit nici un răspuns și nici nu s-au emis dispozițiile cu privire la acordarea titlurilor de despăgubire pentru valorile stabilite prin expertiză.
Apreciază reclamantele că interesele lor sunt grav fraudate și încălcate de către o autoritate publică fără nici o justificare, fiind îndeplinite prev. art. 1 din Legea 554/2004.
Se mai arată că lipsa unui termen expres în care dispozițiile trebuiau emise nu este de natură să ducă la concluzia că în această materie Comisia Centrală are liberate deplină.
Se solicită dmiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la emiterea dispozițiilor privind acordarea titlurilor de despăgubiri pentru imobile, obligarea la plata de penalități în cuantum de 200 ron/zi întârziere, de la data introducerii prezentei acțiuni și până la emiterea efectivă a dispozițiilor. Cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința nr. 105/16.04.2008, Curtea de Apel Ploieștia admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Ploiești. Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 4240/20.11.2009 a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.
La data de 6.03.2009, pârâta a invocat excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 3785/10.07.2006 emisă de Primarul Municipiului P în temeiul art. 4 alin. 1 din Legea 554/2004, arătând că din însumarea suprafețelor de teren amintite, rezultă o suprafață de 1016 mp, deși reclamanții fac dovada proprietății pentru un teren în suprafață de 901.62 mp, fără a exista documente care să ateste dreptul de proprietate al reclamanților cu privire la diferență, respectiv 114,76 mp (filele 9-14).
La data de 30.03.2009 reclamanții au depus note scrise prin care au invocat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate, excepția lipsei de interes și excepția exercitării abuzive a drepturilor procesuale (filele 39-42).
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma actelor normative ce au incidență în cauză, Curtea reține următoarele:
Reclamantele au notificat Primăria Municipiului P, în temeiul Legii 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, cu privire la imobile situate în P,- (stadionul 13), jud. P și P,- (fost nr. 3), jud. Notificările au fost înregistrate la Primăria Municipiului P sub nr. 15800/3.05.2001 respectiv nr. 12869/3.04.2001 si 14456/19.04.2001.
Primarul Municipiului Pae mis Dispoziția 3785/10.07.2006, cu privire la imobilul din-, prin care a respins cererea de restituire în natură a imobilului și a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru partea de imobil imposibil de restituit în natură. În termen de 10 zile de la data adoptării, dispoziția mai sus menționată a fost înaintată către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (filele 6-8, dosar fond inițial). În ceea ce privește imobilul din- (fost nr. 3) Primarul Municipiului Pae mis Dispoziția nr. 2087/3.04.2006, prin care a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc. Totodată se făcea mențiunea ca dosarul va fi înaintat în termen de 10 zile de la adoptarea dispoziției către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (fila 22, dosar fond inițial).
Legea nr. 247/2005, în Capitolul V al Titlului VII, reglementează pe larg procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al acestora constituindu-se în subordinea Cancelariei primului-ministru o autoritate administrativă distinctă, cu denumirea Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care are ca atribuții principale emiterea deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire și la alte măsuri legale necesare aplicării acestei legi.
Reclamantele, ale căror dosare se află în evidențele pârâtei încă din anul 2006, au formulat cerere de obligare a pârâtei la emiterea dispozițiilor privind acordarea titlurilor de despăgubiri, considerându-se vătămată într-un drept al său de către autoritatea publică ce tergiversează soluționarea cererilor, conform art.1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată și completată.
Chiar dacă autoritatea administrativă în cauză - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - a fost abilitată prin HG nr. 1095/2005 să stabilească ordinea în care vor fi soluționate dosarele, în exercitarea acestei prerogative ea nu poate beneficia de o marjă de apreciere atât de discreționară încât să implice încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor garantate de legea fundamentală a statului și celelalte legi pendinte.
Criteriul aleatoriu stabilit de comisie, unicul de altfel în funcție de care se vor soluționa dosarele, nu reprezintă o garanție suficientă a modului cum se va proceda în concret la analizarea unuia sau altuia dintre dosarele care-i sunt transmise de unitatea deținătoare.
Altfel spus, cât timp cetățeanului nu îi sunt oferite și alte criterii obiective în funcție de care să poată controla modul în care autoritatea investită de lege își exercită atribuțiile, astfel încât să poată aprecia în ce măsură drepturile sale îi sunt sau nu lezate prin conduita autorității pârâte, acesta este îndreptățit a se îndoi de corectitudinea operațiunilor desfășurate de autoritatea respectivă.
Reclamantele s-au adresat instanței de judecată pe calea contenciosului administrativ tocmai pornind de la ideea că soluționarea cererilor de acordare a despăgubirilor rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001 trebuie să se facă într-un termen rezonabil, în condițiile în care Legea nr. 247/2005 nu prevede nici un termen, iar faptul de a condiționa soluționarea dosarelor de elementul aleatoriu introdus de comisie nu constituie o justificare pertinentă pentru autoritatea pârâtă care să conducă la neemiterea într-un termen rezonabil a deciziei de despăgubire.
De asemenea, la soluționarea prezentei acțiuni trebuie avute în vedere și prevederile ar. 6 din convenția europeană a drepturilor omului, conform cărora orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil și într-un termen rezonabil a cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială instituită de lege.
Așadar, autoritatea administrativă pârâtă are obligația legală de a găsi mijloacele necesare soluționării cererilor reclamantelor și de a aprecia asupra procedurii de soluționare a cererilor în cadrul legal dat de limitele drepturilor fundamentale ale cetățeanului.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 18 din Legea contenciosului administrativ, Curtea va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta să emită dispozițiile privind acordarea titlurilor de despăgubiri pentru imobilele situate în P,- și-.
Cu privire la cel de al doilea capăt de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 200 lei/zi întârziere până la emiterea efectivă a dispozițiilor, începând cu data depunerii prezentei acțiuni, Curtea reține că potrivit art. 24 alin.1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată și completată prin Legea 262/2007, "dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative,executarea hotărârii definitive și irevocabile date în contencios administrativ se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii".
Numai în cazul în care termenul nu este respectat se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere, conform prevederilor alin.2 al art. 24 din același act normativ.
Rezultă deci că, atâta timp cât textul de lege prevede un termen în interiorul căruia autoritatea publică este obligată să execute hotărârea, în speță să emită decizii de acordare a despăgubirilor, este total nejustificat a pune în sarcina de plată a acesteia penalități de întârziere de 200 lei/zi întârziere până la emiterea efectivă a dispozițiilor, începând cu data depunerii acțiunii.
Este de observat că alin. 3 al art. 24 din Legea nr. 554/2004 vorbește de "neexecutarea din motive imputabile" sau nerespectarea hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de instanța de contencios administrativ, fapt ce constituie infracțiune și se sancționează de lege, ceea ce înseamnă că numai în caz de refuz de executare, la cererea reclamantului, se poate analiza care a fost natura motivelor pentru care nu s-a realizat executarea hotărârii.
Față de cele arătate, Curtea va respinge acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, domiciliată în Câmpina,-, județ P, cod poștal -, domiciliat în P,-, bloc.3.A,.10, județ P, cod poștal -, domiciliată în P,-, bloc.7,. B,.54, județ P, cod poștal -, împotriva pârâtului STATUL ROMÂN - PRIN COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în B, Calea, nr. 202, Sectorul 1, cod poștal -.
Obligă pârâta să emită dispozițiile privind acordarea titlurilor de despăgubiri pentru imobilele situate în P,- și-.
Respinge capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 200 lei/zi întârziere până la emiterea efectivă a dispozițiilor, ca neîntemeiat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 aprilie 2009.
PREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
RED. DF/DD
6 ex./10.04.2009
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina
