Contestație act administrativ fiscal. Decizia 62/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE
DOSAR NR- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.62
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Florentina Dinu
JUDECĂTOR 2: Elena Chirica
JUDECĂTOR 3: Florentina Preda
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul D împotriva sentinței nr.1735/05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatoarea UNIVERSITATEA T, cu sediul în Târgoviște,-, județul
Intimata-recurentă este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează că prin intermediul serviciului registratură al instanței intimata-contestatoare Universitate Târgoviște a depus la dosarul cauzei o cerere, purtând viza nr.877/23.01.2008, prin care solicită lăsarea cauzei la ultima strigare.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Curtea ia act că intimata-recurentă a solicitat judecarea cauzei în lipsăt și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin sentinta nr.1735 din 5 noiembrie 2007, pronuntată de Tribunalul Dâmbovița - Secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă acțiunea formulată de contestoarea Universitatea Târgoviște în contradictoriu cu intimata ANAF- DGFP D, și a fost anulat raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 29.09.2006 de DGFP Dâmbovita - Activitatea de control financiar fiscal, decizia de impunere nr. 397/29.09.2006 emisă de DGFP - Activitatea de control fiscal și decizia nr. 59/29 noiembrie 2006, emisă de DGFP Dâmbovita,- Biroul Soluționare Contestații.
- 2 -
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, contestatoarea Universitatea își desfășoară activitatea în baza Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, act normativ ce reglementează distinct problema angajării personalului didactic și cea a salarizării și pentru ocuparea posturilor vacante contestatoarea a angajat temporar personal didactic titular din institutia de învățământ superior și personal didactic asociat, persoanele în cauză desfășurând activități didactice prin cumul sau prin plata cu ora, fiind angajate pe bază de decizii a rectorului și personalul didactic asociat efectuează activități didactice în afara funcției de bază prin cumul sau plată cu ora, fără a încheia contracte individuale de muncă.
Se reține prin hotărâre că personalul didactic asociat, care efectuează activitati didactice cu instituții de învățământ,nu-i sunt aplicabile prev. art.19 din Legea nr.76/2002 cu modificările și completările ulterioare, acestea nefiind persoane asigurate în sensul legii pentru aceste tipuri de activități și ca urmare nici instituția de învățământ nu este obligată să vireze contribuția la fondul de șomaj, în acest sens pronunțându-se și Ministerul Finanțelor Publice prin deciziile nr. 179 și 180 din 25 septembrie 2006 în soluționarea a două contestații identice în cauză, punct de vedere enunțat și confirmat și de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă prin adresa nr. 2456 din 3 octombrie 2007, considerente pentru care instanța a înlăturat concluziile raportului de expertiză contabilă și a admis acțiunea anulând raportul de inspecție, decizia de impunere nr. 397/29.09.2006 și decizia nr. 59/29 noiembrie 2006 a organului de soluționare a contestațiilor.
Impotriva sentinței a declarat recurs intimata Agentia Națională de Administrare Fiscală - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în esență că în mod greșit a fost admisă acțiunea și anulate actele fiscale retinându-se greșit faptul că veniturile realizate de personalul didactic prin cumul de funcții și plata cu ora nu au avut la bază un contract de muncă și că în aceste condiții contestatoarea nu ar datora suma de 258.489 Ron reprezentând contribuția angajatorului la fondul pentru șomaj, majorări și penalități de întârziere aferente fondului de șomaj.
Arată recurenta că, potrivit prev. art. 26 din legea nr.76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, prevăd că angajatorii au obligația de a plăti lunar o contribuție la bugetul asigurărilor pentru șomaj, într-o cotă procentuală aplicabilă asupra fondului total de salarii brute lunare, realizat de persoanele asigurate obligatoriu, prin efectul legii și potrivit art. 13 din HG 174/2002, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.76/2002, se definește clar noțiunea de fond total de salarii brute lunare, la lit. f și fiind inserate sumele realizate prin plata cu ora și orice alte sume plătite din fondul de salarii.
In mod greșit arată recurenta, se mentionează în considerentele sentinței două decizii emise de Ministerul Economiei și Finanțelor, în soluționarea a două contestații, cele două spețe invocate făcând referire la cu totul alte obligații de plată care nu pot fi asimilate contribuției la fondul de șomaj, asupra căreia îi sunt aplicabile actele normative mai sus menționate, astfel încât exonerarea contestatoarei de plata sumelor stabilite de organul de inspecție fiscală prin sentința apelată, este greșită,
considerente pentru care solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii.
-3-
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din recurs, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Contestatoarea reclamantă Universitatea Târgoviste, a contestat suma stabilită de organul de control, de 258.489 lei, având ca obiect contribuția angajatorului la fondul de șomaj, majorări și penalități de întârziere la fondul de șomaj, susținând că legislația în vigoare este incoerentă, necoroborată cu modificarile aduse prin noul Cod al muncii, precum și cu alte acte normative din domeniul asigurarilor sociale, fondurile speciale și contribuția la fondurile de șomaj, invocând în acest sens art. 26 din Legea nr. 76/2002 privind contributia unității la fondul de șomaj, potrivit căruia angajatorii care încheie cu persoane fizice contracte civile de prestări servicii pentru desfășurarea unor activități, nu au obligația de a contribui la fondul de șomaj.
Universitatea își desfășoară activitatea în baza Legii nr. 128/1997, lege specială și se referă la statutul personalului didactic preuniversitar și universitare și fiind o lege specială ea este aplicabilă numai sistemului de învățământ și reglementează problemele specifice acestui domeniu de activități, cum sunt angajarea personalului didactic, normele didactice și modul de salarizare al personalului angajat.
In ce privește obligațiile către bugetul de asigurări sociale, fondurile speciale și contribuția la fondul de șomaj, acestea sunt reglementate de legi speciale și anume ținând cont de obiectul cauzei, respectiv sistemul asigurărilor pentru șomaj, aceste obligații sunt reglementate de Legea nr.76/2002 și HG nr. 174/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii.
La art. 19 din Legea nr.76/2002, sunt enumerate persoanele asigurate prin efectul legii la sistemul asigurărilor pentru șomaj, la lit. f se face mențiunea " alte persoane care realizează venituri din activități desfășurate potrivit legii și care nu se regăsesc într-una din situațiile prevăzute la lit. a- din art. 19".
Potrivit art.26 din Legea nr.76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, angajatorii au obligația de a plăti lunar o contribuție la bugetul asigurărilor pentru șomaj, într-o cotă procentuală aplicată asupra fondului total de salarii brute lunare, realizat de persoanele asigurate obligatoriu, prin efectul legii.
Articolul 13 din HG nr.174/2002 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.76/2002, definește noțiunea de fond total de salarii brute lunare, la lit. f și k, fiind inserate sumele realizate prin plata cu ora și orice alte sume plătite din fondul de salarii.
Potrivit acestor dispoziții legale mai sus menționate, rezultă că reclamanta contestatoare datora suma stabilită în sarcina sa cu titlu de contribuție la fondul pentru șomaj, penalități și majorări de întârziere aferente fondului de șomaj de 258.489 lei, astfel că în mod greșit a fost admisă acțiunea și anulate actele fiscale.
Și în raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert, se concluzionează că reclamanta datorează bugetului de stat suma stabilită în sarcina sa de 258.489 lei și că suma a fost calculată corect și legal de către organul de
control ca datorată de către reclamantă cu titlu de contribuție la fondul de șomaj, penalități și majorări de întârziere, în mod greșit prin sentința recurată, instanta de
-4-
fond a înlăturat concluziile raportului de expertiza, retinând gresit că sumele nu sunt datorate de către reclamantă, pentru că veniturile realizate de personalul didactic prin cumul de funcții și plata cu ora nu au avut la bază un contract de muncă.
Ori pentru obligațiile stabilite în sarcina reclamantei contestatoare, Legea nr.76/2002 art. 26 și 19 și art. 13 din HG nr.174/2002 stabilește că angajatorii sunt obligați să plătească lunar la bugetul asigurărilor pentru șomaj o contribuție calculată într-o cotă procentuală aplicată asupra fondului total de salarii brute lunar, în acest fond intrând și sumele realizate prin plata cu ora și orice alte sume plătite din fondul de salarii.
Cele două decizii reținute în considerentele sentinței recurate, ca argumente pentru soluția dată și anume deciziile nr. 178 și 180 din 25 septembrie 2006, se referă la alte obligații către bugetul de stat, alte taxe și anume la contribuția de asigurări sociale angajator, contribuția de asigurări pentru accidente și boli profesionale, așa cum rezultă din cuprinsul deciziilor aflate în copie xerox la filele 36-45 și 87-96 din dosarul de fond, astfel că în mod greșit ele au fost folosite ca argumente în exonerarea reclamantei pentru plata contribuției la fondul de șomaj.
Pentru toate aceste considerente, recursul formulat se privește ca fondat și în temeiul art. 312 alin. 1 și 2 Cod pr.civilă va fi admis ca atare și pe cale de consecință se va modifica în tot sentința recurată și se va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul D împotriva sentinței nr.1735/05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatoarea UNIVERSITATEA T, cu sediul în Târgoviște,-, județul D și în consecință:
Modifică în tot sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
red.EC/HV
3 ex./25.01.2008
fd. Trib. D -
fd.
Președinte:Florentina DinuJudecători:Florentina Dinu, Elena Chirica, Florentina Preda
