Contestație act administrativ fiscal. Decizia 637/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 637
Ședința publică din data de 7 mai 2008
PREȘEDINTE: Dinu Florentina
JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE DAMBOVITA cu sediul în TARGOVISTE, nr. 166, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr. 162 din 21.02.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL cu sediul în TARGOVISTE, nr. 10, Cod poștal -, Județ
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta pârâtă DGFP D reprezentată de consilier juridic și intimata reclamantă - SRL reprezentată de avocat din Baroul Dâmbovița.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente, prin reprezentanți, arată că nu mai au cereri de formulat și probe de administrat în cauză. Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri. Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta pârâtă, arată că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, deoarece expertiza cât și sentința pronunțată au analizat cauza sub incidența unui act normativ care avea aplicabilitatea începând cu data de 1.01.2007, respectiv Hotărârea 1861/21.12.2006. Intimata începând cu data de 11 iulie 2006 trebuia să solicite înregistrarea ca plătitor de TVA, astfel că pentru perioada 10.07.2006 - 31.10.2006 nu s-a declarat plătitor de TVA, motiv pentru care nu avea drept de deducere, neaflându-se în nici unul din cazurile expres prevăzute de art. 147 din HG 44/2004. Pe facturile emise de intimată, în calitatea sa de furnizoare nu este făcută mențiunea "taxare inversă".
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii și menținerea ca temeinică și legală a deciziei nr. 7/2007 și a raportului de inspecție fiscală din data de 28.12.2006, cu obligarea intimatei la plata sumei de 36.917 lei reprezentând TVA și majorări aferente.
Avocat pentru intimata reclamantă arată că societatea nu datora TVA, având numai operațiuni supuse taxării inverse, respectiv niște deșeuri conform art. 160 al. 2 și 3 fiscală Cod Penal, expertul având același punct de vedere.
Solicită respingerea recursului, menținerea soluției instanței de fond, ca legală și temeinică.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ la data de 2.05.2007, sub nr-, reclamanta - SRL a formulat contestația împotriva deciziilor nr. 7/2007 și nr. 657/2007, emise în baza raportului de inspecție fiscală din 28.12.2006, întocmite de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, solicitând anularea acestora.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, urmare raportului de inspecție fiscală întocmit la data de 28.12.2006, i s-au stabilit obligații suplimentare de plată la buget, în cuantum de 36.917 lei, reprezentând TVA pentru perioada 2005-octombrie 2006 și majorări de întârziere, formulând contestație împotriva obligațiilor stabilite prin decizia de impunere, care i-a fost respinsă prin decizia nr. 7/12.03.2007.
A mai arătat reclamanta că obligațiile de plată stabilite în sarcina sa, sunt nedatorate, întrucât în toată perioada de referință a raportului fiscal societatea nu a dedus TVA și nici nu a încasat venituri pentru care se prevedea colectarea de TVA, mai mult, chiar și în situația în care, începând cu 30.06.2006, societatea trebuia să se înregistreze ca plătitor de TVA, bunurile livrate intrau în sfera măsurilor de simplificare, prevăzute de art.160 alin.2 pct. a din Legea nr.571/2003, fiind numai operațiuni de achiziții și livrare deșeuri la - SA.
După analizarea actelor și lucrărilor, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința 162 din 21.02.2008 prin care a admis cererea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtei DGFP D, a anulat deciziile nr. 7/2007 și 657/2006 emise de pârâtă privind obligarea reclamantei la plata către buget a sumei de 36.917 lei, reprezentând TVA și majorări.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că din expertiza contabilă efectuată în cauză, organul de inspecție a procedat corect potrivit art. 153 Cod fiscal și art. 62 lit. c din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, aprobate prin HG 44/2004 la stabilirea TVA suplimentar; însă organul de inspecție fiscală a ignorat natura bunurilor care au făcut obiectul veniturilor obținute de reclamantă în această perioadă, fiind vorba de 14 facturi, în sumă totală de 187.822 lei cuprinzând deșeuri, predate de reclamantă la - SA, operațiuni pentru care se aplică dispozițiile art. 160 alin. 2 și 3 Cod fiscal, referitoare la măsurile simplificate de, taxare inversă ".
A mai reținut că potrivit acestor dispoziții legale, TVA-ul pentru asemenea mărfuri nu se datorează, dacă ambele părți implicate în actul comercial, furnizorul și beneficiarul, sunt înregistrate ca plătitori de TVA.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că în speță deși organul de inspecție fiscală a reținut că reclamanta era plătitor de TVA din 10.07.2006, considerente pentru care i-a calculat TVA suplimentar prin raportul de inspecție fiscală, iar beneficiarul - SA este, la rândul lui, plătitor de TVA, este evident că pentru cele 14 facturi cuprinzând livrări de,deșeuri" în perioada 17.07.2006 - 29.10.2006, se aplicau măsurile simplificate prev. de art. 160 Cod fiscal, fără a se datora TVA către buget, situație ce a determinat admiterea cererii reclamantei și anularea deciziilor nr. 7/2007 și 657/2006 emise de pârâtă privind obligarea reclamantei la plata către buget a sumei de 36.917 lei, reprezentând TVA și majorări.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, care a criticat hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică, prin aceea că cele 14 facturi fiscale din litigiu sunt documente care nu cuprind rubrica TVA, deoarece, la data efectuării controlului, intimata nu era plătitoare de TVA, această situație fiind determinată numai din vina sa, întrucât la data de 11 iulie 2006 trebuia să solicite înregistrarea ca plătitor de TVA.
În ceea ce privește vânzarea unor produse care se facturează cu, taxare inversă " recurenta critică sentința primei instanței prin aceea că în mod greșit a reținut că,intimata nu datorează TVA dacă ambele părți implicate în actul comercial, furnizorul și beneficiarul, sunt înregistrate ca plătitori TVA ".
Arată recurenta că îi este imputabil reclamantei intimate faptul că nu s-a declarat plătitor de TVA în perioada 10.07.2006 - 31.10.2006, motiv pentru care a menționat că pentru această perioadă nu are drept de deducere, neaflându-se în nici unul din cazurile expres prevăzute de art. 147 din HG44/2004.
A mai susținut că expertiza tehnică, respectiv sentința pronunțată, au fost analizate sub incidența unui alt act normativ care avea aplicabilitate începând cu 01 ianuarie 2007, respectiv, Hotărârea nr. 1861 din 21.12.2006 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004.
Solicită admiterea recursului, desființarea sentinței și menținerea ca legale și temeinică a Deciziei nr. 7/2007 și Raportului de inspecție fiscală din data de 28 decembrie 2006, cu obligarea intimatei la plata sumei de 36.917 lei reprezentând TVA și majorările aferente.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 160 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, furnizorii și beneficiarii bunurilor/serviciilor prevăzute la alin. (2) au obligația să aplice măsurile de simplificare prevăzute de prezentul articol.Condiția obligatorie pentru aplicarea măsurilor de simplificare este ca atât furnizorul, cât și beneficiarul să fie înregistrați în scopuri de TVA, conform art. 153.Alineatul 2 al aceluiași articol arată că bunurile și serviciile pentru livrarea sau prestarea cărora se aplică măsurile de simplificare sunt, între altele, deșeurile și materiile prime secundare, rezultate din valorificarea acestora, astfel cum sunt definite de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile, republicată, cu modificările ulterioare.
Prima instanță reține, ca și expertul contabil, că organul de inspecție fiscală a procedat corect potrivit art. 153 Cod fiscal, însă a ignorat natura bunurilor care au făcut obiectul facturilor, respectiv deșeuri predate de reclamantă la - SA.
Or, din dispozițiile menționate mai sus, rezultă că deșeurile se încadrează în categoria bunurilor și serviciilor pentru livrarea sau prestarea cărora se aplică măsurile de simplificare. Însă, condiția obligatorie pentru aplicarea măsurilor de simplificare este ca atât furnizorul, cât și beneficiarul să fie înregistrați în scopuri de TVA, conform art. 153. Legiuitorul a prevăzut în mod imperativ această dispoziție, astfel că pentru a beneficia de măsurile de simplificare trebuie să fii înregistrat ca plătitor de TVA.
În cauza de față, în condițiile legii, reclamanta trebuia să se declare ca plătitor de TVA la 11.07.2006, moment în care a depășit plafonul maxim prevăzut de Codul Fiscal.
Cum intimata reclamantă a înțeles să se declare plătitor de TVA abia la data de 1.11.2006, pentru perioada 11.07.2006-31.10.2006 datorează TVA și majorări de întârziere astfel cum au stabilit organele fiscale.
Pentru aceste considerente și în temeiul art. 3041și 312.pr. civ. Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta DIRECTIA GENERALĂ A FINANTELOR PUBLICE DAMBOVITA cu sediul în Târgoviște, Calea, nr. 166, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței nr. 162 din 21.02.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL cu sediul în Târgoviște,-, Cod poștal -, Județ
Modifică în tot sentința nr. 162 din 21.02.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 7 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
- - - - - - -
GREFIER,
red. DF/CMF
3ex./3.06.2008
- - Tribunalul Dâmbovița
- - /-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Dinu FlorentinaJudecători:Dinu Florentina, Chirica Elena Preda Popescu
